MUZEUL SEVEREANU
(Pe vremea când Doamna Severeanu a daruit României un imens tezaur de cultura.)
Prin anii 1957-1959, doamna Maria Severeanu, nascuta Lerescu, doneaza statului român
extraordinara colectie de piese istorice si de obiecte de arta antica, ramasa de la sotul
sau, Profesorul Doctor Severeanu. Colectia a fost expusa sub forma muzeistica "de
casa memoriala" în cladirea pariteasca a doamnei Severeanu, cladire veche care se
afla astazi pe strada Nicolae Iorga colt cu strada I. C. Frimu, care mai înainte fusese
strada Victor Emanuel.
Voi relata din memorie câte ceva din bogatia acestui mic si superb muzeu. Sunt amanunte
dintre care, de cele mai multe le-am aflat din partea directorului de pe atunci al
muzeului, Profesorul Astanchii.
Colectia cuprindea valori inestimabile, printre care erau bogate aurarii din epoca
bronzului, pumnale de aur, nasturi enormi din aur lucrati în tehnica repoussé. Multe
dintre obiecte fusesera gasite în tezaurele din zona Olteniei si cumparate de bogatul
colectionar între cele doua Razboaie, sau unele, poate, chiar înainte de primul Razboi
mondial. Colectia numismatica era impresionanta prin bogatia exemplarelor de monede
antice, dintre care numai unele erau expuse. Printre acestea îmi amintesc de monedele din
aur persane cu chipul regilor ahemeniyi, monedele românesti din vremea voievozilor
Basarabi si Musatini, precum si o serie de hrisoave vechi românesti. Printre obiectele
expuse se puteau vedea, deasemenea, exemplare de sticlarie antica, precum si sculpturi
antice, printre care un frumos basorelief de marmura reprezentând un car scitic, precum
si un bust al lui Traian.
Dar cea mai impresionanta parte a colectiei erau vasele grecesti de ceramica de tip
corintic si atic. Vasele corintice, în general de mici dimensiuni, asezate pe mai multe
rafturi într-o mare vitrina, erau o adevarata poezie de forme. Suprafetele lor erau
decorate în culori si nuante de rosu de pamânt ars, cu imagini de toata frumusetea. O
adevarata desfatare sa vezi sirul de pasari elegante si animale fabuloase. Dintre vasele
atice, amintesc de un splendid exemplar de "lechitos" funerar, piesa de mare
valoare, precum si o cupa atica din perioada figurilor negre pe fond rosu, cupa de mare
frumusete si a carei valoare deosebita era îmbogatita de semnatura artistului pictor, al
carui nume "Kakilion" era scris în cerc ; lucru destul de rar în ceramica
grceasca.
Ce alte obiecte de valoare se mai puteau vedea acolo ? Le am vag în minte, dupa aproape o
jumatate de secol care a trecut de atunci. Dar mai bine sa va spun câte ceva despre
fauritorii acestui tezaur de cultura.
Iata povestea : doamna Maria Severeanu, boier de neam vechi, nascuta Lerescu, avea în
acel timp, dupa cum se soptea de cei din jur, aproape 100 de ani. Îi mai lipsea putin
pâna la suta si nu stiu daca a trait ca sa ajunga centenara. Mi s-a spus ca facea parte
dintr-o veche familie boiereasca, de bastina din satul Leresti, mai sus de Câmpulungul de
Muscel. Se zicea ca strabunicul ei sau chiar bunicul fusese delegat într-o ambasada în
Franta, la curtea lui Ludovic al XVI-lea. Nu sunt sigur daca cel ce mi-a povestit
întâmplarea, o aflase atunci, recent, direct de la doamna Severeanu, sau facea o
confuzie cu ambasada boierului Dudescu la curtea lui Napoleon. Dar oricum, se pare ca toti
membri din familia Lerescu fusesera oameni de cultura, cunoscatori de limbi straine, mari
patrioti si ca fusesera îndelung traitori si avusesera copii la vârste ceva mai coapte,
ceea ce explica prezenta nepoatei ambasadorului tocmai dupa un secol si jumatate, în
epoca noastra.
Am avut ocazia sa o cunosc personal pe doamna Maria Severeanu si sa o aud spunând cu
multa mândrie cum adusese recent din tezaurul de aur din Belgia, care fusese depus la
adapost în seiful unei banci, în ajunul celui de al doilea Razboi mondial. Cu multa
mândrie, doamna Severeanu spunea deschis, în plina epoca comunista, cum a adus tezaurul
si ca l-a daruit României, ca sa se vada ce fapte de înalta tinuta patriotica pot fi
facute de catre boierimea româneasca. Într-adevar, doamna Maria Severeanu facea parte
din acel tip de femeie românca plina de curaj si de generozitate, cu o personalitate
demna de vajnica Stana Miclaus sau de Doamna Oltea.
Cât despre Dr. George Severeanu, am aflat atunci cum fusese un stralucit profesor de
radiologie la Facultatea de Medicina din Bucuresti. Era epoca imediat urmatoare a
descoperirii actiunii radioactivitatii. În medicina se experimenta cu mari sperante,
actiunea radiatiilor în tratamentul cancerului, uneori cu succes, întârziind evolutia
bolii. Zestrea importanta a sotiei a permis Profesorului Severeanu sa cumpere un baton de
radium pentru iradierea pacientilor. Se dusese vestea eminentului radiolog. Chemat de
regele Bulgariei, care avea necrutatoarea boala, doctorul Severeanu îi aplica tratamentul
cu radium, atunci la moda. Regele, drept onorariu, îi ofera sa-si aleaga din colectia sa
orice doreste. Coroana Bulgariei avea o bogatie de antichitati descoperite în mormintele
regilor Traci. Doctorul Severeanu a ales splendida colectie de mici vase grecesti de tip
corintic.
De altfel, pasionat si foarte priceput colectionar, doctorul Severeanu studia cu multa
competenta obiectele si monedele achizitionate, participa la congrese internationale de
specialitate în arheologie, si a lasat o serie de publicatii în revistele savante din
strainatate. Pentru cine ar vrea sa-l evoce fizic, în curtea casei-muzeu se afla, la loc
de cinste, un bust al profesorului, numismat avizat si colectionar de antichitati.
Cât despre casa care adapostea colectia, era cu parter înalt, probabil de prin prima
parte a secolului 19, refacuta si adaptata decent gustului de "fin de sičcle",
cu ornamente judicios dispuse în exterior, dar mai ales în interior. Dar, în 1977, dupa
crutemur, vorbindu-se de desfiintarea muzeului, cineva (oare cine ?) si-a luat acasa toate
micile bronzuri care ornau balustrada etajerei murale din frumoasa sufragerie a casei,
unde fusesera expuse vechile hrisoave. Doamna Severeanu, ca si profesorul Astanchi, murise
de multa vreme.
******
Astazi, dupa 10 ani de la evenimentele anti-comuniste (1999), muzeul Maria si dr.
George Severeanu este închis. Nu am reusit sa aflu unde sunt pretioasele obiecte. Curtea
era în paragina. Bustul marelui colectionar, napadit de buruieni. Numele sotiei sale,
adevaratei donatoare, cazut în uitare.
Ne întrebam cu tristete, oare astazi mai doneaza cineva, ceva, institutiilor noastre de
cultura ? A fost oare cineva din exil care sa doneze României o parte, cât de mica, din
mostenirea revendicata saracei noastre tari ? Sarmana tara saraca !
Dr. Paul Dancescu