AN III, nr. 23, MARTIE 1996

Mânastirea Dintr'un Lemn

În anii mei de studentie si, mai târziu chiar, mi- am plecat genunchii, nu de putine ori, la pragul acestui sfânt lacas, ctitorie a lui Matei Basarab si Preda Brâncoveanu, bunicul viitorului domn Constantin Brâncoveanu.
Drumul de la marginea Otasaului, un râulet spumos de munte, cu apele-i licarind printre bolovanisuri sau ascunzându-se sub pletele salciilor de pe mal, într'o liniste si pace cum numai la începutul creatiunii trebuie sa fi fost.
Pe vremea aceea, intrai în mânastire printr'o dumnezeiasc de frumoasa si parfumata alee de trandafiri, care te însotea pâna în pragul bisericii celei noi de piatra, zidita mai la vale de cea «Dintr'un Lemn», ramasa sus pe deal.
Legenda mânastirii o cunoastem de la diaconul Paul din Alep, care a calatorit prin Tara Româneasca chiar în vremea lui Matei Basarab. Iat-o descrisa de I.P.S. Arhiepiscopul Anania în Albumul sau «Cerurile Oltului», pe care l-am prezentat în numerele trecute ale revistei.
«Jurnalul lui Paul din Alep consemneaza printre altele si legenda potrivit caruia un calugar a gasit într'un stejar o icoana a Maicii Domnului, care i-a poruncit ca din acel arbore sa dureze o biserica, ceea ce el a si facut, folosind lemnul acelui copac. Asa a luat fiinta Mânastirea Dintr'un Lemn, iar icoana a fost coborîta în biserica cea noua, zidita de Matei si Preda, unde se afla si astazi, înconjurata de o imensa veneratie . . . Dar de ce i s'a spus calugarului sa dureze biserica dintr'un singur stejar si nu din mai multi ? Chiar i-am vazut pe unii vizitatori clatinind din cap si îndoindu-se ca o asemenea constructie s'a putut face dintr'un singur copac . . . Ce stiu ei ? În preajma lacasului sunt si astazi arbori seculari, plini de maretie si umbra, care îi pot sta marturie unui ochi cât de cât priceput. Ca sa desfaci un astfel de stejar în cele câteva zeci de bârne si talpi . . . nu e de trebuinta o minune».
Biserica veche «Dintr'un Lemn» dainuie si acum sus pe deal. Mai jos, biserica de zid si piatra, cu un mare pridvor înconjurat de coloane canelate care sustin antablamentul cu arcade rotunde, cu nise oarbe alungite, dispuse pe doua nivele, înconjurata de chiliile maicutelor si de multa, multa verdeata, este atragatoare prin arhitectura sa, te îndeamna sa-i treci pragul oricât ai fi de tulburat de griji sau de pacate. . . Trebuie spus ca biserica lui Matei Basarab nu avea pridvor ; el a fost adaugat de Stefan Cantacuzino în spiritul vremii, lasat mostenire de Brâncoveanu care a marcat epoca sa prin pridvoarele si logiile sale, prin foisoarele în stil baroc venetian, cum am vazut si la Hurezi. Un asemenea foisor este si aici la casa staretiei ce servea drept resedinta domneasca la popasurile domnului la mânastire. Înauntru te vei închina smerit în fata tabloului votiv ce-l înfatiseaza pe ctitorul Matei Basarab Voievod si doamna sa Elena si cu mai putina râvna la fata celui ce-l reprezinta pe domnul Stefan Cantacuzino si doamna lui Pauna., împovarati de tradarea savârsita împotriva domnului lor, Constantin Brâncoveanu.
De mânastirea «Dintr'un Lemn» este legata si o drama petrecuta în familia domneasca chiar în ziua de Sfânta Maria 1714, zi în care Brâncoveanu cu toti copiii si ginerele sau erau decapitati la Istambul. În aceea zi, doamna Pauna - sotia lui Stefan Cantacuzino, care împreuna cu unchiul sau Stolnicul Constatin Cantacuzino unelteste contra domnului lor - vine la mânastire însotita de o slujnica. Iata cum povesteste I.P.S. Arhiepiscopul Anania ce s'a întâmplat :«Se pare ca Pauna începuse sa aiba remuscari de constiinta. În timpul liturghiei, doamna rupe linistea în biserica prin ceea ce am putea numi un acces de nebunie : geme, tipa, urla, îsi rupe straiele de pe ea, pe urma lesina. Olimpiada - calugarita gazda - si slujnica o duc într'o chilie, îi freaca tâmplele cu otet aromat si izbutesc s'o aduca la trezire. Ce le povesteste Pauna ? Pe când privea la icoana Maicii Domnului, în tesatura poalei a vazut cum turcii din Stambul taie capetele Brâncovenilor.
Înstiintat de aceasta întâmplare, Stefan se gândeste ca primul lucru pe care-l are de facut este sa distruga martorii. Învinuindu-le de vrajitorie - singurul proces de acest fel din istoria noastra nationala - el o spânzura pe slujnica, iar pe calugarita o zidesc de vie într'o mânastire din apropiere. Vedenia Paunei s'a întâmplat în dimineata zilei de 15 august 1714, adica exact la ceasul când Brâncoveanu si cei patru fii ai sai erau decapitati în piata publica din Istambul ! Azi fenomenul nu ne mai mira, îi spunem telepatie sau vedere de la distanta, e atestat stiintific. Ecranul sacru pe care s'a derulat scena este ecranul transparent prin care Brâncoveanu se proiecteaza gigantic în istorie. Mucenicia sa e încununarea unei vieti de creator . . . L-a stapânit o mare vocatie de ctitor, ale carei roade le vedem si astazi, semanate pe aproape jumatate din tara, din Mehedinti pâna la Râmnicul Sarat si din Fagaras pâna în câmpia Dunarii».

Paul Diaconescu,
1996