DISCURSUL PRESEDINTELUI EMIL CONSTANTINESCU LA ALBA IULIA

Dragi compatrioti,

Pe 1 Decembrie, Ziua Nationala, românii sarbatoresc triumful unui vis. Al celui mai frumos vis din întreaga lor istorie. Pe 1 Decembrie 1918, dupa ani de lupte sângeroase si de uriase eforturi diplomatice, românii îsi regasesc granitele, identitatea si forta nationala. Avem în spate o istorie îndelungata, unica si dramatica, punctata cu momente de glorie dar si cu lungi si dureroase eclipse. Secol dupa secol, am urcat si coborît Golgota destinului nostru national, ne-am dus crucea cu demnitate si am renascut mereu prin eforturi proprii. Românii au trait, au iubit, au fost fericiti sau tristi, au crescut copii si au cladit biserici, au purtat razboaie si au murit cu sutele de mii pe câmpurile acestei tari. Astazi, pe 1 Decembrie, ne plecam în fata lor, a tuturor eroilor necunoscuti si a tuturor celor ce, cu credinta si dragoste, au împlinit, în aceasta lume, destinul românesc. De la ei am învatat ca noi suntem trecatori, doar România este eterna. Am tinut sa fiu astazi la Alba Iulia pentru ca aceasta capitala de suflet a României a fost si va fi mereu o parte din inima mea de român. Pentru ca, numai aici, ziua de 1 Decembrie poate fi înteleasa în întreaga ei maretie. Sunt rare, în istorie, momentele în care o natiune poate hotarî în mod real care este directia cea mai buna spre care trebuie sa se îndrepte. Noi traim un asemenea moment, iar hotarîrea pe care o vom lua, va apasa sau va elibera umerii generatiilor urmatoare.
În urma cu 400 de ani, luptatorii lui Mihai Viteazul intrau în Alba Iulia într'un asemenea moment de rascruce al istoriei românesti. Iar în urma cu 78 de ani, fauritorii Marii Uniri, pe care o comemoreaza azi întreaga natiune, au împlinit peste veac idealul unitatii nationale pentru care a curs atâta sânge de erou si atâta cerneala de carturar.
Cele mai multe natiuni îsi leaga ziua nationala de ideea de libertate. Românii au ales un alt simbol atunci când au hotarît sarbatoarea nationala. Cel de unitate. Si asta nu pentru ca libertatea nu le-ar fi draga. Dimpotriva. Dar cei nascuti aici, în jurul unui arc carpatic care a creat atâtea legende si în jurul caruia s'au petrecut atâtea acte de eroism, au înteles ca nu pot fi cu adevarat puternici si liberi decât daca sunt împreuna. Istoria ne-a despartit vremelnic. Vointa noastra ne-a unit pe veci. În ultima jumatate a acestui veac, am trait o istorie care ne-a saracit si ne-a impus legi straine de credinta si de sufletul nostru. Eu va chem acum, cu aceeasi credinta si putere de care au dat dovada stramosii nostri, sa ne ridicam împotriva saraciei si a nepasarii, împotriva coruptiei si a resemnarii. Avem totul de facut. De facut bine. De facut împreuna. Nu pot gândi astfel acest mandat al meu de Presedinte decât ca pe o înalta datorie care trebuie îndeplinita numai alaturi de poporul român.
Astazi, de Ziua Nationala a României, vreau sa vorbesc fiecaruia dintre dumneavoastra. Vreau sa spun fiecarui român care are o cuta pe frunte pentru viitorul lui, al copiilor lui si al tarii în care traieste ca merita sa aiba încredere în viitor. Stiu ca multi dintre dumneavoastra sunt saraci, sunt înselati în asteptarile lor, sunt dezorientati de o societate noua care nu izbuteste sa înlocuiasca pe deplin o societate veche si sa-si impuna propriile reguli. Mai stiu foarte bine ca, atât eu, cât si noul Guvern al României, care se va naste în numai câteva zile, suntem acum întruchiparea sperantelor dumneavoastra de mai bine. Si mai stim foarte bine ca România nu-si mai poate permite astazi sperante neîmplinite. Iata de ce ma folosesc de faptul ca aceasta Sarbatoare Nationala are loc la numai doua zile de la momentul în care am depus juramântul ca Presedinte al României, pentru a va transmite fiecaruia un mesaj cât se poate de clar si de sincer. Viitorul acestei tari depinde numai si numai de noi. Îl vom construi împreuna pe masura priceperii si credintei noastre. Viitorul depinde si de cetatenii care nu mai trebuie sa fie sacrificati. Viitorul depinde de felul în care vom sti sa ne punem în valoare munca, vom sti sa nu mai toleram functionarii corupti, vom sti sa întelegem cum se cuvine lacrima din ochii celui aflat în nevoie. Nu ne mai putem descurca de unii singuri, prin compromisuri si solutii de moment. Avem nevoie unii de altii, indiferent de functiile pe care le ocupam. Pentru ca functiile sunt trecatoare, iar omenia si solidaritatea sunt vesnice. Daca ne va fi bine, ne va fi bine împreuna. Daca ne va fi rau, ne va fi tuturor. Iata de ce ma angajez ferm în fata dumneavoastra, ca urmasi ai celor care au facut Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918, sa respect si sa pretuiesc mereu legile si traditiile tarii, memoria si valorile aparate de stramosii nostri. Va chem sa aparam împreuna acele institutii fundamentale fara de care nu putem exista ca natiune demna : familia, biserica, scoala si armata. A venit timpul ca natiunea noastra, unita, sa fie chemata sa se integreze în marea uniune a natiunilor europene. E drumul firesc pe care si l-ar fi dorit sa-l parcurga si marii înaintasi a caror memorie o cinstim noi, astazi si aici. De integrarea României în structurile europene si euroatlantice depind acum securitatea noastra nationala, progresul nostru economic, cuvântul pe care îl vom avea de spus mâine în marele concert al natiunilor. A trecut definitiv vremea micilor noastre conflicte interne. A venit vremea marilor optiuni pe plan international. Stiu ca suntem capabili sa facem fata si acestei încercari pe care istoria ne-o aseaza în fata. Stiu ca nu suntem slabi sau mai putin buni români decât au fost înaintasii nostri. Va cunosc pentru ca am strabatut vreme de patru ani satele si orasele României, umblând printre dumneavoastra si vorbind cu dumneavoastra despre problemele pe care le aveti în viata de fiecare zi. Nu suntem înca o generatie de sacrificiu, ci generatia care va integra România în Europa si în lume, cu întelepciune si cu echilibru, având în spatele nostru doua milenii de istorie grea si curata.
Ca Presedinte al tarii va chem astazi la unitate, la solidaritate si la încredere în viitorul acestei natiuni! Dumnezeu sa binecuvânteze România !

Emil Constantinescu

                                                 24 Decembrie 1996

ROMÂNI,
Dupa toti anii în care m'am adresat fiecaruia dintre voi si familiilor voastre pentru a va ura sarbatori fericite, este pentru prima oara când stiu, si o stim cu totii, ca noua realitate a Tarii noastre corespunde, de acum înainte, sperantelor noastre.
Înainte, în fata greutatilor si dezamagirilor din ce în ce mai mari, si voi si eu am avut clipe în care ne-a încercat îndoiala. Dar, prin curajul si hotarîrea noastra, ne-am pastrat credinta în Dumnezeu si în soarta buna a poporului nostru. Cu putere, în fiecare an, ne-am marturisit credinta în seara de Craciun care este, pentru noi toti, sarbatoarea Nasterii si a Renasterii.

Noi am avut dreptate !
Caci azi, cu ajutorul Domnului, si prin inspiratia cu care ati stiut sa va folositi de drepturile pe care vi le da democratia, Tara noastra este gata sa iasa din ceata si îndoiala care o împiedicau sa-si regaseasca drumul, prosperitatea si Memoria.
Marea familie europeana, impresionata de întelepciunea voastra, ne da deja semne de bunvenit. Vad aceste semne înmultindu-se pe zi ce trece. Putem fi încrezatori în ziua de mâine. Noi stim ca semintele bune semanate toamna trebuie sa aiba timp sa creasca înainte de a-si da roadele de vara. De sute de ani, am învatat aceasta lege de la natura, cultivându-ne pamântul nostru. Legea aceasta trebuie sa ne ajute în lunile ce vor veni.
Si în aceasta seara de Craciun ma voi ruga pentru fiecare român, din nou liber sa se exprime fara frica, sa gaseasca vointa si calea de a servi cu rabdare, atentie si daruire, Tara noastra, pentru cei care prin încrederea voastra au responsabilitatea guvernarii, ca si pe cei care alcatuiesc acum noua opozitie. România trebuie sa se sprijine pe toti românii fara exceptie, caci adevarata democratie respecta demnitatea si convingerile fiecarui cetatean si raspunde asteptarilor fiecaruia.
Astazi, când va trimit tuturor urarile mele si cele ale familiei mele, stiu ca în curând voi fi printre voi, dupa o lunga si neîntrerupta îndepartare, de-a lungul careia nu am încetat niciodata sa ma pun în slujba principiilor si valorilor care au izbândit acum în Tara noastra.

Va doresc un Craciun fericit !

Mihai I

CE-TI DORESC EU TIE, DULCE ROMÂNIE

de Mihai Eminescu

Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor ?
Bratele nervoase, arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor !
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mândri aste le nutresc ;
Caci ramâne stânca, desi moare valul,
Dulce Românie, asta ti-o doresc.
Vis de razbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge dusman fumegând,
Si deasupra idrei fluture ca vântul
Visul tau de glorii falnic triumfând,
Spuna lumii large steaguri tricolore,
Spuna ce-i poporul mare, românesc,
Când s'aprinde sacru candida-i vâltoare,
Dulce Românie, asta ti-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,
Când cu lampa-i zboara lumea luminând,
El pe sânu-ti vergin înca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl stânge-n brate, tu îi fa altare
Dulce Românie, asta ti-o doresc.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie
Tânara mireasa, mama cu amor !
Fiii tai traiasca numai în fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fala si mândrie,
Dulce Românie, asta ti-o doresc !