Puncte de vedere

GÂNDURI PENTRU ZECE MAI

MOTTO : Regele este important prin ceea ce reprezinta, si nu prin ceea ce face.

Cu totii am cunoscut si cunoastem neajunsurile aduse de cei ce-si expun interpretarile propri ale unei situatii - pe care nici ei nu o cunosc în toate detaliile - aruncând piatra intrigii cu intoleranta celor ce au impresia ca spusele lor sunt litera de lege !
Cei ce pleaca urechea la aceste vorbe sunt mai putin vinovati decât cei ce stârnesc furtuna, caci ei, inconstient, sunt deja pregatiti a receptiona orice este negativ, fara a pune la îndoiala cele auzite, stârnesc mai departe aceiasi furtuna dintr'un pahar de apa !
Cei vinovati, cei ce arunca primii scânteia de vrajba, sunt, deasemenea, «vigilenti» la tot ceea ce misca în jurul lor, dar gândurile lor bat pasul pe loc, macinând aceleasi situatii traite într'un moment îndepartat al vietii lor si luptându-se cu fantome precum Don Qujote cu morile de vânt. Aceasta categorie, din pacate, o gasim nu numai în Tara, ci si în Exil. Unii au interese ascunse, altii o fac inconstient, doar din spirit de evidentiere într'o bula de sapun !
Între cele doua categorii, scepticii cauta si alte surse de documentare pentru a putea judeca în detaliu.
Adevarul iese la suprafata ca uleiul, dezinformatorii si intrigantii sunt izolati, dar rana deschisa de ei între membrii comunitatii ramâne mult timp sângerânda, refacându-se printr'o fragila încredere unul în celalalt. Cu totii suntem supusi greselilor mintii, de aceea când ne marturisim, preotul ne cere sa spunem pacatele noastre facute «cu gândul, vorba, si cu fapta».
Putini sunt cei ce nu pleaca urechea la primul zvon, ci asteapta alte variante, gândesc ca-i ceva necurat la mijloc ; acestia sunt cei ce încearca sa vindece rana aducând încrederea si argumentul ca lumea este în continua evolutie, deci nu putem ramâne la idei si fapte vehiculate cu zeci de ani în urma. Si chiar daca nu toti pot scapa de halucinatii si fantome, chiar daca au impresia ca sunt vigilenti - degeaba daca nu gîndesc - ar avea o sansa sa scape de izolare daca si-ar cântari vorbele, care o data spuse ranesc - mai ales când nu sunt adevarate -.
Pentru cei din Exil, cred ca cele spuse sunt de-ajuns, dar trebuiesc, din nou, subliniate pentru Tara, acum în preajma alegerilor. Schimbarile facute prin evenimentele din Decembrie '89 nu sunt suficiente, chiar daca sunt meritorii.
Astazi, cu câteva luni înainte de alegeri, ne gândim ca a sosit timpul ca Românii sa repuna în drepturile firesti ale istoriei pe cel care ar putea aduce Tarii legitimitatea si garantiile unui stat de drept : Regele Mihai I al României !
Ce conteaza ca, de catre unii, monarhia este considerata ca fiind o etapa depasita ? Costul «curtii» de la palatul Cotroceni si al sistemului actual românesc, nu poate fi mai mic decât cel al Familiei Regale si al statului de drept, deci România având un Rege, îsi îmbunatateste statutul actual în lume si ar renaste ca pasarea Phenix, din propria-i cenusa !
Printre multe altele, Religia Ortodoxa a avut o continuitate în inimile românilor, chiar si atunci când a fost blamata si constrânsa de sistemul comunist. Sistemul monarhic românesc - datorita necunoasterii si ignorantei - este astazi indexat de cei ce mai ieri sugrumau credinta si biserica. Regele, unsul lui Dumnezeu pe pamânt, este în continuare blamat pe nedrept de cei ce au Puterea-n mâini. Interzicerile aduse Regelui Mihai I sunt argumentate de neadevarurile comuniste si neo-comuniste, mizându-se pe rastalmacirea timp de 45 de ani a istoriei poporului român, si pe ignoranta alimentata de aceastia. Putini sunt aceia ce stiu ca nu exista nici un act comunist care sa fi schimbat statutul României - în perioada de dupa razboi - din monarhie constitutionala în comunista, asa cum s'a întâmplat mai târziu - în anul 1965 - când a fost semnat un decret de schimbare din «republica populara» în «republica socialista». Deci, Regele este împiedicat sa-si redobândeasca tronul, iar România sa fie ceea ce este în realitatea si adevarul istoriei : o monarhie constitutionala.