BOTEZUL DOMNULUI

Aproape 2000 de ani s'au înscris pe rabojul timpului de când Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, a trait aevea pe pamânt. Cu toata aceasta distanta, sarbatorile închinate amintirii evenimentelor de seama din timpul când Mântuitorul a trait printre oameni sunt mereu proaspete, întaritoare si înoitoare de suflet. Una dintre aceste sarbatori este Botezul Domnului sau Boboteaza, praznuita de Biserica Ortodoxa la 6 Ianuarie.
La începuturile Bisericii, aceasta sarbatoare se praznuia odata cu Nasterea Domnului si se numea Epifania sau aratarea Domnului. Din secolul al IV-lea, Nasterea Domnului s'a praznuit la 25 Decembrie, iar Botezul la 6 Ianuarie. Este vorba de prima Teofanie din Noul Testament, adica prima descoperire a celor trei persoane ale Sfintei Treimi : Tatal, Fiul si Sfântul Duh. Dumnezeu Tatal marturiseste : «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit» ; Fiul se boteaza, iar Sfântul Duh se pogoara peste Domnul în chip de porumbel (Mt. 3, 15-27).
În viata Domnului sunt doua aratari : una pamânteasca, la botez, si alta cereasca, la judecata din urma (Mt. 25, 31).
De ce botezul Domnului se numeste aratare si nu nastere ? Raspunsul îl dau Sfintii Parinti ai Bisericii. Astfel, Sfântul Ioan Gura de Aur spune «Pentru ca El nu s'a facut cunoscut tuturor la nastere, ci la botez, caci pâna în acea zi nu era cunoscut multimii», iar Fericitul Ieronim adauga : «Botezul este venerabil deoarece acum s'au deschis cerurile pentru Hristos, nu la Nasterea sa dupa trup». Deci, pâna la botez, Domnul nu era cunoscut în lume, desi traia în mijlocul ei (In. 1, 26).
Botezul Domnului a avut loc în al 15-lea an al domniei împaratului Tiberiu, pe când Pontiu Pilat era Procurator al Iudeii, iar la Ierusalim erau arhierei Ana si Caiafa. În acea vreme, un mare profet s'a aratat în partile Iordanului, Sfântul Ioan Botezatorul, fiul lui Zaharia si al Elisabetei. El practica botezul pocaintei, chema la curatenie sufleteasca, cerând tuturor sa devina virtuosi, drepti si cinstiti, sa faca fapte vrednice de îndreptare. Botezul sau nu avea, însa, puterea sa ierte pacatele, sa le stearga si sa sfinteasca viata pentru ca nu avea harul Duhului Sfânt pe care-l da numai botezul crestin. De aceea Sfântul Ioan marturiseste : «Eu va botez cu apa, dar dupa mine vine Cel ce va va boteza cu Duhul Sfânt si cu foc» (Mt. 3, 11).
Cu ce fel de botez s'a botezat Mântuitorul ? Cu botez crestin ? Nu, pentru ca în El n'a fost urma de pacat (In. 8, 46). El a primit formal botezul lui Ioan, dar si aceasta nu pentru ca ar fi avut nevoie de pocainta, ci pentru ca proorocul Ioan sa-L reveleze la începutul activitatii Sale misionare, iar lumea sa creada si sa-L urmeze în cuvânt si în fapta (In. 29, 31). si, pe de alta parte, ca prin atingerea Sa de firea apelor sa le sfinteasca si prin aceasta sa sfinteasca pe credinciosi deschizând usa botezului Noului Testament, botezul luminii si al harului care îndumnezeieste, botezul crestin.
Sfântul Ioan recunoscându-si pacatosenia si nevrednicia, zice : «Eu am trebuinta sa ma botez de Tine si Tu vii la mine ?» La care Iisus raspunde : «Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa împlinim toata dreptatea» (Mt. 3, 14-15). Dreptatea înseamna a ne supune voii lui Dumnezeu, a asculta si urma poruncile Lui, dupa pilda Mântuitorului care a împlinit toata Legea lui Moise în duhul ei, s'a circumcis, a adus jertfa, a pazit sâmbetele, dar a împlinit aceasta Lege, spunând «Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii ; n'am venit sa stric, ci sa plinesc» (Mt. 5, 17).
Deci ca sa împlineasca voia Domnului, Sfântul Ioan Botezatorul împartaseste lui Iisus botezul sau. Si iata minunea : în acea clipa cerurile s'au deschis, Sfântul Duh, în chip de porumbel, a stat deasupra Mântuitorului, iar glasul Tatalui ceresc s'a auzit zicând «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit» (Mt. 3, 17).
Botezul Domnului este praznicul lumii duhovnicesti, al dreptatii divine si al sfintirii vietii în numele si prin lucrarea Sfintei Treimi. Este praznicul împacarii cu Dumnezeu si al trairii în armonie cu El. În vechime era obiceiul ca cei ce se pregateau sa intre în crestinism sa primeasca taina botezului în aceasta zi sau la Pasti sau Rusalii. De aceea sarbatoarea botezului Domnului era numita si ziua luminarii, odata cu savârsirea acestei Sfinte Taine aprinzându-se lumânari care simbolizau lumina lui Hristos care lumineaza pe cel ce vine în lume si crede în El (In. 8, 12).
În amintirea botezului Domnului, în vechime si astazi, se face sfintirea apei sau sfestania mare, iar în ajunul praznicului preotul umbla cu crucea pe la casele credinciosilor cântând toparul «În Iordan botezându-Te Tu Doamne . . .», stropindu-i cu apa sfintita, dimpreuna cu toata gospodaria. Astfel, prin lucrarea Sfântului Duh care s'a aratat la Boboteaza, sufletele credinciosilor se lumineaza, inimile se curatesc si se produce unirea cu Duhul dragostei lui Dumnezeu, izvorul vietii, fericirii si nemuririi noastre.
Taina Sfântului Botez a fost instituita de însusi Mântuitorul când, dupa Înviere, având toata puterea în cer si pe pamânt, a zis «Mergând învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh» (Mt. 28, 19).
Este mare diferenta între botezul lui Ioan si botezul crestin, aceeasi care exista între Ioan si Iisus. Botezul lui Ioan se facea numai cu apa, cel al lui Iisus se face cu apa si cu Duh.. Asa cum spunea Sfântul Vasile cel Mare, botezul lui Ioan înseamna îndepartarea de pacat, iar botezul lui Iisus înseamna apropierea de Dumnezeu. În plus, botezul crestin este usa de intrare în biserica, în comuniune de dragoste a lui Dumnezeu, în împaratia harului. Mântuitorul însusi îi spune lui Nicodim «De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre în împaratia lui Dumnezeu» (In. 3, 5).
În aceasta zi de praznic sa cântam împreuna cu Sfânta noastra Biserica «În Iordan botezându-Te, Tu Doamne, închinarea Treimii s'a aratat, ca glasul parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te si Duhul, în chip de porumb, a adeverit întarirea Cuvântului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire Tie» (toparul).