Din Tezaurul Învataturii Crestine

CATEHEZA No. 1 - SFÂNTA SCRIPTURA

Cuvântul cateheza vine din greceste si înseamna predarea catehismului, adica a învataturii de credinta si de morala crestina sub forma de întrebari si raspunsuri.
Ne propunem ca în fiecare numar din Buletinul parohial sa abordam o tema religioasa, pe care sa încercam sa o lamurim pe întelesul tuturor.

1.- Ce este Sfânta Scriptura ?
Sfânta Scriptura sau Biblia este colectia cartilor Vechiului si Noului Testament, scrise sub insuflarea Sf. Duh, într-un rastimp de circa 1 500 de ani, adica de la Moise (circa 1 400 înainte de Hristos) pâna la Sf. Ioan, autorul Apocalipsei (circa anul 100 dupa Hristos). Aceste carti reprezinta comoara cea mai pretioasa de lumina si mântuire pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor.

2.- De ce Sf. Scriptura se mai numeste si Biblie ?
Cuvântul "Biblie" este de origine greceasca însemnând "carti". Cartile Sf. Scripturi si-au pastrat numele grecesc de Biblie, atât pentru ca este scrisa în buna parte în greceste, cât si pentru ca, la început, învatatura cuprinsa în ea s'a propovaduit în greceste. Biblia înfatiseaza deci Sf. Scriptura ca pe o carte în sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi, credinciosii, o numim "Cartea vietii".

3.- Cum se explica "insuflarea" Sfântului Duh în scrierea Bibliei ?
Afirmam ca Sf. Scriptura a fost scrisa sub insu-flarea Sf. Duh, în sensul ca Acesta a luminat mintea unor barbati alesi ca sa priceapa cuvântul lui Dumnezeu si i-a pazit sa nu greseasca în scrierile lor când au înfatisat dumnezeiestile învataturi. Sf. Apostol Pavel spune "Toata Scriptura este însuflata de Dumnezeu si de folos spre înva-tatura" (II Tim. 3, 16).

4.- Ce înseamna Vechiul si Noul Testament ?
În mod obisnuit, testament înseamna hotarârile luate de cineva în scopul de a fi respectate dupa moarte. Când este vorba de Sf. Scriptura, cuvân-tul "Testament" are si întelesul de "Legamânt".
Este vorba de "Legamântul" dintre Dumnezeu si om, facut îndata dupa caderea omului în pacat, reînoit fata de Patriarhul Avraam (Fac. 12, 1-4), apoi încheiat în scris pe Muntele Sinai între Dumnezeu si poporul evreu (Ies. 20).

VECHIUL TESTAMENT este alcatuit din 39 de carti si cuprinde învataturile descoperite de Dumnezeu oamenilor prin Moise si prooroci, bar-bati alesi si calauziti de Sf. Duh, care au trait înainte de venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos. "Dumnezeu, odinioara, în multe rânduri si în multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin Prooroci" (Evrei 1, 1). Vechiul Testament cuprin-de, în parte, istoria poporului Israel ca popor ales sa pastreze învatatura despre Unul si Adevaratul Dumnezeu, descoperita prin prooroci. Intâlnim aici "descoperirile" lui Dumnezeu, lucrarea Sa în crearea si purtarea de grija a lumii, cele zece porunci date lui Moise pe Muntele Sinai sau Decalogul (Ies. 20, 1-17) scris pe cele doua Table ale Legii cuprinzând îndatoririle credinciosilor catre Dumnezeu si catre semenii lor. Despre aces-te porunci, ca si despre cuvintele proorocilor, Mântuitorul spune clar: "Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii ; n'am venit sa stric, ci sa plinesc" (Mt. 5, 17).
Insemnatatea deosebita a Vechiului Testament consta în aceea ca prin el Dumnezeu i-a pregatit pe oameni pentru primirea si întelegerea Noului Testament, i-a calauzit spre Legea cea Noua. De aceea Vechiul Testament este socotit un "peda-gog" sau învatator catre Hristos (Gal. 3, 24).

NOUL TESTAMENT este alcatuit din 27 de carti si cuprinde învataturile descoperite prin Domnul nostru Iisus Hristos, transmise Sfintilor Apostoli si urmasilor lor, Episcopii, pâna în zilele noastre. "In zilele acestea mai pre urma Dum-nezeu ne-a grait noua prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor a toate si prin care a facut si veacurile" (Evr. 1, 2). Cartile Noului Testament s'au scris sub inspiratia Sf. Duh pe care le-au primit autorii lor, adica Sfintii Apostoli si ucenicii lor. In momentul despartirii de Sfintii Apostoli, Mântuitorul le spune : "Mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh" (Mt. 28, 19) ; "Ca nu voi sunteti aceia care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este cel care graieste întru voi" (Mt. 10, 20).

5.- Cine poate citi si interpreta Sf. Scriptura ?
Orice crestin are voie sa citeasca Sf. Scriptura deoarece ea cuprinde învataturile necesare mân-tuirii noastre, privind pe om în totalitatea fiintei sale, suflet nemuritor si trup muritor. Dar pentru ca aceste învataturi sa ne poata fi cu adevarat fo- lositoare trebuie sa le întelegem si sa le urmam asa cum ni le talmaceste Sfânta Biserica prin Episcopii, preotii si teologii ei. Dar, nu oricine are dreptul de a învata, de a talmaci cuvintele Sfintei Scripturi, acest drept apartinând Bisericii. De ce? Pentru ca Sf-ta. Scriptura are locuri mai usoare de înteles, dar si locuri deosebit de greu de înteles, unele adevaruri prezentate fiind mai presus de mintea omeneasca. Sf. Apostol Petru scrie despre Epistolele Sf. Apostol Pavel : "In toate epistolele sale sunt unele lucruri cu anevoe de înteles, pe care cei neînvatati si neîntariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II Petru 3, 16). Insisi cei care au dreptul de a învata în Biserica - Episcopii, preotii si teologii - trebuie sa învete ceea ce Biserica a învatat dintotdeauna.
Deci, numai Biserica poate sa talmaceasca Sf-ta. Scriptura fara greseala, pentru ca numai Bisericii i-a dat Mântuitorul fagaduinta Sa sfânta, prin Sf-tii. Apostoli, ca va ramâne cu ea pâna la sfârsitul veacurilor, iar Sf. Duh, "care de la Tatal purcede" (In. 15, 26) si care a fost trimis de Domnul în Biserica, a pazit-o si-o va pazi de orice abatere. Cei care nu asculta învatatura Bisericii sunt osânditi chiar de cuvintele Scripturii care spune : "Nici o proorocire (învatatura) a Scripturii nu se talmaceste dupa socotinta fiecaruia" (II Petru 1, 20).

6.- Ce se cere pentru talmacirea corecta a Sfintei Scripturi ?
Mai întâi, o viata curata si înflorita de virtuti ; apoi, cunoasterea voii Dumnezeiesti prin studiul îndelungat al Revelatiei sau descoperirii Dumnezeiesti ; în sfârsit, cunoasterea învataturii Sfintei Biserici si a Sfintei Traditii, adica a învataturii da-ta de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s'a fixat în scris mai târziu (Despre Sfânta Traditie vom vorbi în cateheza viitoare).

În concluzie, se cuvine sa citim Sfânta Scriptura cu smerenie, având dorinta fierbinte de a ne lumina fiinta noastra prin învataturile ei si cerând lui Dumnezeu ajutorul sa întelegem corect aceasta învatatura. Iar atunci când, datorita putinatatii întelegerii noastre, nu pricepem anumite învataturi din ea, sa ne adresam preotilor sa ne talmaceasca aceaste învataturi.
Calauziti de Sf-ta. Biserica, sa ne apropiem cu smerenie de bogatia spirituala a Sfintei Scripturi, sa ne hranim si sa ne întarim prin cuvântul adevarului dumnezeiesc spre mântuirea noastra.

Preot Dr. Cezar Vasiliu

BIBLIOGRAFIE

1.- Invatatura de credinta crestina ortodoxa (coordonator I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Corneanu), Bucuresti, 1992 ;
2.- Despre credinta ortodoxa (Arhim. Ilie Cleopa), Bucuresti, 1981.
3.- Carte de învatatura crestina ortodoxa (coordonator P.S. Episcop Dr. Vasile al Oradei), Bucuresti 1978;