AN VIII, Nr. 83 - 84, MARTIE - APRILIE 2001
SUMAR :

SFÂNTA LUMINA CEREASCA - MINUNEA DE LA IERUSALIM

Iubiti credinciosi, HRISTOS A ÎNVIAT !

Stiu ca nu toti credinciosii din Canada au avut sau au cumva posibilitatea sa mearga sa se închine la Locurile Sfinte din Tara Sfânta. Nu toti piosii crestini care s-au ostenit în aceasta calatorie la Ierusalim au putut sa fie martori oculari la aprinderea Sfintei Lumini Dumnezeiesti.
Înapoindu-ma de la Locurile Sfinte m-am gândit sa astern pe hârtie impresiile culese. La Ierusalim am simtit în permanenta prezenta lui Iisus si a Sfintei Fecioarei Maria alaturi de mine. Am vazut pe Golgota inima Fecioarei Maria strapunsa, iar pe Iisus rastignit pe cruce si m-am întristat. Cât de mult îmi doream sa ajung în acest loc Sfânt si iata ... eram în Cetatea Sfânta. Am sarutat locul unde a fost înfipta Sfânta Cruce a lui Iisus, am sarutat Piatra Ungerii si am îmbratisat Mormântul Sfânt.
Fratilor crestini, aceia dintre voi care doriti sa va întariti credinta si sa va mântuiti, luati seama la minunea Domnului nostru Iisus Hristos, care se face azi la Ierusalim. Ce este ? Este Sfânta Lumina care apare pe Sfântul Mormânt al Domnului în Sâmbata cea Mare a Pastelor, la Ierusalim. Este Lumina Sfânta care marturiseste locul Învierii lui Iisus, cu toate ca dusmanii Lui au cautat sa o acopere. "Tu, Lumina Sfânta - ca este scris de Tine : si Lumina lumineaza în întuneric si întunericul n-a cuprins-o" (In. 1, 5)
În toata saptamâna Sfintelor Patimi se fac rugaciuni dupa rânduiala. Joi se face spalarea picioarelor în amintirea lui Hristos care a spalat picioarele ucenicilor Sai. Vineri seara cam pe la orele 9 se începe slujba prohodului. M-a învrednicit Bunul Dumnezeu sa particip la aceasta minunata procesiune, purtând la gât Crucea Mântuitorului si Medalia Miraculoasa a Fecioarei Maria.
Am ocolit Sfântul Mormânt de trei ori, alaturi de clerul ortodox în fruntea caruia se afla Mitropolitul grec al locului. Dupa ce am terminat noi, ortodocsii, am lasat loc sa faca slujba si celelalte confesiuni la Sfântul Mormânt. Profitând de aceasta perioada de tranzitie când ortodocsii se retrageau, dar mai cu seama de câteva momente de neatentie din partea celor ce faceau ordine în biserica Învierii, m-am furisat singur în Sfântul Mormânt si m-am rugat în liniste lui Iisus, care în chip tainic si nevazut era alaturi de mine: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul ! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul. Trimite-ne Doamne, Lumina din cer !
Emotiile sunt atât de mari, încât ne napadesc lacrimile. Nu gasesc cuvinte, nici astazi, ca sa-mi exprim bucuria ce am trait-o în timp ce ma rugam la Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce este cu adevarat Lumina lumii.
Sâmbata dimineata, toate luminile si toate candelabrele din Sfântul Mormânt si din toata biserica se sting. Se aseaza vata curata pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt. Apoi se pecetluieste usa Sfântului Mormânt, în fata clerului si a întregii multimi, cu patru peceti, adica cu doua panglici de pânza alba, cu ceara si peceti la capete, asezate în forma de X. Politia pazeste din acest moment Sfântul Mormânt ca nimeni sa nu se poata apropia de usa închisa.
În biserica, devenita neîncapatoare, se afla mii de oameni veniti din toate partile lumii, din credinta, pentru folosul sufletesc, dar mai cu seama pentru a vedea marea minune ce avea sa se întâmple.
La ora 14, Sâmbata dupa amiaza, Patriarhul Diodoros al Ierusalimului, cu tot clerul ortodox, iese din Altar, purtându-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnari din viata Mântuitorului si ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri si cântari si în sunetele clopotelor care suna în tot Ierusalimul. Când Patriarhul s-a apropiat de mine am strigat si eu în greceste, din tot sufletul : Axios, Kirie eleison, adica Vrednic Este, Doamne miluieste ! Strigam acestea pentru ca îmi dadeam seama ca Sfânta Lumina vine numai la rugaciunile slujitorilor Bisericii Ortodoxe.
Patriarhul îmbracat numai în stihar, care simbolizeaza Giulgiurile cu care Iisus a fost înfasurat în groapa, intra în paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon tine potirul de aur, foarte pretios, si asteapta alaturi de usa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleaca în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatra si face rugaciunea tainica. Totul este în tacere. Toata suflarea este emotionata asteptând Sfânta Lumina, marea Minune ! Numai arabii crestini alearga prin biserica, batând din palme si cu voci puternice, în limba lor, roaga pe Dumnezeu ca sa vina Lumina.
Deodata, un vânt lin se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Vântul dispare si pe Piatra începe sa apara stropi. Se formeaza o roua de lumina alba-albastruie care nu arde, desi este o lumina de foc. Patriarhul Diodoros, cu ochii scaldati de lacrimi, se ridica de la pamânt, emotionat de Lumina primita de la Bunul Dumnezeu, pe care o aduna si o aseaza în vasul de aur. Aceasta Lumina nu arde atunci. Luând doua buchete de lumânari, le aprinde din roua de Lumina si striga : Veniti de primiti Lumina ! Deodata toate clopotele suna iar, toata lumea este în extaz. Ti se pare ca visezi. Lumea a primit Lumina din cer. Marire Tie, Doamne!
Patriarhul este apoi ridicat pe mâini de catre credinciosi, care-l poarta prin toata biserica pâna la Altar, împartind Sfânta Lumina cereasca multimii. Diaconul duce vasul cu Lumina în Sfântul Altar, care Lumina se pastreaza pâna la Pastele viitor.
Mare bucurie aduce în sufletele multimii aceasta Minune. Având sansa de a vedea Sfânta Lumina, am considerat-o ca pe o lucrare divina, eram transfigurati, întelegând ca Hristos ne cheama si ne îndeamna sa ducem o viata placuta lui Dumnezeu, prin faptele bune si întarirea dreptei credinte.
Sfânta Lumina este un semn de îmbarbatare pentru crestinii ortodocsi, care de-a lungul vremurilor au fost batjocorîti, dar Iisus în mult bunatatea Lui, nu ne-a parasit si nu ne va uita niciodata !
Lumina va coborî pâna la sfârsitul veacurilor, pentru ca nu depinde de vrednicia noastra, ci de mila si dragostea lui Dumnezeu. Lumina va coborî sa ne întareasca în asteptarea celei de a doua venire a lui Hristos, când se va face Dreapta Judecata.
Implor pe Atot Milostivul Dumnezeu, sa va învredniceasca si pe voi, binecredinciosilor crestini ca sa puteti calca pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, careia I se cuvine lauda în vecii vecilor, Amin.

Ing. Eduard Filip