"Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le !" Acesta este imnul de certitudine si de biruinta al Sfintilor Apostoli, al Bisericii Primitive si al Bisericii Eterne. El a inviat din morti ; pentru aceea, ucenicii Lui, la inceput biete oi speriate, ajung, dupa Inviere si dupa Pogorirea Sfantului Duh, leii Sfintei Evanghelii. El a inviat din morti; pentru aceea toti martorii Invierii marturisesc, cu fericire, chiar cand li se cere zalog viata, adevarul vazut si pipait : El a inviat din morti !
Daca Hristos n'ar fi inviat, Petru s'ar fi intors la navodul de pescar, Pavel ar fi ramas Saul si n'ar fi cunoscut Drumul Damascului, Neron n'ar mai fi trimis la ceruri primele cohorte de martiri … si toata istoria lumii, de doua mii de ani incoace, ar fi fost cu totul alta!
Dar Invierea Domnului din morti este coroborata si verificata de o alta minune, cu aceeasi divina majestate. In seara cea din urma, petrecuta cu ucenicii, inainte de Patimi, Domnul le spune : "Eu voi ruga pe Tatal si va va da alt Mangaietor, ca sa fie pururea cu voi : Duhul Adevarului … Nu va voi lasa singuri pe lume" (Ioan 14, 16-18).
Iar dupa Inviere le spune inca odata : "Iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Parintelui Meu ; voi insa sedeti in Ierusalim pana ce va veti imbraca, de sus, cu putere" (Luca 24, 49).
Aceasta fagaduinta se indeplineste, uimitoare, minunata si izvoritoare de minuni, la cincizeci de zile dupa Invierea Domnului : este faptul care da aripi sufletesti celor doisprezece pescari din Galilea, ii face prea intelepti, eroi si nebiruiti, si inaugureaza Biserica Crestina.
Invierea Domnului si Pogorirea Sfantului Duh sunt minuni gemene care umplu vaile inimilor noastre cu Iordanul mantuirii. Puterea invataturii crestine si energia Celor Sapte Taine sunt de la Duhul Sfant. Iar Duhul Sfant a venit si este cu noi de-a pururi, trimis de Cel ce a avut puterea sa infranga moartea si sa invieze din mormant.
Iar cati voiti ca , de la adevarul Pogoririi Duhului Sfant sa urcati spre adevarul Invierii Domnului, cititi partea a doua a Evangheliei Sfantului Luca, adica Faptele Apostolilor si dupa aceea epistola de flacara duhovniceasca: Epistola I-a a Sfantului Pavel catre Corinteni.
Iti raspund, scumpe prietene, cu imnul Sfantului Pavel : "Cu adevarat, mare este taina crestinatatii: Dumnezeu s'a aratat in trup, s'a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, s'a inaltat intru marire!"
In ce priveste insa, ridicarea Domnului din mormant, iata cum trebuie sa disciplinezi conceptia d-tale : Textul de la care trebuie sa pornim, spre dreapta restabilire a dumnezeescului eveniment, este textul Evangheliei Sfantului Matei, (cap. 28, 2-10). Confuzia pe care o dovedim in cele mai multe cugete credincioase, cand e vorba de momentul Invierii, are ca obarsie iconografia crestina. Pictorii, cand zugravesc glorioasa ridicare din mormant, sunt nevoiti sa faca o sinteza si sa condenseze, in icoana lor, mai multe etape ale evenimentului …
Toate acestea sunt momente si detalii acumulate, ca icoana sa fie cat mai sintetica. Lectura atenta a relatiunii celor patru evanghelisti, ne obliga sa modificam aceasta infatisare iconografica si sa vedem lucrurile altfel ! …
"Si iata s'a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, pogorit din cer a venit, a rostogolit piatra si a stat deasupra ei … Si de frica lui s'au cutremurat strajerii si s'au facut ca mortii"
Cand ingerul Domnului vine si rostogoleste piatra, Mantuitorul lumii nu mai era in mormant ! El inviase ca un Atotputernic. El se inaltase tainic ca un Dumnezeu. Pravalind piatra de pe mormant, ingerul trimis vine sa ne dovedeasca ca Imparatul Imparatilor nu mai este acolo : "Nu este aici, ca s'a sculat precum a zis ; veniti de vedeti locul unde a zacut . . ." Strajerii se spaimanta si se prabusesc la vederea ingerului de lumina. Ei nu vad slava Celui Inviat ; erau nevrednici.
Problema aceasta, cand s'a impus priceperii tale (caci, deocamdata pare subtila si alunecoasa) creste din ce in ce mai sus si mai maret . . . Parintii bisericesti si marii dascali de odinioara admit ca Domnul inviaza si se ridica din mormant, in prima zi a saptamanii (de atunci, - dies dominica) dupa miezul noptii.
Da, iubite amice, Iisus Hristos inviaza si se ridica din mormant mai inainte ca piatra sa fie rostogolita si mai inainte ca pecetile mormantului sa fie sfaramate.
Cu sfanta emotie, cu inima subjugata si iubitoare, trebuie sa facem din acest fapt, tangibil in Evanghelie, ipostasul si dovada nasterii celui din fecioara : Iisus Hristos inviaza si se ridica din mormant, lasand neatinse sigiliile lui, intocmai, asa precum odinioara, la nastere, lasa neatins si virginal sanul care il purtase.

Hristos a Inviat !

Pr. Gala Galaction
27 Aprilie 1930
(Ziua Domnului, Ed. Institutului Biblic, Bucuresti 1956)