Învierea din morti a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai importanta, mai înalta si mai stralucitoare sarbatoare din tot calendarul crestin. Înainte de învierea Sa, Domnul mai înviase din morti pe fiica lui Iair, pe fiul vaduvei din Nain si pe Lazar. Acum, însa, este vorba de Învierea Celui ce-a spus despre Sine : "Eu sunt învierea si viata. Cel ce crede în mine, chiar de va muri, va trai" (Ioan 11,25), chezasia învierii noastre, dupa cum marturiseste Sfântul Apostol Pavel, "Caci daca Hristos n-a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta noastra" (I Cor. 15, 14). Si daca Parintii Bisericii si teologii ei au dedicat pagini nenumarate acestui maret praznic, poetii - acesti zefiri ai slovelor - nu puteau ramâne mai prejos si, cu atât mai putin, poetii români.

Luceafarul poeziei românesti, Mihai Eminescu, prezinta în poezia "Înviere" viziunea cosmica a nespusei bucurii pascale.
"Un clopot lung de glasuri vui de bucurie/ Colo-n altar se uita si preoti si popor/ Cum din mormânt rasare Christos biruitor/ Iar inimile toate s-unesc în armonie/ Cântari si laude-naltam/ Noi, Tie, Unuia,/ Primindu-L cu psalmi si ramuri/ Plecati-va neamuri, cântând Aleluia./ Christos a înviat din morti/ Cu cetele sfinte/ Cu moartea spre moarte calcând-o/ Lumina ducând-o/ Celor din morminte"

George Cosbuc, în poezia "La Pasti" da glas exploziei de bucurie si speranta pentru primavara Învierii "Prin pomi e ciripit si cânt/ Vazduhu-i plin de-un rosu soare/ Si salciile-n alba floare - E pace-n cer si pe pamânt/ Rasuflul cald al primaverii/ Adus-a zilele-nvierii// Si cât e de frumos în sat !/ Crestinii vin tacuti din vale/ Si doi de se întâlnesc în cale/ Îsi zic : Hristos a înviat./ Si râde - atâta sarbatoare/ Din chipul lor cel ars de soare ..."

Poezia "Hristos a înviat" de Alexandru Vlahuta, surprinde pe stapânii lumii, înspaimântati : "S-au cutremurat stapânii lumii/ La glasul blândului Profet/ Si-un dusman au vazut în Fiul/ Dulgherului din Nazaret .../ El n-a venit sa razvrateasca/ Nu vrea pieirea nimanui/ Descult pe jos, colinda lumea/ Si multi hulesc în urma lui! / aratând ca "El orbilor le da lumina/ Si mutilor le da cuvânt/ Pe cei infirmi îi întareste/ Pe morti îi scoala din mormânt" Poezia se încheie cu un îndemn "Voi toti ce-ati plâns în întuneric/ Si nimeni nu v-a mângâiat,/ Din lunga voastra-ngenunchere/ Sculati ... Hristos a înviat !"

Mobilizatoare este si poezia "Christos a înviat" de Vasile Alecsandri, în care afirma "Christos, zeul credintei, iesit-a din mormânt/ Si-a Sa înviere/ Ne-arata ca nu piere/ Dragostea, credinta si adevarul sfânt./ Christos e viu ! Ca Dânsul, o, voi ce suferiti/ În lanturi de robie/ Curând la viata vie/ Din umbra trist-a mortii veti fi cu toti iesiti !

Octanian Goga, în poezia "E sarbatoare" face o paralela între Învierea Domnului si cea a neamului românesc cel obidit : "E sarbatoare pe câmpie/ Si-n suflete e sarbatoare/ Învie firele de iarba sub ploaia razelor de soare./ Sunt Pastile cele frumoase si-n fire zvonul lor strabate/ Clopotnita-si îndoaie trudnic încheieturile uscate ... Voi toti ce suferiti si plângeti sub larga-ntindere albastra/ Veniti, veniti caci va sa vie curând împaratia voastra ... Voi, cei ce fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude,/ Eu cerului va strig durerea si Dumnezeu din cer aude ! Aduc lumina care sparge si sfarma capite de pacate/ Zavoarele mucegaite din temnite întunecate ! Eu celor orbi dezleg azi taina înfricosata de-a vedea/ Si praznuiesc, ca-n a lor suflet învie învierea mea ...

În poezia "Noaptea Învierii", poetul Nichifor Crainic prezinta minunea când un tâlhar, venit cu toporul sa fure si sa ucida, cade-n genunchi cerând iertare în fata icoanei la care o batrâna infirma se roaga si cânta Hristos a înviat.

"E noaptea-nvierii. Tresalta faptura/ Tamâie e-n codrii si smirna-n gradini,/ Spre mare iubire se-nalta natura/ Cu ierburi si arbori schimbati în lumini ... Ce calda blândete, ce miere cereasca/ E-n glasul batrânii ca omu-a-mpietrit/ Se naruie bratul ce vru sa loveasca/ Toporul îi cade cu zgomot ignit ... Zdrobit îngenunche si cere "Iertare,/ Iertare, iertare", cu glas sugrumat,/ Batrâna-l priveste cu-adânca mirare/ Iar glasul ei cânta "Christos a înviat !"

Alt mare poet interbelic, Radu Gyr, în poezia "Saptamâna Patimilor" afirma : "Da-ne iubirea Ta ! Da-ne putere/ Din clipa înclestarii-nsângerate/ Sa ne primim cuiele si fierea/ Ca Tine-n marea Ta singuratate".

Tot le, în poezia "Iisus în celula" are într-o noapte viziunea intrarii Mântuitorului în celula unde fusese întemnitat sub aberante motive acuzatorii. "Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula./ O, ce trist si ce-nalt parea Christ/ Luna vinea dupa El în celula/ Si-l facea mai înalt si mai trist/... S-a asezat lânga mine pe rogojina/ Pune-mi pe rani mâna ta !/ Pe glezne avea urme de cuie si de rugina/ Parca purtase lanturi cândva ... Unde esti, Doamne? Am urlat la zabrele/ Din luna venea fum de catui/ ... /M-am pipait ... si pe mâinile mele/ Am gasit urmele cuielor Lui".

Sensibilul Vasile Voiculescu, în poezia "Pe cruce" arata durerea Sfintei Fecioare, a ucenicilor si a naturii pentru crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arsita grozava/ Palea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Parea ca varsa lava/ Si chiar în clipa mortii hulira carturarii/ Cu fierea otetita îi adapau strajerii./ Râdea în hohot gloata de spasmele durerii/ Si-L ocarau tâlharii .../ Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria/ Si-adânc zbugnea durerea din inima-i de mama/ Alaturi Magdalena, în lunga ei marama/ Tipa vazând urgia ..."

Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozeaza minunea si lumina sfintei Învieri în poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toata firea .../ Hristos învie !... Paznici, sa fie voua vis/ Lumina va orbeste, v-a înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Luceste-acum pe chipu-I. Îl-nalta biruinta./ Si, lepadând pamântul îl lasa foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nadejdea si credinta./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El noua pilda a marei jertfi de Sine/ Cu moartea Sa pre moarte calcând a înviat/ Spre învierea vietii în faptele de bine ..."

În poezia "Clopote de Pasti", C. Z. Buzdugan reda dialogul clopotelor în sfânta zi a Învierii : "De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot/ Îsi amestec- armonia în acest feeric ropot./ Primavara lung rasuna prin vazduhuri, cadentat,/ Iar ecoul blând raspunde "Adevarat a înviat !.../ Si când templele sfintite deschid vechile lor porti/ E-ntr-un gând întreg pamântul : A-nviat Chistos din morti..."

D. Zamfirescu, în poezia "Ghetsimani" imagineaza ultima rugaciune a Mântuitorului în gradina Gethsemani, adresata cerescului Tata.

"Parinte, tu ce toate cele/ Le duci pe dreapta lor carare,/ Ce cârmuiesti prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Parinte, Tu ce-ai pus în mine/ Senin din sfânta Ta fiinta,/ Mareste-mi sufletul spre bine,/ Puterile spre suferinta./ Si cade pe genunchi. Eteric/ Sclipeste luna peste dealuri/ Lasându-I chipu-n întuneric,/ Iar gândul sus, în idealuri"

Vasile Militaru, în poezia "Hristos a înviat" explica necesitatea îndepartarii zgurei pacatului prin spovedanie pentru apropierea de Domnul cel Înviat. "Simti tu, topita-n suflet vechea ura/ Mai vrei pierzania celui plin de har ?/ Ti-ai pus zavor pe bârfitoarea gura ?/ Iubirea pentru semeni o simti jar ?/ O, dac-aceste legi, de-a pururi sfinte/ În aur, macar azi, te-au îmbracat/ Cu Serafimii-n suflet, imn fierbinte/ Ai drept sa cânti "Hristos a înviat".

În "Iisus pe cruce", D. Bolintineanu uneste suferinta cu iubirea. Panait Cerna, în poezia "Trei zburatoare", prezinta rotinea pasarilor care vegheaza ultimele clipe din viata pamânteasca a Domnului pe cruce. Maria Cuntan, în poezia "Oua rosii" prezinta evlavioasa simbolul eternizarii vietii prin suferinta însângerata a Domnului Iisus.

Spatiul nu ne mai permite decât sa amintim si de alti poeti români care au imortalizat în versuri minunea Învierii ca Tudor Arghizi, I. Pillat, A. Manciu, M. Codreanu, R. Niger, M. Popescu. I. I. Onu, E. Zegreanu, Pan M. Vizirescu, Ovidiu Papadima, Ion Siugariu, Mircea Streinu si multi altii. Ca si poetii clasici, ei si-au muiat pana în azurul harului pentru a transpune-n versuri indicibila minune a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Hristos a Înviat !

Preot Dr. Cezar Vasiliu