Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 54, OCTOMBRIE 1998

DESPRE BENEVOLAT

 Benevolat ! E ca o noua religie intrata īn constiinta oamenilor de azi. Cred ca acest colt de rai al benevolutului este unic īn lume. Venind īn Lumea noua, m-a fascinat aceasta daruire gratuita a oamenilor.
Benevolatul īncepe īnca din copilarie, ajutānd pe altii la lectii sau ajutānd pe cei neputinciosi. Dar, benevolatul continua, mai ales, la vārsta adulta : īntorcāndu-se de la lucru, adultii consacra 1-2 ore benevolatului, daruindu-si cu abnegatie timpul liber pentru copiii internati īn spitale, mai ales la cei cronici, stiind ca parintii nu pot veni zilnic. Se joaca cu ei si le citeste, le da fericire si siguranta ca nu sunt singuri si parasiti. Jucatorii de hochei trec prin spitale pentru ca stiu ca bucuria celor mici e mare, cānd īsi vad idolii.
Benevolatul e pretutindeni : la popotele rulante, la cantinele pentru saraci, īn caminele pentru persoane handicapate, īn spitale etc.
La nevoie, benevolii rasar ca ciupercile. Asa a fost īn perioada verglass-ului, cānd sute de benevoli au sarit īn ajutor cu o eficienta maxima fara a fi fost organizati īn prealabil, si totul s-a desfasurat īn armonie.
M-a impresionat, ca de Sarbatorile Craciunului, primariile ofera o masa pentru persoanele singure sau care nu au posibilitati materiale. Se amenajeaza o sala, cu pom de Craciun si cu Mosul care īmparte daruri copiilor. La intrare, fiecare persoana primeste un cadou, iar copiilor il se da o cutie cu creioane colorate si un caiet de desenat, pentru a le da o preocupare si sa fie cuminti. Dar, cum spuneam, ceea ce e impresionant, sunt benevolii care īn perioada Sarbatorilor, stau o saptamāna sa gateasca, sa pregateasca sala, sa serveasca la masa, sa fie surāzatori si amabili ca niste perfecte gazde care-si primesc musafirii ; apoi strānsul meselor, a bucatariei etc. Cāta daruire si altruism din partea acestor minunate persoane.
Fascinata de acest altruism al oamenilor, am cautat sa ma integrez īn acest benevolat care, īntr-adevar, este liber consimtit. Cu timiditate si retineri am mers la biserica St. Leon, la popota rulanta si am cerut sa fiu īn rāndul lor. M-au primit cu zāmbetul pe buze si am gatit pentru cei neputinciosi, timp de trei ani. Mutāndu-ma īn St. Laurent m-am atasat Centrului de benevolat local : gatit la popota, vizite la persoane singure, vizite la centrul de persoane handicapate ajutāndu-i sa manānce, plimbāndu-i etc. Este o satisfactie nemaipomenita lucrānd de bunavoie pentru semenii tai si ca ma simt utila.
Ceea ce este impresionant, de asemenea, este faptul ca, multi dintre benevoli au o situatie materiala foarte buna, care sa le ofere o pensionare linistita. Dar linistea lor e īn benevolat. Pe lānga benevolii pensionari sunt multi tineri care-si ofera serviciile.
Periodic, Centrul de benevolat organizeaza reuniuni, īn jurul unei cafele si a unei gustari, īn timpul carora se discuta despre munca noastra, despre īntāmplari cu beneficiarii etc. Atmosfera īntālnirilor este placuta si calda.
Aceste rānduri sunt un īndemn pentru noi, toti, de a ne īncadra īn Centrele de benevolat ale oraselor īn care traim, pentru ca, la un moment dat, vom avea si noi nevoie de serviciul benevolilor.

Dr. Gabriela Dancescu