AN X, nr. 105-106, IANUARIE - FEBRUARIE 2003

SUMAR :

Aproape 2000 de ani s'au inscris pe rabojul timpului de cand Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, a trait aevea pe pamant. Cu toata aceasta distanta, sarbatorile inchinate amintirii evenimentelor de seama din timpul cand Mantuitorul a trait printre oameni sunt mereu proaspete, intaritoare si inoitoare de suflet. Una dintre aceste sarbatori este Botezul Domnului sau Boboteaza, praznuita de Biserica Ortodoxa la 6 Ianuarie.
La inceputurile Bisericii, aceasta sarbatoare se praznuia odata cu Nasterea Domnului si se numea Epifania sau aratarea Domnului. Din secolul al IV-lea, Nasterea Domnului s'a praznuit la 25 Decembrie, iar Botezul la 6 Ianuarie. Este vorba de prima Teofanie din Noul Testament, adica prima descoperire a celor trei persoane ale Sfintei Treimi : Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dumnezeu Tatal marturiseste : «Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit» ; Fiul se boteaza, iar Sfantul Duh se pogoara peste Domnul in chip de porumbel (Mt. 3, 15-27).
In viata Domnului sunt doua aratari : una pamanteasca, la botez, si alta cereasca, la judecata din urma (Mt. 25, 31).
De ce botezul Domnului se numeste aratare si nu nastere ? Raspunsul il dau Sfintii Parinti ai Bisericii. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur spune «Pentru ca El nu s'a facut cunoscut tuturor la nastere, ci la botez, caci pana in acea zi nu era cunoscut multimii», iar Fericitul Ieronim adauga : «Botezul este venerabil deoarece acum s'au deschis cerurile pentru Hristos, nu la Nasterea sa dupa trup». Deci, pana la botez, Domnul nu era cunoscut in lume, desi traia in mijlocul ei (In. 1, 26).
Botezul Domnului a avut loc in al 15-lea an al domniei imparatului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era Procurator al Iudeii, iar la Ierusalim erau arhierei Ana si Caiafa. In acea vreme, un mare profet s'a aratat in partile Iordanului, Sfantul Ioan Botezatorul, fiul lui Zaharia si al Elisabetei. El practica botezul pocaintei, chema la curatenie sufleteasca, cerand tuturor sa devina virtuosi, drepti si cinstiti, sa faca fapte vrednice de indreptare. Botezul sau nu avea, insa, puterea sa ierte pacatele, sa le stearga si sa sfinteasca viata pentru ca nu avea harul Duhului Sfant pe care-l da numai botezul crestin. De aceea Sfantul Ioan marturiseste : «Eu va botez cu apa, dar dupa mine vine Cel ce va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc» (Mt. 3, 11).
Cu ce fel de botez s'a botezat Mantuitorul ? Cu botez crestin ? Nu, pentru ca in El n'a fost urma de pacat (In. 8, 46). El a primit formal botezul lui Ioan, dar si aceasta nu pentru ca ar fi avut nevoie de pocainta, ci pentru ca proorocul Ioan sa-L reveleze la inceputul activitatii Sale misionare, iar lumea sa creada si sa-L urmeze in cuvant si in fapta (In. 29, 31). si, pe de alta parte, ca prin atingerea Sa de firea apelor sa le sfinteasca si prin aceasta sa sfinteasca pe credinciosi deschizand usa botezului Noului Testament, botezul luminii si al harului care indumnezeieste, botezul crestin.
Sfantul Ioan recunoscandu-si pacatosenia si nevrednicia, zice : «Eu am trebuinta sa ma botez de Tine si Tu vii la mine ?» La care Iisus raspunde : «Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea» (Mt. 3, 14-15). Dreptatea inseamna a ne supune voii lui Dumnezeu, a asculta si urma poruncile Lui, dupa pilda Mantuitorului care a implinit toata Legea lui Moise in duhul ei, s'a circumcis, a adus jertfa, a pazit sambetele, dar a implinit aceasta Lege, spunand «Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii ; n'am venit sa stric, ci sa plinesc» (Mt. 5, 17).
Deci ca sa implineasca voia Domnului, Sfantul Ioan Botezatorul impartaseste lui Iisus botezul sau. Si iata minunea : in acea clipa cerurile s'au deschis, Sfantul Duh, in chip de porumbel, a stat deasupra Mantuitorului, iar glasul Tatalui ceresc s'a auzit zicand «Acesta este Fiul Meu cel iubit intru care am binevoit» (Mt. 3, 17).
Botezul Domnului este praznicul lumii duhovnicesti, al dreptatii divine si al sfintirii vietii in numele si prin lucrarea Sfintei Treimi. Este praznicul impacarii cu Dumnezeu si al trairii in armonie cu El. In vechime era obiceiul ca cei ce se pregateau sa intre in crestinism sa primeasca taina botezului in aceasta zi sau la Pasti sau Rusalii. De aceea sarbatoarea botezului Domnului era numita si ziua luminarii, odata cu savarsirea acestei Sfinte Taine aprinzandu-se lumanari care simbolizau lumina lui Hristos care lumineaza pe cel ce vine in lume si crede in El (In. 8, 12).
In amintirea botezului Domnului, in vechime si astazi, se face sfintirea apei sau sfestania mare, iar in ajunul praznicului preotul umbla cu crucea pe la casele credinciosilor cantand toparul «In Iordan botezandu-Te Tu Doamne . . .», stropindu-i cu apa sfintita, dimpreuna cu toata gospodaria. Astfel, prin lucrarea Sfantului Duh care s'a aratat la Boboteaza, sufletele credinciosilor se lumineaza, inimile se curatesc si se produce unirea cu Duhul dragostei lui Dumnezeu, izvorul vietii, fericirii si nemuririi noastre.
Taina Sfantului Botez a fost instituita de insusi Mantuitorul cand, dupa Inviere, avand toata puterea in cer si pe pamant, a zis «Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh» (Mt. 28, 19).
Este mare diferenta intre botezul lui Ioan si botezul crestin, aceeasi care exista intre Ioan si Iisus. Botezul lui Ioan se facea numai cu apa, cel al lui Iisus se face cu apa si cu Duh.. Asa cum spunea Sfantul Vasile cel Mare, botezul lui Ioan inseamna indepartarea de pacat, iar botezul lui Iisus inseamna apropierea de Dumnezeu. In plus, botezul crestin este usa de intrare in biserica, in comuniune de dragoste a lui Dumnezeu, in imparatia harului. Mantuitorul insusi ii spune lui Nicodim «De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu» (In. 3, 5).
In aceasta zi de praznic sa cantam impreuna cu Sfanta noastra Biserica «In Iordan botezandu-Te, Tu Doamne, inchinarea Treimii s'a aratat, ca glasul parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te si Duhul, in chip de porumb, a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire Tie» (toparul).

Parintele Cezar

Back