De mânastirea Agapia ma leaga duioase
amintiri. . .
Prima data am ajuns acolo, student fiind, într'un periplu care a cuprins Cheile
Bicazului, unde «se bat muntii în capete», si apoi coborînd spre Piatra-Neamt m-am
oprit într'un popas mai îndelungat la Sfânta mânastire Agapia. Popas odihnitor si al
trupului, dar mai ales al spiritului, aflat dintr'o data în fata chintenzentei de armonie
si frumusete ce o reprezinta Agapia.
Am mai fost acolo de mai multe ori, ultima data cu doi prieteni polonezi (sot si sotie),
prieteni vechi din vremea studentiei. Oameni de înalta cultura stiau de Grigorescu,
audiasera pe Enescu...
Am gazduit la o maica, în casuta plina de flori, curata ca un pahar, cum sunt toate, de
astfel, aici.
O istorie zbuciumata ca a mai tuturor bisericilor Moldovei. Ctitorie initiala a lui Petru Rares, pe locul unor mai vechi zidiri ce datau înca de pe vremea lui Ilias Voda de la 1437, cazuta în ruina si refacuta la 1591 de Petru Schiopul pe locul numit Agapia din Deal, mutata apoi la Agapia din Vale, dupa ruinarea celei din «Deal», care era din lemn. Biserica este reconstruita la 1642 de hatmanul Gavrila, fratele lui Vasile Lupu, de astadata din piatra.
Cu o bogata zestre în odoare de cult si broderii, a fost o prada cautata de-a lungul secolelor de tatari la 1671, mai târziu de turci la 1673, de polonezi chiar în 1680 sub Ioan Sobieschi, care si-a stabilit si o garnizoana aici. Pradata din nou de turci la 1821, ea a fost refacuta aproape complet între 1858 si 1861 ; atunci a fost data jos vechea zugraveala interioara si în locul ei a aparut minunea lui Grigorescu, de care voi vorbi pe larg mai departe.
Este evident ca fiind de atâtea ori
ruinata, cazuta prada focului si refacuta, biserica actuala a pierdut multe din
caracteristicile ei initiale. Totusi, în linii generale, ea se încadreaza în elementele
esentiale ale arhitecturii bisericilor timpului : Dragomirna, Trei Ierarhi, Galata. Ea
pastreaza riguros planul treflat al cultului ortodox : pridvor, pronaos, naos si altar. Cu
boltile sale înalte, sustinute de patru arcuri duble, peste care alte patru sustin turla
octogonala, acoperita de o calota de mare efect decorativ, biserica Agapia se înscrie în
stitul neo-clasic caracteristic arhitecturii bisericilor moldovenesti construite în
secolul al XVII-lea.
La exterior ea prezinta o serie de decoruri, aduse cu ocazia refacerii din anul 1823,
printre care arcadele oarbe sustinute de pilastrii, absidele laterale flancate de
contraforti, care sunt elemente caracteristice stilului neo-clasic al secolului al
XIX-lea, cum se întâlnesc mai ales la mai toate bisericile moldovenesti contruite în
acest secol.
Nicolae Grigorescu, dupa anii de ucenicie la pictorul ceh Chladek, unde se întâlnise cu arta Renasterii italiene si olandeze si deprinsese arta coloritului viu a scolii venetiene, are norocul sa întâlneasca un om deosebit, calugarul Isaia Piersiceanu, calatorit prin muzeele si pinacotecile Apusului, care adusese cu el o bogata colectie de stampe dupa tablouri celebre, printre care Madona Sixtina de Rafael, Fuga în Egipt de Chauvin si altele, care l-au impresionat puternic pe pictor.
Acesta îl aduce la Neamt unde picteaza, printre altele, o icoana pentru maica Tavefta Ursachi, stareta mânastirii Agapia, care puternic impresionata, nu ezita sa-i dea comanda pentru pictarea bisericii ce era în refacere. Si Grigorescu se apuca de lucru. Talentul lui înascut, completat de studierea operelor Renasterii, fac ca pictorul sa depaseasca canoanele stilului neo-clasic caracteristic secolului al XIX-lea si sa dea la iveala tablouri si compozitii murale de o factura cu totul superioara, precum Fecioara cu Pruncul, Punerea în mormânt, Cina, dar mai ales seria de sfinti, printre care Sfântul Gheorghe si Sfântul Ioan Botezatorul sunt de o remarcabila superioritate picturala.
O bogatie de forme si de culori, o
asezare echilibrata a personajelor, o executie calda, umana, iata ceea ce caracterizeaza
arta lui. Umana în adevar. Spre deosebire de icoanele obisnuite - mai cu seama cele
bizantine, în care sfintii prezinta niste fete uscate, hieratice - în icoanele lui
Grigorescu apar personaje vii, omenesti, desprinse de pictor din realitatea din jur,
tarani din împrejurimi sau persoane în trecere pe la mânastire.
Iata o marturisire transmisa de Vlahuta, cu adevarat miscatoare : maica Epraxia, care
servise de model pictorului în tineretea ei, când, batrâna, a revazut tabloul a
exclamat : «Doamne Dumnezeule, iata o mare minune. Eu voi fi curând oale si ulcele,
dar voi ramâne aici la fel ca la tineretele mele!»
Pictura realizata de Grigorescu la Agapia, l-a impresionat puternic pe Mihail
Kogalniceanu, pe atunci ministru al Cultelor, aflat în vizita la mânastire, care i-a
aprobat imediat bursa atât de râvnita pentru perfectionare la Paris.
Dar mânastirea Agapia mai cuprinde si alte bogatii demne de luat în seama : vase de argint, obiecte de cult, evangheliare, broderii - lista ar fi fost mult mai lunga daca jafurile, incendiile si alte împrejurari vitrege nu ar fi diminuat-o simtitor -. Oricum Agapia ramâne pentru cel ce vine sa o viziteze, un prilej de încântare si de reculegere.
Dar nu vei pleca de la Agapia fara sa te abati alaturi la Casa lui Alexandru Vlahuta, astazi casa memoriala, plina de amintiri, de istorie si de farmec. Aici era locul de întâlnire a mai tuturor scriitorilor si oamenilor de cultura ai sfârsitului de secol XIX. Aici, în veranda casei mari, odihnitoare, nu de putine ori au poposit I. L. Caragiale, Ion Creanga, Barbu Delavrancea, G. Ibraileanu, Calistrat Hogas, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu . . ., toata floarea intelectualitatii timpului. Pe peretii scarii si ai verandei sunt afisate scurte fragmente din gândurile lor, din operele lor. Le notasem atunci cu sârguinta, acum le-am pierdut si-mi pare nespus de rau.
Am plecat de la Agapia încarcat de atâta frumusete, printre casutele maicilor pline de flori, îmbietoare, mai toate cu veranda în fata, care vara erau locuri de odihna, de viligiatura am spune noi astazi, a intelectualitatii din «dulcele târg al Iesilor» cum da marturisire Gheorghe Sion în amintirile sale.
Paul Diaconescu
