CATEHEZA No. 4 - DESPRE BISERICA ORTODOXA

1.- Ce înseamna cuvântul Ortodoxie ?
Etimologia cuvântului "Ortodoxie" provine din greaca si înseamna dreapta credinta. Biserica Ortodoxa este continuarea Bisericii Apostolice, una si nedespartita. Ea învata ca reprezinta adevarata Biserica a lui Hristos, care a pastrat, fara alterare, învatatura Mântuitorului transmisa Apostolilor, dezvoltata de Sfintii Parinti si precizata în definitiile dogmatice ale celor sapte Sinoade ecumenice.

2.- Este Biserica Ortodoxa infailibila, adica nu poate sa greseasca în ceea ce învata ?
Biserica Ortodoxa este infailibila, ca trup tainic al lui Hristos si societate vazuta, voita si instituita de Mântuitorul. Unitatea de învatatura, cult si organizare a
Ortodoxiei s'a mentinut pe doua cai : prin Sinoadele ecumenice si prin "consensul Bisericii universale", dupa epoca patristica, acesta din urma realizat prin sinoadele locale, prin marturisirile de credinta, catehisme si carti de slujba, prin predica si pastoratie. Astfel, s'au putut pastra credinta, traditia, cultul, evlavia si viata religiasa ortodoxa comuna.
Biserica Ortodoxa - scria teologul grec Ioan Karmiris -este "Biserica Dumnezeului ceresc, Biserica adevarata, nepatata, care nu este cu putinta sa pacatuiasca, sa însele sau sa fie înselata, ea fiind, asemenea Sfintei Scripturi, infailibila si având autoritate neostoita si nefalsificata de dogme, fara adaugare sau scadere, fara abatere sau stricare", iar teologul român Dumitru Belu adauga "Biserica Ortodoxa este singura care a continuat sa înainteze pe soclul Sfintei Traditii, singura care a ramas credincioasa sinodalitatii si autocefaliei".

3.- Care sunt Bisericile sau confesiunile crestine care, de-a lungul anilor, s-au separat de Biserica Ortodoxa?
Criteriul de baza al Ortodoxiei este regula de credinta apostolica, de aceea, orice ruptura în continuitatea cu traditia apostolica este considerata ca o abandonare a Ortodoxiei, care poate sa ia fie forma unei confesiuni, fie a unei erezii. In timp ce Ortodoxia îsi justifica aceasta continuitate apostolica si pastristica, celelalte Biserici sau confesiuni sunt, într'un fel sau altul, iesite dintr'un act de separare, prin care si-au format traditia confesionala proprie. Astfel, Bisericile orientale sau necalcedonice, de tendinta monofizita (copta, siriana, armeana, etiopiana si siriana din India) sau nestoriana, au aparut în secolul al V-lea, în timpul controverselor hristologice.

Biserica Romano-Catolica s'a constituit, ca entitate bisericeasca, în perioada 1054-1204 si s'a definit, ca traditie teologica proprie, în raport cu Protestantismul, la Conciliul tridentin (1583). In primul mileniu, Biserica crestina s'a aflat sub autoritatea spirituala a celor cinci patriahate istorice Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim - si a beneficiat de comuniunea euharistica între Rasarit si Apus. Se pastrau aceleasi dogme trinitare si hristologice, acelas respect pentru izvoarele Revelatiei, Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie, pentru Sfânta Fe-cioara Theotokos, pentru sfinti si aceleasi Sfinte Taine.
Totusi, asupra unor puncte, accentul se pune diferit. De exemplu, Rasaritul a subliniat mai pregnant aspectul divin al Mântuitorului, fiind mai sensibil la înaltarea omului catre Dumnezeu ; Apusul a accentuat aspectul uman, subliniind coborârea lui Dumnezeu spre om. In privinta tainei Bisericii, Rasaritul a accentuat aspectul
cosmic al mântuirii, iar Apusul s'a preocupat mai mult de prezenta Bisericii în lume. Rasaritul s'a oprit asupra sacramentalitatii, iar Apusul asupra juridicului si ele-mentului rational în formularea teologica a doctrinei revelate. In epoca schismei, Rasaritul si Apusul erau mai apropiate decât astazi, fiind înca doua forme ale aceleiasi crestinatati. Conditiile istorice deosebite au cauzat, însa, un proces de înstrainare reciproca, cele doua parti transformând pozitiile lor în confesiuni. Când schisma s'a produs, în anul 1054, a privit cele doua scaune patriarhale, Roma si Constantinopol. Dupa 1054, crestinismul apusean a dezvoltat un catolicism specific latin, sinonim cu catolicitatea, iar crestinismul rasaritean s'a închis în el pentru a apara Ortodoxia, Biserica celor sapte sinoade ecumenice, excluzând noile dogme catolice. Conciliul Vatican II s'a încheiat în 1965 cu o ceremonie în timpul careia s'au anulat excomunicarile dintre Roma si Constantinopol din 1054.

Bisericile protestante (luterana, anglicana, reformista si presbiteriana) au fiecare o traditie confesionala diferita în sânul protestantismului producându-se, apoi, o serie de dizidente confesionale : congregationalistii si baptistii în secolul al XVII-lea ; metodistii în secolul al XVIII-lea ; quaquerii si Armata Salvarii în secolul al XIX-lea.

4.- Care sunt Bisericile Ortodoxe actuale ?
Ca traditie dogmatica, Ortodoxia îsi are radacinile în Rasaritul crestin si în sens istoric se identifica cu ma-rea sinteza patristica din primele opt secole. Astazi exista urmatoarele Biserici :
a.- Patriarhia Ecumenica de Constantinopol ;
b.- Patriarhia Alexandriei;
c.- Patriarhia Antiohiei ;
d.- Patriarhia Ierusalimului ;
e.- Patriarhia Moscovei ;
f.- Patriarhia Sârba ;
g.- Patriarhia Româna ;
h.- Patriarhia Bulgara ;
i.- Biserica Ciprului ;
j.- Biserica Greciei ;
k.- Biserica Georgiei ;
l.- Biserica Ortodoxa din Polonia ;
m.- Biserica Ortodoxa din Cehia si Slovacia ;
n.- Biserica Ortodoxa din Finlanda ;
o.- Biserica Ortodoxa din America (O.C.A.) autocefala din 1970.
Exista de asemenea Biserica Ortodoxa din Japonia cu statut de autonomie din 1970.

5.- Care este situatia canonica a românilor ortodocsi de pe continentul american ?
Diaspora ortodoxa grupeaza credinciosii ortodocsi pe criteriul national si lingvistic, unii pastrând legatura cu Biserica-Mama, altii - majoritatea - emigranti din fostele tari comuniste, organizati în Episcopii apartinând altor Biserici Ortodoxe. In total, exista astazi17 jurisdictii ortodoxe în America de Nord.
Pe continentul american, majoritatea românilor ortodocsi apartin de "Episcopia Ortodoxa Româna din America" formata din 59 parohii, 16 misiuni cu 89 de preoti, condusa de P.S. Episcop Nathaniel, sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Americane (O.C.A.). Alti credinciosi ortodocsi români apartin de "Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Româna din America si Canada" cu 32 parohii deservite de 29 de preoti, condusa de I.P.S. Arhiepiscop Victorin, sub jurisdictia Patriarhiei Române.

6.- Care este caracteristica teologiei ortodoxe române?
Ortodoxia s'a straduit sa pastreze dubla integritate între responsabilitatea pastorala si cea teologica, între dogmatica si spiritualitate, între credinta si etica. Daca teologii greci s'au preocupat de sistematizarea teologiei si cei rusi de liturghie, pietate si iconografie, teologii români au propria lor identitate spirituala si culturala, incluzând, în meditatia teologica, limba, cultura si arta nationala, si facând o admirabila sinteza între Biserica - spiritualitate si Biserica - cultura. In plus, latinitatea limbii a dat teologiei noastre, ca mod de comunicare, un caracter propriu. Pastrând nestirbita învatatura Bisericii primare, Ortodoxia poseda cel mai frumos cult liturgic, despre care marturiseau în "Cronica lui Nestor" solii printului Vladimir al Kievului în anul 988, întorsi dela Constanti-nopol : "Ne-am dus la greci, unde se închinau ei (în Sfânta Sofia, n.n.) si nu mai stiam daca ne gasim în cer ori pe pamânt . . . si ne-am convins ca acolo locuieste Dumnezeu în mijlocul oamenilor si slujba lor este mai minunata decât a oricarei tari".