AN V, nr. 54, OCTOMBRIE 1998
SUMAR :
AN V, nr. 54, OCTOMBRIE 1998
SUMAR :
| Matei Basarab (Pr. C. Vasiliu) Stiri din lumea ortodoxa (Z. Vasiliu) Mitropolia Basarabiei (V.M. Neagu) Biblioteca Centrala Universitara (C. Anghel) Fondul de constructie Din activitatea bisericii A doua Românie (V. Hossu-Longhin) |
Divanul . . . (I. Stoica) Tezaure nedescoperite (V. Surcel) Benevolat (Dr. G. Dancescu) Puncte de vedere (A.V. Lungu) Dictionar liturgic (Protos. I. Balan) Certificat de Teologie Ortodoxa Sinaxar : Cuv. Visarion Sarai (Pr. C. Vasiliu) |
MATEI BASARAB, ctitor bisericesc
|
S-au împlinit anul acesta 410 ani de la nastereaa
domnitorului muntean Matei Basarab (1588-1654). Descendent din boierii Craiovesti,
înrudit cu Neagoe Basarab si urmând la tron lui Radu Ilies, Matei Basarab îsi începe
domnia în anul 1621, în cadrul unei miscari împotriva grecilor, initiata de Craiovesti. Primii ani de domnie ai lui Matei Basarab sunt ani de aparare a tronului fata de veleitatile de cucerire ale lui Vasile Lupu, domnul Moldovei (1634-1653), care voia ca domn în Muntenia pe fiul sau, Ioan. Prima expeditie împotriva lui Matei are loc în anul 1637 si da câstig de cauza muntenilor, ajutati si de o oaste transilvaneana a lui Gheorghe Rakoczy I, cu care Matei Basarab încheiase o alianta înca din anul 1635. A doua încercare a lui Vasile Lupu de a cuceri tronul muntean are loc doi ani mai târziu, în 1639, dar este din nou învins de Matei Basarab în lupta de la Ojogeni si Nenisori, judetul Ilfov. Dupa aceasta înfrângere, relatiile dintre cei doi domni devin fratesti si, ca semn de pace si buna vointa, fiecare zideste o biserica în "tara" celuilalt ; astfel, Matei Basarab înalta Mânastirea Soveja din judetul Vrancea, iar Vasile Lupu reface biserica Stelea din Târgoviste. Pacea între cei doi domni a durat zece ani, mai precis pâna în 1652, an în care Vasile îsi casatoreste fata, Ruxandra, cu Timus Hmielnitki, fiul hatmanului Bogdan al cazacilor. Intuind primejdia, Matei Basarab, aliat cu Gheorghe Rakoczy II al Transilvaniei, ajuta cu oaste pe logofatul moldovean Gheorghe Stefan în încercarea acestuia de a-l înlatura pe domnitorul Vasile Lupu. Surprins, acesa din urma fuge la Hotin, apoi trece Nistrul dupa ajutor. Cazacii lui Timus resping oastea moldoveana si trec Milcovul, în Muntenia, pentru a-l pedepsi pe Matei Basarab. Lupta dintre cazaci si munteni se da la Finta, judetul Dâmbovita, în 1653. Desi ranit, Matei Basarab repurta o stralucita victorie si urmari pe asediatori în Moldova ; Timus muri sub zidurile Sucevei, iar Vasile Lupu, ca sa scape cu viata, fugi din nou peste Nistru si de acolo la Constantinopol, unde si muri. Batrânul domn Matei Basarab muri si el un an mai târziu, la 9 Aprilie 1654, fiind înmormântat în biserica domneasca din Târgoviste, cetatea de resedinta a tarii, apoi reinhumat la Mânastirea Arnota din judetul Vâlcea, ctitoria sa. Pe plan extern, Matei Basarab a fost un domn viteaz, cârmuind cu pricepere tara si stiind s-o apere la nevoie ; pe plan intern, desi a fost un bun gospodar, a mentinut o fiscalitate ridicata, datorita turcilor. |
| Matei Basarab ramâne important în istoria noastra nationala
pentru constructiile de sfinte lacasuri, biserici si mânastiri. Daca Stefan cel Mare a
zidit 45 de biserici si mânastiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, facând
din el cel mai de seama ctitor bisericesc al neamului românesc (C. C. Giurascu). Cea mai cunoscuta dintre ctitoriile sale este mânastirea Arnota din judetul Vâlcea, zidita între anii 1633-1636, pe locul unei asezari mai vechi. Biserica mânastirii a fost pictata de Stroe din Târgoviste. Pe lânga temele religioase traditionale sunt de remarcat portretele votive ale domnitorului Matei si Doamnei Elina, din pronaos, precum si o frumoasa decoratie florala în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei Basarab, batrân, cu parul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de voievozi români care s-au pastrat pâna astazi. La Arnota, Matei Basarab a fost si înmormântat, lespedea de piatra ce-i acopera mormântul fiind sculptata de sibianul Elias Nicolae. Tot aici a fost înmormântata si doamna Elina, sotia voievodului. Cea mai monumentala dintre ctitoriile sale ramâne, însa, mânastirea Caldarusani, judetul Ilfov, construita între 1637-1638, din apropierea Bucurestiului, situata într-o pozitie pitoreasca si înconjurata din trei parti de lacuri. Celelalte ctitorii mai de seama ale sale sunt mânastirile : Sadova, judetul Dolj, refacuta total pe locul uneia din lemn; Maxineni, judetul Râmnicu Sarat, în 1637, distrusa în primul Razboi mondial ; Plataresti, judetul Ilfov, în 1646 ; Strehaia, judetul Mehedinti, în 1645; Cornatel, în 1648, azi biserica de mir în satul Mânastirea, judetul Ilfov ; Negoesti, judetul Ilfov, între 1648-1649 ; Brebu, judetul Prahova ; apoi schiturile : Barbatesti, judetul Dâmbovita, între 1645-1646 si Pinul, judetul Buzau, între 1647-1648. Matei Basarab a zidit catedrala episcopala din Râmnic, precum si o serie de biserici de mir, ca : Saridar si Sfintii Apostoli din Bucuresti ; Sfântul Dumitru din Craiova, 1651, pe locul actualei catedrale mitropolitane ; Sfintii Împarati, 1650 si Sfântul Nicolae-Andronesti din Târgoviste, 1653; Sfintii Apostoli din Ploiesti, 1639 ; Sfântul Procopie din Gherghita-Prahova în 1641 ; Sfântul Gheorghe din Pitesti ; Intrarea în biserica din Caracal, ca si bisericile din Draganesti-Teleorman, Pârscovani si Dobrotesti-Olt si Mânastirea-Ilfov. Matei Basarab a refacut si o serie de lacasuri sfinte ca : Mânastirile Adormirea sau Negru Voda din Câmpulung, 1635-1636 ; Plumbuita de lânga Bucuresti, în 1647; Brâncoveni, judetul Olt - ctitorie a boierilor Craiovesti ; Cârnu, judetul Buzau, care exista din secolul al XVI-lea ; Draganesti - lânga Rosiorii de Vede, în 1647. Tot la refaceri, trebuiesc mentionate Mitropolia din Târgoviste, turnul-clopotnita si chiliile de la biserica lui Neagoe de la Curtea de Arges. A terminat mânastirea Slobozia din judetul Ialomita, începuta de postelnicul Iordache si cladirile din incinta de la Tismana si Govora (Mircea Pacurariu). Dupa pilda domnului, doamna Elina, sotia sa, a ctitorit biserica din Horesti, judetul Ilfov, între 1643-1644, a refacut mânastirea Slatioarele din Ocnele Mari, iar fratele ei, Udriste Nasturel, biserica Târgului din Târgoviste. În afara granitelor tarii, Matei Basarab a zidit mânastirea Soveja din judetul Vrancea, în 1644-1645; biserica Turnu Rosu din judetul Sibiu, în 1645 ; bisericile Svistov si Vidin din Bulgaria, precum si biserica Sfântul Sinadon din Marea Lavra de la Muntele Athos. Concomitent cu pictura murala, care ia o dezvoltare deosebita sub domnia sa, a înflorit si pictura pe lemn, reprezentata prin icoanele de la Arnota si, mai ales, prin catapeteasma schitului Crasna din Prahova. Aici, la baza crucii din scena clasica a Rastignirii, se afla un tablou votiv reprezentând pe Matei Basarab si pe mitropolitul Stefan al Ungrovlahiei îngenunchiati, îmbracati fiecare în vesmintele specifice demnitatilor respective. Dar, alaturi de numeroasele sale constructii religioase, domnitorul Basarab a facut si o serie de constructii civile: casele domnesti din Brâncoveni si din Caracal ; recladirea cetatii Târgoviste în 1645 si, mai ales, curtile domnesti din Târgoviste, Bucuresti si Câmpulung-Muscel. Dincolo de Dunare a construit un pod la Razgrad, în localitatea Inumlari, în drum spre Constantinopol. În apropiere de Ocnele Mari a construit o fabrica de hârtie. Matei Basarab a fost si un sprijinitor al culturii. Împreuna cu Udriste Nasturel, cumnatul sau, a înfiintat cele doua tipografii din mânastirile Govora si Câmpulung si a introdus limba româna în slujbele religioase, caci, scria domnul "am vazut ca în întreaga mea tara este foame, este sete, nu însa de pâine si apa, ci din pricina împutinarii sfintelor carti" (C. Mateescu). Prima carte tiparita la Câmpulung este un "Trebnic" din 1636, iar la Govora, Pravila Mica în 1640. Udriste Nasturel a tradus din latina în slavona opera ascetica medievala "De imitatio Christi" a lui Thomas de Kempis, tiparita la Dealu în 1647.De remarcat ca în prefata adresata mitropolitului Varlaam al Moldovei se arata, între altele, înrudirea dintre limbile latina si româna. Despre Matei Basarab s-au scris pagini deosebite. Iata câteva dintre ele : cronicarul Radu Popescu scria : "Matei fiind în scaun, alta grija nu avea, si facea mânastiri pretutindeni si biserici întru lauda lui Dumnezeu care se vad pâna acum. Ca pâna la acest domn putine zidiri au facut domnii cei mai dinainte ; iar Matei Voda a înfrumutesat tara cu tot felul de zidiri, biserici, mânastiri, case domnesti, care se pomenesc pâna astazi". Cronicarul Miron Costin ni-l descrie astfel : "Matei Voda, domnul muntenesc, om fericit peste toate domniile acestei tari, mândru, blând, drept, om de tara, harnic în razboaie, asa neînfricat si neînspaimântat, cât poti sa-l asemeni cu marii osteni ai lumii . . ." Istoricul Alexandru Odobescu îl elogia astfel : "Matei Basarab, daca n-ai fost singurul erou al Tarii Românesti, negresit ai fost cel mai mare domnitor al ei, cel care ai stiut sa împreuni puterea armelor de aparare cu progresul si ordinea dinauntru. Numele tau glorios ar trebui sa insufle o veneratie religioasa poporului nostru pentru care te-ai jertfit". Elogiat de Papa Inocentiu al X-lea pentru "minunata sa bunatate sufleteasca", respectat de turci ca "al doilea Mihai Voda", considerat de Nicolae Iorga ca "adevarat pastor si domn parinte", caracterizat de C.C. Giurascu drept "un domn cu remarcabile însusiri : viteaz ostas, ctitor desavârsit si diplomat încercat, tipul reprezentativ al domnului de tara", Matei Basarab, cel mai de seama ctitor bisericesc al neamului românesc, si-a vazut domnia caracterizata astfel de cronica vremii: "Tara iubea pe Domn si Domnul pe Tara". Pr. prof. Dr. Cezar Vasiliu |
