Buletinul "Calea de lumina"
AN VII, nr. 77-78, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2000
DOCUMENTAR
AVRAM IANCU - 128 DE ANI DE LA TRECEREA SA ÎN VESNICIE
-
"Nu m-am luptat pentru cruci si favoruri, ci
pentru eliberarea natiunii mele"
|
La 10 Septembrie 2000, s-au
împlinit 128 de ani de când a murit la Baia de Cris, în dimineata zilei de 10
Septembrie 1872, cu fluierul lânga el, "Craiul Muntilor",
Avram Iancu, în casa lui Ioan Stupina, supranumit Lieber. Înmormântarea a avut
loc în ziua de 1 Septembrie (stil vechi), 13 Septembrie (stil nou) la Tebea.
"Cu limba de moarte va las eu voua, daca oi muri sa nu ma duceti în satul meu
natal, Vidra de Sus. Aici sa ma îngropati, la umbra Gorunului lui Horea, ca aici mi-a
fost mai drag în viata" (Toader Nicolae).
Vestea plecarii din aceasta lume spre vesnicie a lui Avram Iancu, eroul muntilor, s-a
raspândit cu o iuteala uimitoare dintr-un sat în altul, pretutindeni în munti si în
vai: "Trei zile si trei nopti au tras clopotele chemând cu dangatul lor duios la
Baia de Cris si la Tebea pentru a-l prohodi si a-l petrece pe ultimul drum pe cel care s-a
luptat pentru libertatea si nationalitatea poporului român".
Pe ultimul drum, Avram Iancu a fost însotit de peste 10 mii de oameni, printre care erau
intelectuali si carturari din toate colturile Transilvaniei : nobili, învatatori,
însotiti de truditorii satelor, de fosti luptatori ai Revolutiei de la 1848, prefectii
Simion Balint si Axente Sever, subprefectul Simion Groza, tovarasi de idealuri ai Craiului
Muntilor. |
"Acolo s-au adunat multi oameni ... Mii de oameni cum spunea mosul, au fost
acolo, la înmormântare si unguri multi, ca si ungurii, la orice casa a lor se ducea
Iancu, îl cinsteau si-l omeneau" (Florian Dudas).
Slujba înmormântarii a început în jurul amiezii, predica a fost rostita de catre
protopopul Bradului, Nicolae Mihalseanu, care în cuvinte alese începe astfel : "Stam
astazi la sicriul unui barbat scump al natiunii noastre, unui fiu adevarat al poporului. E
timpul sa ne unim în idee, în dorirea : natiunea româna una în credinta sa
stramoseasca, una în simt si cuget si sa ne întiparim adânc în cuget acele memorabile
cuvinte ale nefericitului defunct:
Cronicile vremii spun despre cortegiul mortuar ca avea o
lungime de peste 2 km si când a intrat în Tebea, ultimii abia porneau din Baia de Cris.
În tot timpul acestei procesiuni, pe drum, s-a cântat marsul funeral al lui Iancu, "Desteapta-te
române" si alte cântece nationale. "Înainte mergea un june cu
flamura nationala, îmbracat în negru, multi cu prapuri (steaguri) bisericesti, dupa
aceea cosciugul pe un car funerar, gatit anume, iar pe lânga car, mergeau 25 de tineri cu
facle aprinse".
În hohotele de plâns ale multimii a fost coborît în mormânt în cimitirul din Tebea
acest aparator si martir al neamului românesc.
Zile si nopti au ars torte pe mormântul lui Iancu si pe câmpul din jur.
Simpla si neclintita sta si astazi la capatâiul lui Iancu, crucea de piatra, care
printr-o simpla înscriptie aduce aminte trecatorului : "Avram Iancu, adv(ocat),
pref(ectul), Leg(iunilor) Rom(âne), în anul 1848 - 9:7:1872".
Aparitia lui Avram Iancu în vâltoarea istoriei noastre tine de domeniul miracolului,
izbucnire a minunii, legenda a veacului.
A purtat minunea în sine si a înfaptuit-o, a daruit-o motilor Transilvaniei si tuturor
inimilor sufletului neamului sau românesc.
Faptele si zbuciumul lui Iancu emotioneaza si astazi. Avram Iancu este astazi, Craiul
domnitor al visurilor, al împlinirilor, al certitudinilor.
Îl simtim si astazi lânga greutatile si nadejdile noastre, îi simtim mereu prezenta în
istoria zbuciumata pe care o traim.
Pr. Dr. I. O. Rudeanu
(Facultatea de Teologie Ortodoxa Arad)
