AN VI, nr. 59-60, MARTIE - APRILIE 1999
SUMAR :

ÎNVIEREA DOMNULUI si ÎNVIEREA NOASTRĂ

«Eu sunt Învierea si Viata. Cel ce crede în mine, de va si muri, viu va fi» (Ioan 11,25). Aceste cuvinte le-a rostit Mântuitorul către Marta, sora lui Lazăr, care se tânguia de moartea fratelui său. Iar Iisus, prin puterea Lui dumnezeiască, l-a readus la viată pe Lazăr. Multi din cei care au văzut această minune au crezut în Iisus, încât, la intrarea în Ierusalim, multimile i-au făcut Domnului o primire rezervată numai împăratilor (In. 12, 11-18).
Nu mult după aceea, Iisus însusi este prins, batjocorit, răstignit si îngropat, pentru ca a treia zi să învie, eveniment ce a înflăcărat inimile a milioane si milioane de oameni vreme de aproape două mii de ani.
Ne putem întreba dacă există sau nu o diferentă între învierea lui Lazăr - sau cea a fiicei lui Iair sau a din tânărului Nain - si Învierea Mântuitorului si în ce constă ea ?
Lazăr s'a întors la viata trupească obisnuită după ce s'a «trezit» din «somnul mortii», trăind în acelasi trup, iar după trecerea anilor murind ca oricare dintre noi. La învierea lui Lazăr, oamenii au ridicat piatra de pe mormânt si numai după aceea Iisus l-a înviat. Căci, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel «în Dumnezeu viem si suntem» (FA 17, 28). Tocmai această viată vesnică, cu adevărat fără de moarte si fără de sfârsit, ni s'a descoperit, ni s'a dăruit si ni se dăruieste mereu în Iisus Hristos, în Învierea Lui. Trupul Lui îndumnezeit, pătruns de lumina dumnezeirii, are viată vesnică. De aceea Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, este viata vesnică si, în El, această viată vesnică ni se împărtăseste tuturor.
Trupul înviat al Domnului este nevăzut, dar apare si dispare după vointa Sa. După ce s'a arătat femeilor mironosite, Iisus intră în camera unde erau adunati ucenicii si iese de acolo, usile fiind încuiate, apoi se arată pe drumul Emausului ucenicilor Luca si Cleopa ; în sfârsit, după opt zile se arată si lui Toma (In. 20, 1-31; Lc. 24, 13-33). Deci, se arată cui voia si cînd voia. Trupul înviat este deci un trup înduhovnicit, părtas la viata vesnică.
Sfântul Apostol Pavel, scriind corintenilor despre Învierea Domnului, arată că aceasta este începătura învierii tuturor, adică toti «cei ai lui Hristos» vom învia, vom avea trupuri asemănătoare cu cel al lui Hristos cel înviat. Căci a trebuit ca acest trup stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune si acest trup muritor să se îmbrace întru nemurire. Atunci moartea va fi definitiv înfrântă si vom fi cu adevărat nemuritori, părtasi si cu trupul la viata vesnică (I Cor. 15- 4-58). Acelasi Apostol precizează : «Si dacă Hristos n'a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică si credinta noastră» (v. 14).
Învierea este, asadar, schimbarea trupului obisnuit într'unul înduhovnicit, adică îmbrăcat în slava vesniciei. Începutul acestei schimbări s'a făcut prin Învierea Domnului. Prin harul lui Iisus Hristos cel înviat si înăltat de-a dreapta Tatălui, vom învia si noi - la vremea stiută de Dumnezeu singur - si vom fi schimbati ca si El, adică vom avea trupuri duhovnicesti. «Căci atunci când El se va arăta, vom fi asemenea Lui» (I Ioan 3, 2). Mărturisind această credintă în schimbarea trupurilor noastre, în învierea cea de obste, crestinii aduc spre pomenirea celor morti coliva, adică boabe de grâu. Căci, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, precum boabele acestea se schimbă în spic, tot asa si trupurile noastre se vor schimba din trupuri muritoare în trupuri nemuritoare. Si atunci «pururea cu Domnul vom fi» întru slava Sa cea dumnezeiască.
Învierea Domnului - chezăsia învierii noastre - să ne aducă tuturor Românilor, din Tară si din Exil, bucurie, sănătate, pace, belsug si dragoste între noi.

HRISTOS A ÎNVIAT !

Părintele Cezar