AN V, nr. 48, APRILIE 1998
SUMAR :

CALVARUL CLERULUI ORTODOX

Jertfa adusa de preotimea ortodoxa româna în perioada comunista nu a fost evaluata înca la dimensiunea sa reala. Din putinele marturii care ne stau astazi la dispozitie credem ca preotul a trait dintotdeauna viata turnei pe care o pastorea, iar solidaritatea lui cu credinciosii era o problema organica si nu una de principiu.
Într-un text intitulat "Gulagul românesc si Biserica" vedem ca peste 6000 de preoti ortodocsi au fost tracasati, schingiuiti si condamnati în anii 1946 si 1964. Exemplele lor de viata, alaturi de cei vitregiti de vreme, au ramas în sufletele credinciosilor si întiparite adânc în istorie. Preotii nu au tinut arma în mâna, pentru ca îi împiedica calitatea lor de sacerdoti, dar au fost alaturi de cei hartuiti, urmariti, umiliti si închisi pe nedrept. Din cele 17 sentinte de condamnare la moarte pronuntate în 1959 la Jilava în procesul fratilor Arnautoiu, trei dintre ele au curmat viata unor preoti.
Este impresionant sa constati numarul mare de preoti implicati în procesele intentate partizanilor din satele din Muscel, asa cum reiese din cartea lui Cicerone Ionitoiu "Rezistenta armata anticomunista din muntii României". El aminteste în lucrarea sa de cazul preotului Nicolae Donescu din comuna musceleana Suici, împuscat pentru ca botezase copilul unui partizan.
Semnificativ pentru demnitatea preoteasca este cazul preotului vrâncean Hulea, condamnat pentru ca refuzase sa divulge secretul spovedaniei. În închisoare, parintele Hulea spunea cu constiinta împacata : "Taica, ce intra sub patrafir numai Dumnezeu stie !"
Parintele diacon Teodor V. Damsa, care a petrecut multi ani în închisorile comuniste, a tiparit în Almanahul Eparhial al Mitropoliei Banatului o suita de amintiri legate de preoti, calugari, profesori si studenti teologi pe care i-a întâlnit. În anii ‘50, din cler, în Aiud erau 25 de detinuti, iar la colonia Peninsula Valea Neaga, adusi de la canal erau 600, în timp ce la Borzesti, la sapat fundatii, santuri si la turnarea betonelor erau 450.
În temnite, parintele Damsa a întâlnit floarea teologiei românesti, de la parintele Staniloaie si profesorul Teodor . Popescu, la Nichifor Crainic, Ilarion V. Felea, Ioan Gheorghe Savin, Constantin Ionescu, Spiridon Cândea si multi, multi altii.
Sa mai amintim si de parintele Gherasim Iscu, staretul Tismanei, care a închis ochii la Târgul Ocna. Iata "plecarea" sa asa cum a înfatisat-o în volumul "Itinerare în lanturi" - poetul Constantin Aurel Dragodan, fost detinut politic între anii 1941-1963 :

Desi au plecat, ei sunt si vor fi mereu prezenti în sufletele si rugaciunile noastre.
Pomeneste-i Doamne pe toti întru împaratia Ta !

Pr. Viorel Vârlan, Suceava
(IN MEMORIAM, nr. 2 Ianuarie 1998)