DOCUMENTAR
CARTI ROMANESTI VECHI
- marturii permanente ale unitatii
culturale -
Alaturi de multiplele valori perene
zamislite de-a lungul vremii, prezenta cartii īn peisajul cultural īncununeaza
eforturile carturaresti ale multor generatii, eforturi materializate īn argumente
convingatoare privind unitatea de neam si limba a romānilor. Imprimate īnca din veacul
al XVI-lea īn diverse centre tipografice, cartile neamului au fost partase la marile
evenimente istorico-culturale ce au traversat istoria romānilor. Privita retrospectiv,
prin prisma istoriei cartii, activitatea tipografica romīneasca īsi plaseaza
īnceputurile īn anul 1508, prima tiparnita fiind īnfiintata de domnul Tarii Romīnesti,
Radu cel Frumos. Tipograful cartilor de īnceput a fost ieromonahul Macarie.
A doua jumatate a secolului al XVI-lea
a fost marcata de personalitatea diaconului Coresi, tipograful-carturar, sprijinit īn
eforturile sale carturaresti de domnul Tarii Romānesti, Patrascu cel Bun. Timp de peste
un sfert de veac, Coresi si ucenicii sai vor tiparii carti īn cāteva oficine tipografice
transilvanene : Brasov, Balgrad (Alba Iulia), Sebes, Orastie. Din acest "tezaur
bibliofil", scos la lumina cu sprijin domnesc sau princiar, spicuim : Pravila de la
Govora, 1640, Varlaam, Carte romāneasca de īnvatatura, Iasi, 1643 (cu o impresionanta
circulatie īn toate provinciile romānesti), Īndreptarea legii, Tārgoviste, 1652,
Biblia, Bucuresti, 1688.
O importanta covārsitoare pentru
viata romānilor transilvaneni are, īn zorii veacului al XVII-lea, temerarul act al
unirii celor trei tari romāne sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Pe lānga Mitropolia
ortodoxa a Transilvaniei, statornicita la Alba Iunia, de voievodul romān, se naste un
important centru cultural romānesc, potentat de o activitate tipografica notabila.
Astfel, īn intervalul 1639-1702, īn teascul tipografic al Balgradului vor fi scoase
peste 20 de tiparituri, īn principal carti liturgice, dintre care amintim : "Noul
Testament", 1648, "Psaltirea", 1651, "Chiriacodromionul", 1699.
Spre finele veacului al XVII-lea se
īntrevede o largire a orizontului livresc, a sferei interesului cultural al cititorilor
de carte. Astfel, pe lānga cartile de cult, īncep sa se tipareasca si carti cu teme
laice, carti populare, manuale scolare, modeste sub aspect numeric, dar valoroase prin
semnificatie. Īn acest sens amintim : "Floarea darurilor", Snagov, 1700,
"Carare pe scurt spre fapte bune īndreptatoare", Balgrad, 1685,
"Bucovna", Balgrad, 1699, tiparitura ce reprezinta primul abecedar īn limba
romāna. Aceasta tiparitura, alaturi de Chiriacodromionul balgradean īmplinesc īn acest
an (1999, n. red.) trei veacuri de la tiparire, moment aniversar cu multiple semnificatii
culturale ce se cuvin a fi punctat si īn prezentul context.
Aceasta tendinta de largire a
orizontului livresc, al iubitorilor de carte, se va face simtita, īn mod firesc si īn
veacurile al XVIII-lea si al XIX-lea, cānd teascurile tipografice din Rāmnic, Bucuresti,
Iasi, Neamt, Blaj, Sibiu, Brasov si altele, vor scoate la lumina o impresionanta productie
de carte pentru romāni. Alaturi de aceste tipografii remarcam activitatea unor oficine
tipografice europene ce vor tipari lucrari ale unor carturari romāni de talie europeana.
Spicuim cāteva dintre cele mai reprezentative opere scoase īn centre europene sau
romānesti : D. Cantemir, "Istoria Imperiului Otoman", Hamburg, 1745;
"Descrierea Moldovei", Frankfurt-Leipzig, 1771 ; Gh. Sincai, "Īndreptare
catre aritmetica", Blaj, 1785 ; S. Clain-Gh. Sincai, "Istoria romānilor",
Buda, 1806 ; P. Maior, "Istoria pentru īnceputul romānilor īn Dachia", Buda,
1812 ; Moise Fulea, "Bucoavna de norma", Sibiu, 1815 ; "Esopia",
Sibiu, 1816 ; "Bucoavna", Brasov, 1817 ; Gh. Lazar, "Īnstiintare despre
scoala de la Sf. Sava", Bucuresti, 1818 ; C. Diaconovici-Loga, "Chemare la
tiparirea cartilor romānesti", Buda, 1821 ; V. Popp "Despre ape minerale",
Sibiu, 1821 ; A. Paun, "Cāntari de stea", Bucuresti, 1822 etc.
Cartea romāneasca va circula īn
provinciile locuite de romāni pe cai extrem de diverse. Istoria cartii a īnregistrat, de
pilda, fenomenul "daniei" domnesti, pe cel al vānzarii-cumpararii pentru o
anumita comunitate sateasca, prin achizitie directa de la sursa tipografica sau prin
intermediul colportorilor de carte, unii dintre acestia "specializati" īn
comertul de carte.
Aceste aspecte inedite ale unei
istorii pe care marele N. Iorga o numea "istoria celor mici", ne sunt reliefate
de īnsemnarile manuscrise de pe filele cartilor romānesti, īnsemnari ce s-au dovedit a
fi o veritabila cronica miniaturala a evolutiei mentalitatilor, vizānd preocuparile
livresti, educative, economice, istorico-geografice.
Ca o constanta īn timp, istoriografia
a īnregistrat interesul pe care muntenii si moldovenii l-au manifestat fata de fratii lor
transilvaneni, interes ce s-a conturat īn schimbul de valori culturale.
Printre mesagerii unor astfel de
mesaje interromānesti s-au numarat alaturi de domnitori, īnalti prelati, tipografi,
dascali, copisti, preoti, calugari, īnvatatori si modesti locuitori ai unor comunitati
satesti, iubitori de carte.
Aceste demersuri livresti se vor
perpetua īn timp, finalitatea unora capatānd, uneori, semnificatii istorico-culturale
majore. Invocam, īn acest sens, eforturile lui Badea Cārtan, taranul carturar al carui
travaliu a ramas emblematic īn memoria urmasilor, preocuparile sale īnscriind o noua
pagina īn istoria cartii.
Transpare, asadar, din prezenta
problematica, sentimentul de solidaritare nationala manifestata viu si de
contextul generos al circulatiei tipariturilor romānesti din cele trei provincii,
reliefāndu-se ca marturie a unei singure natiuni, cu o unica limba si cultura.
Prin valoarea lor intrinseca, ele au
constituit un element pretios īn procesul de cristalizare a limbii literare, īn
promovarea culturii, la trezirea constiintei noastre nationale.
Doina Dreghiciu
Dacoromānia, Alba Iulia, nr. 1, Decembrie 1999