Din istoria Bisericii

Buletinul "Calea de lumina"
AN VI, Nr. 85 - 86, MAI - IUNIE 2001

DIN ISTORIA BISERICII

ARMENIA, PRIMA NATIUNE CRESTINa

sv_armeni.jpg (18652 bytes)
Manastirea HAGIGADAR (Implinirea dorintelor) - 1512
Se afla langa Suceava si este singura manastire armeneasca din Romania

Anul acesta, 2001, se împlinesc 1700 de ani de când natiunea armeana a primit botezul crestin, în 301, prin mâna Sf. Grigorie Luminatorul (+ 332) din neamul regal al Arsacizilor, în timpul regelui Tiridat II (261-317). Deci Armenia a cunoscut prima biserica crestina nationala chiar înainte de Edictul de toleranta al împaratului Constantin cel Mare (306-337), din 313, prin care crestinismul devenea o "religie permisa" si înainte ca împaratul Teodosie cel Mare (379-395) sa declare crestinismul religie de stat în Imperiul roman în anul 380.
Cele doua mari puteri, Persia si Bizantul, s-au amestecat deseori în viata armenilor, anexându-le teritoriul sau supunându-i pentru pozitia lor strategica si geografica. Religia dualista persana, renascuta cu fanatism de Regatul Sasanizilor (224-640) n-a putut prozeli pe armeni.

Interesanta este istoria celui care i-a crestinizat, Grigorie Lusavorit (Luminatorul), descendent din familia regala, refugiat în Cesareea Capadociei si crestinat de arhiepiscopul Firmilian. Întors în tara si persecutat la început de regele Tiridat II, apoi întemnitat timp de 15 ani, este eliberat si trimis din nou în Capadocia pentru a fi hirotonit. La întoarcere, în anul 301, regele, armata si sfetnicii se crestineaza, iar Grigorie organizeaza Biserica Armeana cu centrul la Egimiadzin, lânga Erevan. Sf. Grigorie Luminatorul a înfiintat 12 episcopate, asezând ca titulari pe fiii fostilor preoti pagâni care se crestinasera, iar înainte de moartea sa, în 332, mai ramasesera necrestinate numai 12 familii în Armenia.Sf. Grigorie a introdus în Armenia principiul ereditar, dupa modelul preotilor leviti, si a înlocuit în predica limba siriana cu armeana.
În timpul persecutiei dezlantuite în Orient de împaratul Liciniu (308-323), au murit înghetati în lacul Sevasta din Armenia, la 9 Martie 320, cei patruzeci de martiri armeni. De atunci, în amintirea lor, Biserica comemoreaza pe "Cei 40 de mucenici".Dintre urmasii Sf. Grigorie amintim pe Aristage, care a reprezentat Biserica Armeana la Primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325, apoi pe Nerses cel Mare (353-379), prieten cu Sf. Vasile cel Mare, care a întemeiat în Armenia mânastiri si institutii de binefacere. Nerses a murit otravit de regele Pap, pe motiv ca imita pe bizantini. De atunci, Biserica Armeana se declara autocefala, iar conducatorul ei ia titlul de "catolicos" (patriarh).
În anul 385 peste 4/5 din Armenia este anexata de persi, iar 1/5 de bizantini. În 428 regatul armean este abolit, iar rolul de conducator este luat de catolicos, cu adunarea clerului si a poporului. Cel mai de seama catolicos al vremii este Sahac cel Mare (390-440), iar prietenul sau, arhimandritul Mersop, inventa alfabetul armean si traduse Biblia în limba armeana în anul 410.
Razboaiele dintre persi si bizantini continuara, ceea ce explica lipsa episcopilor armeni la Sinoadele II, III si IV ecumenic. Exact în 451, în timpul Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, armenii se rasculasera contra persilor, iar bizantinii nu i-a ajutat. În 485 se restabileste pacea dintre bizantini si persi, iar actul numit "Henotikon" al împaratului Zenon, care voia împacarea între nestorieni si monofiziti, a fost acceptat initial si de armeni. Dar traducerea termenului "fisis" (fire) prin "persoana" si antipatia armenilor fata de bizantini a facut ca la sinoadele armene de la Vagarsapat (491) si Twin (525) armenii sa nu recunoasca hotarârile de la Calcedon privind unirea firii divine si umane în persoana Mântuitorului si sa ramâna pâna astazi în grupul Bisericilor monofizite sau ne-calcedoniene, alaturi de copti, sirieni, etiopieni si sirienii din India de Sud. Dar armenii tin un monofizism moderat, celelalte elemente din cultul si traditiile lor fiind ortodoxe. În hristologie, armenii au ramas la formula Sf. Chiril al Alexandriei (+ 444) marturisind ca în Hristos exista "o singura fire întrupata a lui Dumnezeu Cuvântul".
Armenii au încercat sa treaca la Biserica Ortodoxa, o întelegere realizându-se în 622, apoi si la Sinodul de la Garin din 630, la care au renuntat în 645 când au fost cuceriti de arabi. La Sinodul de la Mantzikert din 719 au respins din nou hotarîrile Sinodului de la Calcedon si au ratificat unirea cu Biserica siro iacobita.
Tentativa de unire s-au facut în vremea patriarhului bizantin Fotie, în secolul al IX-lea, ca si în secolul al XII-lea.
O parte din Armenia a fost încorporata în Imperiul bizantin, Armenia Mica, înfiintata în 1064, care va dura pâna în 1375, când va fi cucerita de turci, avându-si centrul la Romolah pâna în 1293, apoi la Sis, în Cilicia. În secolul al XIV turcii le ocupa pe amândoua. În 1311 s-a mai înfiintat un patriarhat armean la Ierusalim.
O parte din armeni semneaza unirea cu Roma dupa sinodul unionist de la Ferrara, Florenta, din 1439.
În 1461 sultanul Mahomed al II-lea acorda armenilor dreptul de a avea un partriarhat la Constantinopol. Apoi s-a creat Catolicosatul Ciliciei, cu jurisdictie asupra armenilor din Irak, Siria si Cipru, sediul principal fiind însa la Egimiadzin - în Armenia sovietica.
În secolul al XVII-lea, sahii persani au persecutat pe clericii si credinciosii armeni. Cucerirea Armeniei de catre Rusia în 1828 n-a îndulcit situatia si a avut consecinte asupra independentei tarii. Un decret al tarului Nicolae I din 1836 a reorganizat catolicosatul armean. Independenta nationala odata obtinuta avu repercursiuni asupra Bisericii, dar venirea bolsevicilor la putere în Rusia, în 1917, a constituit o amenintare continua pentru libertatea religioasa a armenilor.
În 1915, turcii au comis marele masacru al armenilor.
În prezent Biserica armeana are peste 7 milioane de credinciosi organizati în 15 episcopii, 5 în Armenia si 10 în afara ei. Centrul principal ramâne Egimiadzinul, în Armenia, unde este si rezidenta catolicosului. Celalalt Catolicosat se afla la Antelias, în Liban. Se pastreaza si Patriarhatele armene de la Ierusalim si Constantinopol. Cele patru centre istorice au Seminarii si Academii teologice, iar la New Zork exista cursuri pentru pregatirea clerului armean. Fiecare centru editeaza reviste.
În Armenia exista peste 200 biserici, cu tot atâtea preoti si 10 mânastiri.
În România, armenii au venit în secolele XII-XIII, când Armenia a fost ocupata de turci, Principatele române fiind primele state care i-au primit. În 1351 armenii îsi construiesc prima biserica la Botosani, iar în anul 1401 domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei da un hrisov prin care se înfiinteaza prima episcopie armeana la Suceava, mânastirea Zamca din apropiere fiind multa vreme sediul acestei episcopii.
În 1927 este recunoscuta Episcopia armeana din România cu sediul la Bucuresti,episcopie care are în prezent peste 5000 credinciosi cu 15 biserici. Între 1955-1998, fostul episcop armean din Bucuresti, Vasken I, a fost Catolicosul armenilor de la Egimiadzin.
Actualul catolicos armean este Khoren II, care a vizitat recent pe Papa Ioan Paul II la Vatican. Se asteapta ca festivitatile prilejuite de împlinirea a 1700 de ani de la crestinarea armenilor sa fie onorate cu vizita Papei Ioan Paul II în Armenia, în Septembrie 2001.
Biserica armeana din România va sarbatori în 2001, 600 de ani de la înfiintarea primei Episcopii armene de la Suceava, în 1401.
Biserica Ortodoxa se afla în dialog teologic cu Bisericile Vechi Orientale sau ne-calcedoniene, între care si Biserica Armeana.
Dupa patru consultatii neoficiale - Aarhus (Danemarca) în 1964 ; Bristol (Anglia) 1967 ; Geneva, 1970 si Addis-Abeba (Etiopia) 1971 - dialogul teologic a început oficial în 1985 la Geneva, prin comisia mixta a celor doua familii de Biserici, cu tema "Spre o hristologie comuna". Dialogul oficial între cele doua Biserici continua.

Pr. Prof. Cezar Vasiliu