AN IX, nr. 101-102, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2002

Prima porunca pe care Dumnezeu a dat-o omului a fost aceea de "cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti pe el" (Gen. I, 28). In aceasta stapanire se include si necesitatea de a invata, de a cunoaste si de a descoperi tot ceea ce Dumnezeu a creat si tot ceea ce trecutul - aceasta lampa asezata in prezent pentru a lumina viitorul - ne descopera. Dintre toate stiintele, cea care serveste de baza este ISTORIA, iar din ramurile ei una din cele mai importante este ARHEOLOGIA.
Descoperirile arheologice fac lumina asupra dezvoltarii societatii omenesti, promoveaza progresul cultural si stiintific, rafineaza viata din punct de vedere spiritual. Pamantul deschizandu-si visteriile sale, inlesnesti ochilor expertilor o privire concludenta in surprinzatoarea rezerva de material documentar pe care o conserva in maruntaiele sale. Iar intamplarea vine uneori in ajutorul omului de stiinta dogorind de arsita cunoasterii trecutului milenar ca in cazul descoperirii manuscriselor de la Marea Moarta incepand cu 1947.
Pamantul nu-i numai un "muzeu" cu resurse documentare inepuizabile; el este si un eminent "custode" caci, ceea ce i s-a incredintat de oamenii trecutelor vremi, impinsi de stramtoare sau disperare de felurite calamitati sau dornici doar de discretie, a pastrat in cele mai bune conditii.
Monumentele arheologice confirma caracterul istoric al Cartilor Sfinte pentru ca impresiile lasate de atatea intamplari petrecute in Tara Sfantà si, apoi, in lumea crestina, s-au imprimat in toate manifestarile vietii si s-au transmis panã astazi.
Doua au fost, cel putin pana acum, descoperirile arheologice care, in Romania, au confirmat date cunoscute de HAGIOGRAFIE (Vietile Sfintilor).
Prima a fost in 1971 cand arheologul Victor Baumann a descoperit in cripta bazilicii de la Niculitel, din Dobrogea, un "martyrion" cu osemintele intregi a patru martiri, greci dupa nume, Zottikos, Attalos, Kamassis si Philippos, originari din Asia Mica si martirizati - conform Martyrologium Hieronymianum din 4 iunie - in 303-304, sub Diocletian, in cetatea Noviodunum (Isaccea de azi). De acolo, trupurile au fost transportate si inmormantate in secolul al IV-lea in cripta bisericii din Niculitel, azi aflandu-se in biserica manastirii Cocos din Dobrogea (1).
A doua descoperire s-a produs recent, tot in Dobrogea. In campania de sapaturi arheologice din anul 2000, in cetatea Halmyris din judetu1 Tulcea, intre Murighiol si Dunavat, echipa de arheologi,romano-americana condusa de prof. dr. Mihali Zahariadi a descoperit bazilica episcopala a cetatii. Se confirma astfel stirea din "Notitiae episcopatuum" o lista a 14 episcopii dependente de Mitropolia Tomisului (Constanta de azi), din secolul al VI-lea tinand de Patriarhia Ecumenica, toate in provincia Scythia Minor (Dobrogea de azi) (2).
Mai mult, a fost voia Celui Atotputernic ca in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului - 15 august 2001 - aceeasi echipa de arheologi sa descopere aici osemintele a doi martiri - Sf. EPICTET si ASTION - martirizati sub Diocletian la 8 iulie 290. Actul lor martiric este publicat in "Acta sanctorum" in capitolul "De SS. Epicteto presbytero et Astione monacho, martyribus Almiridiensibus in Scythia" (Despre Sfintii Epictet preotul si Astion monahul, martiri Almiridieni din Scythia) (3) si prezentat pentru prima oara in romaneste de prof. Emilian Popescu in 1987 (4).
In acest important document pentru istoria Bisericii noastre se spune ca preotul Epictet, venit la Halmyris din Asia Mica, probabil din Frigia, a convertit la credinta crestina pe tanarul Astion, fiul unui magistrat local, fapt pentru care, sub Diocletian, au fost prinsi, torturati si decapitati. Parintii lui Astion, Alexandru si Marcelina, vãzand taria in credinta a fiului lor si a preotului Epictet, au fost instruiti de preotul Bonosus si botezati de Episcopul EVANGELICUS de Tomis, care a venit la Halmyris in acest scop "...cujus provinciae tunc pontifex et praepositus sanctorum ecclesiarum beatissimus EVANGELICUS habeatur"- adica episcopul si intaistatatorul sfintelor biserici ale provinciei era EVANGHELICUS" (5).
Actul lor martiric este important din mai multe puncte de vedere: constituie prima si deocamdata singura sursa istorica despre Episcopul Evangelicus la anul 290, ceea ce avanseaza cu 35 ani stirea despre episcopul tomitan participant la Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, despre care vorbeste Eusebiu de Cesareea fara a-i da numele; este, alaturi de Actul martiric al Sf. Emilian de Durostorum (Silistra) din 18 iulie 362, singurul Act martiric cunoscut in literatura hagiografica dobrogeana; este primul document istoric care vorbeste de un crestin in Dobrogea ca monah (calugar), deci prima stire despre existenta la sfarsitul secolului al III-lea, a monahismului la noi (6).
Revenind la importanta descoperire arheologica a moastelor celor doi martiri, prof. Zahariadi afirma ca si-a dat seama ca este vorba de Sf. Epictet si Astion din faptul ca s-au pastrat aproape intacte o parte din inscriptiile de pe peretele estic al basilicii. Din cele sapte randuri au fost descifrate primele doua, in care era scris - in greaca - "Martirii lui Hristos". Urmatoarele randuri lipsesc, dar in al cincilea este scris cuvantul "Asto" si litera " n", iar pe ultimul rand apar trei litere din verbul "ibrio" (a molesta, a lovi). Aceste indicii 1-au determinat pe arheolog sa identifice osemintele gasite cu cele ale Sf. Epictet si Astion de care vorbea "Acta sanctorum" (7).
Confirmarea stiintifica a descoperirii s-a facut si de catre doi antropologi, Nicolae Mirioiu si Andrei Soficaru, care au analizat osemintele si au confirmat urmele de violenta de pe trupurile lor, atestate in Actul martiric "Comandantul Latronianus s-a infuriat (de rezistenta lor, nn.) si a dat porunca sa fie dezbracati si biciuiti cu toata puterea. Apoi a poruncit ca ei sa fie ridicati pe stinghia de tortura si sfasiati cu carlige de fier" (8). Acest lucru ne duce cu gandul la cele scrise de Sf. AP. Pavel "au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi de sabie, au prigonit in piei de oaie si capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti..." (Evrei XI. 37-38).
Antropologii au constatat, in cazul primului martir, ca omoplatul sau stang prezinta o fractura a acromionului, iar cel drept o fractura a marginii axilare. Mandibula prezinta distrugerea alveolelor, deci brutalitatea chinuirii. "Aspectul si patina suprafetelor fracturilor indica faptul ca au putut fi produse pe osul proaspat prin aplicarea unor lovituri cu obiecte contondente in regiunea posterioara a umerilor si a fetei, iar lipsa oricaror urme de reactie osoasa postfractum arata ca persoana a decedat la scurt timp dupa aceasta" (9).
Referitor la osemintele celui de al doilea martir, antropologii afirma ca "la humerusul drept se observa o urma provocata de un obiect taios", ceea ce confima Actul maritic "...apoi a cerut sa se aduca vergi de frasin si sa fie loviti pana-si vor da duhul", caci "studierea atenta a osemintelor - continua antropologii - releva prezenta unor mici eschile de lemn verde" (10).
La toate acestea se adauga si confirmarea antropologica a decapitarii, de care vorbeste Actul martiric. Cauza decesului n-a putut fi stabilita exact decat pentru cel tanar - Astion - la care prima vertebra cervicala, atlasul, poarta dovada mortii prin decapitare. Antropologii explica apoi ca "lipsa celor doua vertebre cervicale ne impiedica sa facem aceeasi constatare si pentru cel varstnic - pr. Epictet - dar, tinand cont de celelalte elemente discutate, putem presupune ca ambii au avut acelasi sfarsit" (11).
Concluzia antropologilor este "ca avem de-a face cu ramasitele pamantesti (moastele, nn) a doi martiri crestini schingiuiti si executati prin decapitare" (12).
Descoperirea, prin voia divina, a moastelor Sf. Epictet si Astion are o importanta deosebita pentru istoria crestinismului romanesc, vechi de 2000 de ani. Prezenta acestor martiri, ca si a celor de la Niculitel, a episcopilor, preotilor si monahilor arata viata crestina in primele veacuri in Dobrogea si infirma parerile celor care spun ca ne-au crestinat bulgarii in secolul al IX-lea
La 8 iulie a.c., pentru prima oara de la descoperire si de la confirmarea stiintifica a vechimii si autenticitatii moastelor, IPS Arhiepiscop TEODOSIE al Tomisului, insotit de un impresionant sobor de preoti si diaconi, a savarsit Sf.Liturghie aproape de cripta basilicii unde de peste 17 secole Sf. Epictet si Astion octotesc Dobrogea. Mii de pelerini, veniti din toate colturile tarii, s-au inchinat celor mai vechi sfinte moaste descoperite pe pamant romanesc.
Descoperirea de la Halmyris a fost prezentata de dr. Mihail Zahariade si dr. Octavian Bounegru in cadrul sesiunii de comunicari "Crestinismul in cadrul social si religios al Dobrogei de la origini pana azi", organizata la Constanta in zilele de 16-17 iulie 2002, de Patriarhia Romana, Arhiepiscopia Tomisului si Comisia Romana de Istorie Bisericeasca Comparata.
Desfasurata cu participarea unor profesori, clerici si laici, veniti de la cele mai importante centre universitare si institutii de profil, precum Institutul de Studii Sud-Est Europene, sesiunea a confirmat ca este vorba de cea mai importanta descoperire menita sa intregeasca semnificatia spatiului danubiano-pontic pentru crestinismul romanesc.
Comunicarile stiintifice si vizita la fata locului i-au convins si pe cei cativa arheologi care infirmau descoperirea de la bazilica episcopala a Halmyrisului ca este vorba de o mare binecuvantare a lui Dumnezeu pentru Dobrogea si pentru intreaga Romanie, dupa cum noteaza ziarul "Ziua de Constanta".
In cadrul aceleiasi sesiuni stiintifice au fost prezentate si alte comunicari privind crestinismul timpuriu din spatiul danubiano-pontic: "Relatari despre crestinism la vizigotii de la Dunarea de jos si din Dobrogea in secolul al IV-lea", de prof. dr. Pitters Hermann, "Bazilica extra-muros din sectorul de vest al Cetatii Tropaeum Traiani", de dr. Gheorghe Papuc, "Crestinismul timpuriu in Scythia Minor in lumina descoperirilor arheologice", de dr. Lungu Virgil, "Vestigii paleocrestine din secolele III-IV descoperite in asezarea rurala autohtona de la Telita, punctul Amza, jud. Tulcea", de dr. Victor Heinrich Baumann, "Tezaure ecleziastice din Dobrogea", de dr. Traian Cliante. (13)
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!

Pr.prof.dr.Cezar Vasiliu

NOTE BIBLIOGRAFICE

1. V. Baumann, Nouveaux témoignages chrétiens sur les limes nord-scythiques à la basilique à martyrion de basse époque romaine découverte à Niculite1, in "Dacia", XVI (1972), P.179-2o2;
2. Prof. Em. Popescu, Sf.Martiri Epictet si Astion, in vol "Sfinti Romani si aparatori ai legii stramosesti", Bucuresti l987, p.173-178;
3. Acta sanctorum, iulii, tom. II, Parisiis 1867, p. 538-551;
4. Em. Popescu, op. cit., p. 173-178;
5. Idem, ibidem
6. Pr. C. Vasiliu, "Sfintii neamului romanesc", Targoviste, 1999, p. 19-21;
7. Buletinul bisericii ortodoxe romane Sf Cruce din Alexandria, VA, August 2002
8. Ibidem
9. Ibidem
10. Ibidem
11. Ibidem
12. Ibidem
13. Viata Cultelor, nr. 469-470 din 23 August 2002, p. 2

Back