CATEHEZA No. 5 - DESPRE POST

Pentru desavârsirea morala a credinciosilor, Sfânta noastra Biserica a orânduit, alaturi de rugaciune, un alt miljoc deosebit de eficace, si anume postul.

1.- Ce este postul ?
Intelegem prin post retinerea voluntara, pe un anumit timp, dela unele mâncaruri si bauturi, în scop religios moral, precum si înfrânarea dela toate lucrurile lumesti, dela toate dorintele rele, pentru a ne face rugaciunea cu usurinta si a câstiga harul lui Dumnezeu. Deci, pe de o parte, ferim trupul de prea multa mâncare si bautura si, pe de alta, ferim sufletul de pacate, vicii si ispite care ne îndeparteaza de Dumnezeu.

2.- De când dateaza postul ?
Postul este de origine si instituire divina. El a fost cerut iudeilor de legea Vechiului Testament. Astfel, Moise a postit 40 de zile si de nopti (Ies. 34, 28), ca si proorocul Danil (Dan. 9, 3). Iisus, fiul lui Sirah, afirma despre post : "nu fii nesatios întru toata desertaciunea si nu te apleca la mâncaruri multe. Ca în mâncarurile cele multe va fi durere si nesatul va veni pâna la îngretosare. Pentru nesat, multi au pierit ; iar cel înfrânat îsi va spori viata" (Ecles. 37, 32-34). Postul este folositor în timpul judecatilor lui Dumnezeu (Ioel 1, 14), în vreme de nenorociri si primejdii (II Re-gi 12, 16), de marturisirea pacatelor (Dan. 9, 3-6) si de smerenie (Deut. 9, 18). Prin post s'au mântuit ninivienii (Iona 3, 4), prin post si rugaciune a bine placut Domnului împaratul si proorocul David, dupa caderea în desfrâu si ucidere (Ps. 101, 10) ; prin post s'au mântuit cei trei tineri si n-au ars în cuptorul Babilonului (Dan. 1, 18), si tot prin post a închis Daniel gura leilor (Dan. 6, 23-24).
Proorocul Isaia a sintetizat astfel, roadele postului : "Nu stiti voi postul care-Mi place ? - zice Domnul.
Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, eliberati pe cei asupriti si sfarâmati jugul lor. Imparte pâinea ta cu cel flamând, adaposteste în casa pe cel sarman, îmbraca pe cel gol si nu te ascunde de cel de un neam cu tine" (Is. 58, 6-7).

3.- Ce aflam din Noul Testament despre post ?
In Noul Testament, însusi Mântuitorul a postit 40 de zile si de nopti în pustiu, înainte de a începe activitatea Sa publica (Mt. 4, 1-2). El ne-a învatat cum sa postim, spunând : "Când postiti, nu fiti tristi ca fariseii; caci ei îsi smolesc fetele, ca sa arate oamenilor ca pos-tesc ; adevarat graiesc voua, îsi iau plata lor. Tu însa când postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, care este în ascuns, si Tatal, care vede în ascuns, îti va rasplati tie" (Mt. 17, 21). Tot Mântuitorul ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decât cu post si rugaciune (Mt. 17, 21). Au postit si Sfintii Apostoli, cum scrie Sfântul Pavel : "Ci în toate înfatisându-ne pe noi însine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multa rabdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorare, în batai, în temnite, în tulburari, în osteneli, în priveghi, în posturi" (II Cor. 6, 4-5). Acelasi Apostol spune ca postul trebuie sa fie însotit de rugaciune (I Cor. 7, 5) si ca trebuie tinut în asa fel încât sa nu primejduiasca sanatatea omului (I Tim. 5, 23). Tot din Noul Testament aflam ca Sfântul Ioan Botezatorul a postit în pustie, hranindu-se cu lacuste si miere salbatica (Mc. 1, 6).

4.- Care sunt caracteristicile postului ?
Postul este o fapta de virtute, de înfrânare a poftelor trupului si de întarire a vointei, o forma de pocainta deci, un mijloc de mântuire. In acelasi timp, postul este un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, deoarece este o jertfa - renuntare de buna voie la ceva ce este permis - izvorâta din iubirea si din res-pectul fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavârsire, un semn vazut al râvnei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si îngerii Sai, care nu au nevoie de hrana. In acest semn, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune : " Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-i trebuie hrana".

5.- De câte feluri este postul ?
Postul este trupesc si sufletesc. Postul trupesc poate fi, dupa asprimea lui :
a) ajunare totala sau desavârsita, atunci când nu mâncam si nu bem nimic o zi întraga (Ies. 34, 28 ; Mt. 4, 2) ;
b) ajunare partiala sau post aspru, când mâncam numai spre seara mâncaruri uscate (Dan. 4,2 ; Mt. 3,4)
c) postul comun sau obisnuit, adica înfrângerea de la mâncarurile de dulce (carne, peste, vin, oua, lactate);
d) postul usor, când se face dezlegare la peste, vin si undelemn, la anumite sarbatori care cad în timpul posturilor mari.
De precizat ca romano-catolicii postesc cu peste, oua si lactate.

6.- Care sunt zilele si perioadele de post rânduite de Ortodoxie ?
Biserica Ortodoxa a rânduit zile si perioade de post, si anume : posturi de o zi, ca miercurile si vinerile de peste an, ziua Inaltarii Sfintei Cruci (14 Septembrie), ajunul Bobotezii (5 Ianuarie) si Taierea Capului Sfântului Ioan Botezatorul (29 August), precum si posturile de durata ca : postul Sfintelor Pasti (7 saptamâni), în amintirea Patimilor Domnului si pentru pregatirea trupesca si sufleteasca pentru Sfânta Inviere ; postul Nasterii Domnului sau Craciunul (6 saptamâni), postul Sfintei Marii (1-14 August) si postul Sfintilor Apostoli (variabil ca durata).
Rânduiala acestor posturi este descrisa în Tipicul cel mare al Bisericii. Sunt scutiti de postul trupesc copiii, bolnavii, batrânii, militarii, cei din internate, cei neputinciosi, precum si calatorii. Dreptul de a scuti de post îl are episcopul locului, iar în cazuri grele si urgente, preotul duhovnic.
Postul sufletesc, dela care nimeni nu-i scutit, înseamna înfrânarea si renuntarea dela fapte, gânduri si vorbe necuvincioase, adica întarirea sufletului în lupta cu ceeace este daunator adevaratei vieti crestine (Rom. 6, 12). Ortodoxia, ca si Catolicismul, învata ca lucrul esential este nu atât retinerea de la hrana, cât efectul acestei retineri, adica înfrânarea si dominarea poftelor si patimilor, deci înduhovnicirea omului. In general, Biserica crestina cere ca postul sa nu fie considerat ca scop în sine, ci numai ca mijloc pentru desavârsirea morala a credinciosilor.

7.- Ce ne învata Sfintii Parinti despre post ?
Sfintii Parinti ai Bisericii lauda si recomanda postul, pe care ei l-au practicat în viata lor si care i-a ajutat pe drumul anevoios al desavârsirii, prin asceza, înfrânare si rugaciune. Astfel, Sfântul Vasile cel Mare spune: "Cucereste-te si sfieste-te, omule, de batrânetea si vechimea postului, pentruca de-o vechime cu lumea este porunca postului. Caci din rai s'a dat aceasta porunca, atunci când a zis Dumnezeu lui Adam : Din toti pomii poti sa manânci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negresit" (Fac. 2,16-17). Sfântul Ioan Gura de Aur adauga : "Postul poto-leste zburdalnicia trupului, înfrângerea poftelor nesatioase, curata si înaripeaza sufletul, îl înalta si-l usureaza". Asterie al Amastei precizeaza : " Afla crestine, ca îngerii sunt paznicii apropiati ai casei celui ce posteste. De aceea, sa iubim înfrânarea ca sa fim iubiti de îngeri. Postul este prietenul sfintilor. Postul este începutul unei fapte bune. Si dupa cum mesterii nu pot,fara unelte, sa-si îndeplineasca meseria lor, tot asa si sfintii nu pot fara post, sa savârseasca faptele mari cu ajutorul harului divin. Postul este rugator catre Dumnezeu, vrednic de cinstit, mijlocitor demn de credinta ; postul dobândeste îndata bucuriile pentru care aduce regaciune lui Dumnezeu. De aceea, cei credinciosi si iubitori de Dumnezeu, cu bucurie si veselie sa se aproprie de zilele înfrânarii". Sfântul Simeon Noul Teolog scrie : "Postul, acest doctor al sufletelor noastre, are puterea la unii sa reprime înfierbântarile si zburdalnicia trupului, la unii sa domoleasca mânia, la altii sa alunge somnul sau sa stimuleze dorinta pentru fapta buna. Le face pe fiecare sa ia aminte la sine însusi si-l învata sa-si aminteasca pacatele si lipsurile sale".

8.- Este necesar postul ?
Postul este trebuitor si sanatatii noastre, el fiind cerut chiar de buna noastra vietuire trupeasca si sufleteasca.
Dar, pentru noi crestinii, postul este si ramâne o datorie ceruta de Dumnezeu si de Biserica, un act de cinstire a Creatorului, caci renuntarea voluntara, pe un anumit timp, la anumite mâncaruri si bauturi si la anumite placeri firesti, se face din iubire fata de Dumnezeu si cu scopul desavârsirii noastre morale.
Se apropie postul Nasterii Domnului, care începe la 15 Noiembrie si dureaza 6 saptamâni, pâna la Craciun.
Sa încercam, în acest an, sa postim si sa ne rugam mai mult ca de obicei, pentru noi, pentru familiile noastre, pentru cei dragi lasati acasa. Pe lânga abtinerea dela mâncaruri si bauturi, sa ne înfrânam gânduile cele rele care pot rani pe aproapele nostru, sa ne înarmam cu puterea rugaciunii celei neostenite si sa ajungem, cu vrednicie, la marele praznic al Nasterii Mântuitorului Iisus Hristos. Prin fapte de milostenie, prin curatia gândurilor si prin puterea purificatoare a iertarii, sa devenim fii adevarati ai Parintelui luminilor.