Buletinul "Calea de lumina" la nr. 50

Scoatem azi al 50-lea Buletin al bisericii ortodoxe române Sfântul Nicolae din Montreal. "Calea de lumina", fructul gândului pios al enoriasilor bisericii noastre, a crescut încalzit de dragostea si daruirea celor ce i-au stat alaturi parohului nostru, preot profesor dr. Cezar Vasiliu.
În 1994, de Pasti, aparea primul numar anuntând înfiintarea unei noi parohii, care se voia un centru efervescent de credinta si de cultura. Cele 50 de numere aparute dovedesc din plin ca, în comunitatea noastra, credinta se sprijina deopotriva pe Biblie ca si pe traditie.
Articolele teologice ale parintelui dr Cezar Vasiliu - redactorul principal - au cautat sa apropie duhul evanghelic si de cei care, dintr-o pricina sau alta, n-au ascultat Sfânta Slujba ; cele istorice ne-au readus în memorie evenimente si personalitati ale neamului românesc. Reunite cu predicile calde si pline de învatatura crestina ale preotului pensionar Iosif Florea, au sporit de zi de zi numarul credinciosilor ce s-au adunat în Sfânta Biserica. Lor li s-au alaturat alte articole scrise din dorinta de-a reaminti credinciosilor vocea proorocilor ce au vestit venirea Domnului, cât si începuturile crestinismului. Scrise cu dragoste si competenta, ele pot fi socotite pietre de temelie în consolidarea credintei.
Nume prestigioase ale comunitatii noastre ortodoxe românesti ca : Basil Gliga, Mariella Dumitriu, Adrian Costea, au contribuit din plin la ridicarea valorica a buletinului nostru. Articolele cu continut moralizator ale dlor Marin Iorga si Alexandru Vlad Lungu, ca si stirile din lumea ortodoxa, culese cu grija de doamna preoteasa Zoe Vasiliu, sau recenziile sale, i-au diversificat continutul, facându-l mai atragator.
Prezentarea mânastirilor din tara, facute cu atâta talent de regretatul ing. Paul Diaconescu, ne-au reîntors cititorii pentru o clipa pe meleagurile natale, facându-ne mândri de cultura si credinta noastra.
Inspirat intitulat "Calea de lumina", buletinul bisericii a încalzit si luminat comunitatea româneasca. Tinuta demna si eleganta a sa a dovedit, celor ce au vrut sa ne cunoasca la adevarata valoare, ca suntem o comunitate cu adevarat crestina, de români care stiu sa-si onoreze originile si sa ramâna demni, chiar atunci când au fost împroscati cu noroi. Am primit ofensa cautând sa-i raspundem cu sobrietate prin activitatile noastre, care s-au oglindit în paginile scrise cu suflet. Fiecare din cei ce au semnat a vrut sa sprijine cât mai puternic procesul de formare al tineretului nostru, ptr. ca lor li s-a adresat în primul rând.
Oglindirea activitatilor noastre nu s-a vrut o lauda de sine, ci un imbold pentru copiii nostri minunati ce si-au sacrificat, cu aceeasi daruire ca si parintii lor, putinul timp liber ca sa realizeze serbari menite sa tina treaza constiinta noastra nationala.
Inspiratele scenarii si regii ale acestora au fost realizate de doamnele Mia Padurean si Zoe Vasiliu (si de dna prof Elena Neacsu, n. red.), precum si de actorul Nationalului bucurestean Gabriel Oseciuc si de talentatul George Rusu.
O serie de adulti s-au alaturat copiilor, printre ei dnii Octavian Biberi si Gica Tupu sau Dorin Stoica.
Merita amintita munca surorilor Alina si Ana Maria Iorga, a celor trei frati Iulia, Ana si Andy Tripa, a fratilor Edy si Robert Bugeac, a Iuliei Stoica, a Deliei Solomonean, a Silviei Iordache, a Dianei Calita, a lui Adrian Popescu si a lui Alexandru Merza - azi la Toronto - sau Victor Tazlauanu - azi la Ottawa -, ori a surorilor Ana si Alexa Ghitan si Laura si Diana Patas. Lor li s-au adaturat micutele Cristina Baron si Stefania Barbu, care la cei cinci ani neîmpliniti au fost prezente la toate manifestarile. Lor si tuturor celor care ne-au sprijinit nu le multumim, pentru ca multumirea nostra ar putea fi o ofensa fata de generozitatea gestului lor, ci-i îmbratisam cu dragoste frateasca, urîndu-le ca bunul Dumnezeu sa le faca parte de toate bucuriile, asa cum ei ne-au bucurat sufletele.
Pentru sufletele noastre sfâsiate de dor, de durerea unor nereusite sau de îndoieli "Calea de lumina" a fost si ramâne balsamul menit sa unga ranile.
Ce i-am putea dori de acum înainte, decât sa-si continuie drumul început, sa reuseasca sa adune în jurul sau si al parohului nostru, neobosit, cât mai multi colaboratori, sa fie trâmbita care sa destepte constiinte, sa sune pentru unirea noastra, a celor departe de tara, ca, pe cât ne sta în putere, sa ajutam si noi la ridicarea prestigiului tarii.
Asteptam cu drag pe toti care vor dori, ca prin scrisul lor, sa sprijine unitatea comunitatii românesti.

Elena Neacsu

UN JUBILEU APARTE

Unul din elementele determinante ale evolutiei social-culturale a poporului român, în devenirea sa istorica si în conturarea identitatii sale de neconfundat, a fost, din cele mai vechi timpuri, Biserica. Continuitoare a traditiilor religioase ale Bizantului, Biserica românilor, si prin aceasta întelegem, în principal, Biserica Ortodoxa Româna, a reprezentat, prin labirintul vicisitudinilor unor realitati geopolitice nu întotdeauna îngaduitoare, o adevarata coloana vertebrala a permanentei în istorie a românilor. "O insula latina într-o mare slava, si o exceptie ortodoxa într-o familie latina catolica", românimea a avut deseori de luptat cu co-religionarii de limba si origine, doar arareori si-au îndreptat privirile, simpatia si sprijinul catre ea. În tot acest timp, Biserica conlucrând - pe buna dreptate în multe cazuri - cu puterea seculara, a avut rolul sau bine determinat, reusind sa tina sus stindardul specificitatii românesti si sa ofere credinciosilor sai un element de stabilitate, de certitudine, de multe ori chiar un adevarat colac de salvare în plan sufletesc.
Pentru românii care au plecat sa se stabileasca dincolo de hotarele tarii de origine, Biserica a fost primul, si nu odata singurul factor de unitate si de constiinta comuna. Dar în zilele noastre, din ce în ce mai "prinsi" în vâltoarea vietii cotidiene - nu la fel de darnica cu toti - am ajuns sa ne îndepartam, cumva, de întelegerea în profunzime a Cuvântului transmis prin cartile sfinte. În aceasta privinta, multi dintre noi suntem abia la nivel de abecedar.
Pornind de la aceasta realitate, si din dorinta de a continua traditia de elemente de coeziune a Bisericii, parintele dr Cezar Vasiliu si Consiliul sau parohial au început sa editeze buletinul "Calea de lumina" al Misiunii Ortodoxe Române "Sfântul Nicolae" din Montreal, chiar din prima perioada a existentei acesteia, în primavara anului 1994.
Un buletin - o adevarata revista, de fapt - care si-a propus si, dupa parerea noastra, a reusit în foarte mare masura sa promoveze notiunile de baza necesare întelegerii crestinismului, sa înfatiseze credinciosilor - cititori cccvarii aspecte culturale si istorice si sa reflecte multiplele fatete ale vietii religioase si laice a parohiei.
Iata "Calea de lumina" ajunsa la cel de al 50-lea numar. O cifra de jubilei, chiar daca este vorba de aparitii editoriale, deci de luni, si nu de ani ca la jubileele propriu-zise.
Dar, totusi, un jubileu aparte. Un prilej de bucurie si de mândrie a celor ce au înfiintat-o, a celor ce trudesc la întocmirea ei, a celor care îsi regasesc în ea o parte din preocuparile si aspiratiile lor, care descopera "Calea de lumina" (ce titlu inspirat !) o cale spre sufletele conationalilor si coreligionarilor.
În asteptarea celuilalt jubileu, cel adevarat, pe care dorim cât mai multora din cei ce ne citesc sa-l sarbatoreasca, sa se bucure de cel "jurnalistic" si sa uram editorilor si autorilor care fac "Calea de lumina" viata lunga si îndeplinirea misiunii pe care si-au ales-o !

Basile Gliga