AN IX, nr. 100, AUGUST 2002

Am traversat Oceanul, pentru prima oara, in primavara anului 1998. Dupa o suita de treceri prin mari orase americane, in cautarea romanilor ortodocsi, iata-ma – la inceputul lunii iunie – in Canada, la Montreal, una dintre cele mai stralucitoare metropole ale lumii, cunoscuta in sara noastra prin doua evenimente majore: 1) aici, in 1926, regina Maria a Romaniei a facut o vizita istorica, ca semn intru eternitate numele sau fiind atribuit unui mare bulevard din oras: Queen Mary; 2) tot aici, in 1976, la a XXI-a Olimpiada, numele micusei romance Nadia Comaneci a fost sanctificat; desigur, nu in calendarul religiei crestine, ci intr-un spasiu la fel de onorant, cel al sportului mondial, ca prima gimnasta din lume care a obsinut nota 10, aducandu-i-se onorul binemeritat de catre intreaga planeta.
Un roman, la Montreal, pentru prima data, traieste sentimentul acelui provincial poposit la Bucuresti dintr-un sat infundat de pe o costisa din Carpasi: pe de o parte, spaima fasa de vastitatea si vuietul locului; pe de alta parte, impresia ca unele locuri ii sunt totusi cunoscute, din ceea ce a auzit ori a citit in vreun manual de geografie sau ghid turistic. A nu se uita ca tot romanul are pe cineva cunoscut, mai indeaproape, in Capitala: o ruda, un consatean, un prieten…
Eu pe cine aveam la Montreal? Cunosteam o valceanca, prietena buna a familiei, Doina Fetelea, si pe fiica ei, Roxana. Nu mi-a fost greu sa dau de urma lor. Iar, mai tarziu, si de urma altor valceni stabilisi in Montreal: Iulian Ciutescu, Georgiana si Eugen Dobrica, Nelu Maleanu, Mihaela si Lucian Barbu… Printr-o fericita intamplare, l-am intalnit pe Alex Cetaseanu, presedintele Asociasiei canadiene a Scriitorilor Romani.
Cititorul curios se va intreba, bunaoara, care a fost primul reper-emblema al romanilor din Montreal pe care eu, strainul sosit, pentru prima data, l-am cautat. Era a saptea duminica dupa Pasti, o zi ploioasa, cu vant taios. Potop de apa pe strazile, necunoscute mie, ale Montrealului. Cu ghidul metroului in mana, sub o umbrela salbatic bombardata de potopul de-afara, nimeresc pe Bulevardul De Maisonneuve Ouest si ma opresc la numarul 4119, in dreptul unei cladiri impunatoare, proprietatea crestinilor anglicani, care – aflasem – gazduia slujbele duminicale si din zilele marilor praznice la care luau parte ortodocsii romani unisi, din august 1994, in parohia Misiunii „Sf. Nicolae", pastorita de catre preotul prof. dr. Cezar Vasiliu. Acesta a fost pentru mine cel mai important reper-emblema al romanilor din Montreal spre care m-am indreptat: Casa Domnului ce face parte din eparhia „Vatra Romaneasca" – invincibila, de-a lungul vremii, la toate loviturile si intemperiile politice, uneori venite pe cai obscure.
Unui curios ca mine nu i-a fost greu sa se informeze, doar in cateva zile, despre tanara, dar bogata istorie a Misiunii Ortodoxe Romane „Sf. Nicolae" din Montreal. Mi-a fost de-ajuns sa citeasc toate numerele din buletinul parohial „Calea de Lumina", editat, luna de luna (cu mici excepsii) din mai 1994, de catre un grup de iubitori ai cuvantului scris, in frunte cu parintele profesor dr. Cezar Vasiliu si preoteasa Zoe Torneanu-Vasiliu, scriitoare de mare rafinament, cronicar politic obiectiv si de anvergura, cunoscuta publicului cititor roman, nu numai din sara, prin celebra sa carte „Din Canada, cu durere".
Coincidensa a facut sa ma aflu la Montreal cu prilejul aparisiei numarului 50 al publicasiei „Calea de Lumina". Am scris, atunci, un articol omagial, urandu-i revistei (acesta ii este numele potrivit) „sa strabata un drum cat mai lung, intotdeauna cu bunul Dumnezeu in sufletele celor care o editeaza si a cititorilor ei". Iata, mi se comunica de catre prietenul nostru Alexandru Vlad Lungu, unul dintre intemeietorii revistei „Calea de Lumina", ca in Montreal, in luna august 2002, va avea loc un eveniment publicistic de avergura: sarbatorirea aparisiei numarului 100.
In legatura cu aceasta tribuna ortodoxa de informare nu se mai pot spune multe lucruri noi – fenomenul „Calea de Lumina" facand deja parte din fondul principal de idei al istoriei Bisericii Ortodoxe Romane din diaspora. Voi sublinia doar ceea ce am pomenit si cu 50 de numere in urma: revista, al carei stralucit promotor este parintele profesor Cezar Vasiliu, s-a bucurat, de la primul sau numar pana la cel de-al o suta-lea, de colaborarea unora dintre cele mai prestigioase nume ale exilului: George Filip, Basile Gliga, Vicensiu Agapi, Vania Atudorei, Cornelius Combiescu, Elena Neacsu, Marin Iorga si mulsi, mulsi alsii.
Intr-un Altar al Cuvintelor, se cuvine sa asezam de pe acum revista „Calea de Lumina", cu urarea sa ne revedem sanatosi la numarul 200 al sau. Doamne ajuta!

Ioan BARBU
jurnalist si scriitor

P.S. Am scris aceste randuri de suflet la Ramnicu Valcea, in ziua marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2002, zi marcata cu rosu in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane „Sf. Nicolae" din Montreal: cu opt ani in urma, parintele Cezar Vasiliu a oficiat prima Sfanta Liturghie, in fasa a peste 180 de credinciosi, gazduisi in Biserica Anglicana „The Advent".