Buletinul "Calea de lumina"
AN VII, nr. 73-74, MAI - IUNIE 2000

DOCUMENTAR

MĀNASTIREA HODOS BODROG

La vest de Arad, pe cursul inferior al Muresului, se afla unul din cele mai vechi asezaminte monastice din tara, Mānastirea Hodos-Bodrog. Din punct de vedere teritorial, ea se afla pe raza satului Bogrodul Nou, comuna Felnac.
Legatura rutiera cu mānastirea se face prin intermediul drumului judetean Arad-Zadareni-Bodrogul Nou-Felnac, din care, din centrul satului Bodrog, un drum secundar duce pāna īn incinta mānastirii. Calea ferata, paralela cu soseaua, constituie un al doilea drum de acces spre batrānul asezamānt monastic.
Mānastirea este asezata pe malul sudic al Muresului. Configuratia terenului pe care este asezata mānastirea a suferit de-a lungul secolelor modificari simtitoare din cauza apelor Muresului, care si-au schimbat mereu cursul. Muresul inferior, bogat īn peste, ofera calugarilor hrana, servind īn acelasi timp ca drum de transport, pe care se scurgeau, pe lānga alte produse, sarea extrasa din salinele din centrul Transilvaniei, pentru necesitatile localitatilor de cāmpie si a celor din cāmpia ungara. Pāna īn 1814, īn apropierea mānastirii exista un port īn care poposeau ambarcatiunile ce transportau sarea pe Mures.
Īn apropierea drumului care duce spre Bodrogul Nou se gasesc urmele unei cariere de argila, utilizata pentru producerea de caramizi de calitate. Īn tot timpul Evului Mediu, zona Aradului avea legaturi cu celelalte provincii romānesti, mānastirea Bodrog īncadrāndu-se īn sistemul rutier de pe ambele versante ale Carpatilor prin doua drumuri intens circulate.
Prin padurea Ciala, trecea un drum care lega cetatile Arad, Ciala si Felnac. Un ordin al sultanului Selim al II-lea (1568) vorbea de existenta unui pod pe Mures, īn sectorul Felnac; locuitorii satului "Bodruk" avānd obligatia de a-l īntretine.
Acesta ar fi mediul geografic īn care prin harnicia si dārzenia sa, populatia bastinasa romāneasca a reusit sa supravietuiasca prin secole, īn conditii deosebit de vitrege si sa puna īn valoare bogatiile subsolului.
Desigur, amplasarea mānastirii īn aceasta zona nu a fost determinata numai de ratiuni fizico-geografice si economice. Existau ratiuni mai adānci, izvorīte dintr-un īntreg context social si politic, care au impus necesitatea creerii acestui asezamānt monastic īn inima padurilor si a apelor, pe vechea vatra de traditii si de lupta romāneasca.

Pictura mānastirii Hodos-Bodrog
Īn bogatul tezar de arta feudala romāneasca de la Hodos-Bodrog, vechile picturi murale ocupa un loc important. Īn cupola, īn cele doua abside ale naosului si īn absida principala se pastreaza peste 40 de scene biblice diferite si cel putin tot atātea medalioane si figuri de sfinti. Acest ansamblu decorativ nu a trezit īnsa, pāna īn prezent, īndeajunsa atentie din partea cercetatorilor de specialitate ; singur, prof. I. D. Stefanescu a acordat o atentie mai pronuntata acestei picturi.
Desi biserica mānastirii nu mai pastreaza decāt o parte din vechile zugraveli, cele din pronaos fiind cu multe decenii īn urma spoite cu var, apoi, īn perioada interbelica acoperite cu o noua zugraveala, mānastirea Hodos-Bodrog pastreaza īnca un ansamblu decorativ impresionant care cuprinde trei cicluri importante : praznicele mari, ciclul patimilor si o parte din minuni, carora il se adauga cāteva teme din Vechiul Testament, zugravite īn absida principala.
Conceptia iconografica este cea de traditie bizantina, preluata prin filiera constantinopolitana si macedoniana. Acest fapt se constata atāt din dispozitia temelor cāt si prin tratarea lor. Compozitiile, īn cele mai multe cazuri cu putine personaje, sunt echilibrate, artistul creind impresia de spatiu prin folosirea de arhitecturi, stānci cu creste retezate si uneori diferite elemente din natura.
Personajele au trasaturi realiste, eleganta īn gesturi si miscare ; drapajul este stilizat si scoate īn evidenta anatomia corpurilor, sugerānd miscarea si starea sufleteasca. Impresia de solemnitate si armonie este o caracteristica a picturii bizantine din epoca paleologa. Scenele biblice sunt redate īn tablouri separate dupa traditia bizantina, printr-o linie rosie, mai lata, īncadrata īntre doua linii subtiri de culoare deschisa. Inscriptiile care marcheaza denumirile temelor sau numele sfintilor sunt facute īn slavona veche bisericeasca, folosite īn spatiul romānesc īntre secolele al XIII-lea si al XVI-lea. Uneori, pe lānga izvoarele biblice, artistul recurge si la unele izvoare apocrife, cum este cazul cu "Botezul lui Iisus", īn care pot fi surprinse influiente bogomilice, reprezentate prin mai multi balauri care ies de sub lespedea pe care sta Hristos īn mijlocul Iordanului.
Desfasurarea temelor īn spatiul decorativ se face dupa erminia traditiei bizantine, fiind conceputa dupa programe care cuprind cupola, absida principala si naosul triumfal, arcadele si calotele laterale.
Absida principala, prin caracteristica pe care o are, ofera artistului un prilej de virtuozitate, atāt īn ce priveste conceptia iconografica, cāt si īn desfasurarea temelor. Cele doua trasee intermediare, intercalate īntre naos si absida de rasarit, adauga spatii suplimentare, prin cele doua bolti semicilindrice, cāt si prin cele patru abside, despartite īntre ele printr-un arc dublu.
Comparānd schemele iconografice de la Hodos-Bogdrog cu cele ale marilor monumente bizantine din epoca de īnflorire a renasterii si din etapa imediat urmatoare, vom constata ca īn general urmeaza aceleasi simboluri.
Artistul care a decorat batrānul monument de pe Mures era familiarizat nu numai cu toate temele artei, ci si cu rigorile dogmei, cu pericopele evanghelice si cu marile simboluri care se ascund sub valul dogmelor si a textelor biblice. Zugravul atunci cānd picteaza, povesteste īntāmplari din Evanghelie pe care le reda aidoma sau le īnvesteste cu īntelesuri simbolice. Artistul are un spirit sintetic si īn cele mai multe cazuri selecteaza cu minutiozitate personajele, pentru a reda cāt mai fidel si cu putine elemente, īntelesul faptelor pe care le povesteste cu ajutorul picturii. Programul sau iconografic este īntocmit īn asa fel īncāt sa cuprinda īntreg ciclul īnvataturilor din viata Māntuitorului, la care adauga unele īntāmplari esentiale din viata Fecioarei Maria. El īnsa nu urmareste o schema rigida, ci se acomodeaza cu suplete conditiilor de la Hodos-Bodrog, alcatuindu-si programa īn functie de spatiile existente. Mesterul a fost probabil un calugar, care a cunoscut marile monumente ale artei bizantine si care a desfasurat īn opera sa nu numai o gāndire artistica, ci si una teologica.
Executia picturii prezinta valori certe. Artistul a fost un bun desenator, desenul sau are verva si spontaneitate. Pictura este narativa, cu multe aspecte savuroase.
Pictorul nu este un mare colorist. Paleta sa e relativ saraca. El foloseste īnsa culorile care pot fi īntālnite la cei mai multi dintre zugravii renasterii paleologe.
Frescele de la Hodos-Bodrog impun nu numai prin calitatile desenului, ci si prin compozitie, care este remarcabila la multe dintre scanele zugravite.
Ansamblul si conceptia iconografica, tonalitatea general cromatica, impun concluzia ca ele au fost lucrate īn acelasi timp, fapt confirmat si de catre sondajele facute īn 1977 de catre Directia Patrimoniului Cultural National, care a demonstrat ca sub actualele fresce nu se afla alte straturi de pictura.

Pr. Conf. Dr. Ioan Rudeanu,
Hunedoara