DIN SFÂNTA TRADITIE

MOTTO : «Caci la Dumnezeu, nimic nu este cu neputinta» (Lc. 1, 37)

Maica noastra duhovniceasca, Sfânta Biserica Ortodoxa, pastreaza cu respect Sfânta Traditie, care are izvorul în preajma venirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos si în primele veacuri ale primului mileniu. Traditia s'a pastrat prin scrierile martorilor acelor vremi si pe cale orala, transmisa din generatie în generatie si fixata de scribi pe hârtie.
Una dintre frumoasele Traditii spune urmatoarele:
În Nazaretul Iudeii traiau în cucernicie si cu frica de Dumnezeu doi soti - Ioachim si Ana -. Din frumoasa lor avere putin opreau pentru ei, restul îl dadeau templului sau milostiveau saracii. Erau mereu în rugaciune catre Prea Sfântul Dumnezeu si Îi multumeau pentru ceea ce aveau, si de o viata-L rugau sa le daruiasca un copil pe care sa-l închine lui Dumnezeu - caci erau desconsiderati cei ce nu aveau copii si erau exclusi din societate -. Ajunsi la batrânete, îngerul Gabriel li s'a aratat vestindu-le planurile de mântuire a lui Dumnezeu: Ana va naste o fata. Ioachim si Ana erau prea batrâni pentru a crede în aceasta veste, si atunci îngerul Gabriel le-a spus ca «La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta». (Lc. 1, 37)
Si într'adevar, au avut o fetita caruia i-au pus numele de Maria. Crescuta în spiritul religios, la vârsta de trei ani a fost dusa la Templul din Ierusalim unde a fost primita de preotul Zaharia, sotul Elisabetei - viitoarea mama a Sfântului Ioan Botezatorul, si sora Anei -.
Micuta Maria, cu piosenie si veselie, a intrat în mânastirea Templului, unde fetitele erau tinute timp de 12 ani, apoi erau date în lume sa se casatoreasca, spunându-se ca mai de folos sunt în familie decât toata viata sa ramâna în templu. Ea îsi petrecea timpul în rugaciuni, cu râvna, si-n meditatii sfinte. Lucra tesaturi, cusaturi de matase, torcea lâna.
Fiind în Templu a ramas orfana, cucernicul Ioachim s'a mutat din aceasta viata în vârsta de 80 de ani, iar sotia lui, Ana, în vârsta de 79 de ani.
Când s'au împlinit cei 12 ani de vietuire în Templu, Sfânta Fecioara Maria trebuia sa intre în lume împreuna cu celelalte fecioare si sa se casatoreasca. Fiind orfana, preotii aveau datoria de a-i gasi un sot.
Sfânta Fecioara le-a spus ca înainte de a se fi nascut a fost închinata de catre parintii sai lui Dumnezeu, si a marturisit ca si Ea a fagaduit Domnului de a trai toata viata în sfânta si curata feciorie. Atunci preotii s'au gândit cum sa faca pentru a-i pastra fagaduinta fata de Dumnezeu, dar totodata sa fie pastrata si legea, caci în Templu nu mai putea ramâne. Si dupa multe rugaciuni si chibzuinte, au ales 12 barbati din semintia lui David. Acestia au pus bastoanele lor în Sfântul Altar, urmând ca bastonul care va înverzi în aceea noapte, sa-l desemneze pe barbatul în paza caruia sa fie încredintata Fecioara Maria. Printre acesti barbati alesi, se afla si Iosif din semintia lui David, ruda cu Fecioara Maria, drept si temator de Dumnezeu, batrân de 84 de ani. El a fost casatorit cu Salomi si a avut sapte copii : patru fii si trei fete (viitori frati pamânteni ai Mântuitorului Iisus Hristos). Dupa moartea sotiei sale a fost mult timp vaduv, traind în curatenie.
Arhiereul si preotii au aflat ca toiagul lui Iosif a înverzit. Deci voia lui Dumnezeu era ca Iosif s'o aibe în paza pe Fecioara Maria. Astfel s'a adeverit ca Iosif era barbat drept si sfânt, placut lui Dumnezeu, rânduit a fi logodnicul si apoi sotul Fecioarei Maria, nu spre însotire trupesca, ci spre paza fecioriei sale.
Iosif a luat-o pe logodnica si a dus-o în cetatea Nazaretului, de unde erau si parintii ei.
Fecioara Maria si-a urmat viata sfânta în post si rugaciune, meditatii si închinare în fata Celui Prea Înalt si a fost învrednicita sa nasca pe Mântuitorul Iisus Hristos.