Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 54, OCTOMBRIE 1998
DOCUMENTAR
DIVANUL sau GÂLCEAVA ÎNTELEPTULUI CU LUMEA
- 300 ani de la prima opera filozofica româneasca -
|
Curentul umanist românesc se încununeaza cu
opera impresionanta a lui Dimitrie Cantemir. Istoric, geograf, etnograf, orientalist,
scriitor si compozitor, pionier al filozofiei românesti, Cantemir aminteste de oamenii
Renasterii nu numai prin multilaterialitatea preocuparilor, prin îmbinarea creatiei
stiintifice cu cea artistica, dar si prin unitatea dintre creatorul de cultura si omul de
actiune. "Divanul sau Gâlceava înteleptului cu lumea" sau "Giudetul sufletului cu trupul" este scrisa în româneste si greceste si tiparita la Iasi în 1698. "Divanul . . ." abordeaza - într-o maniera noua, care beneficiaza ca stil si viziune de experienta umanismului si, poate, a barocului - o tema traditionala a literaturii medievale, aceea a disputei dintre trup si suflet. Opera lui Cantemir se împarte în trei parti si este întrerupta de desene simbolice si de versuri nedibace. Pe alocuri cartea are forma dialogului, discutia fiind între trup si suflet. Se arata superioritatea sufletului asupra trupului si nimicnicia acestei vieti "desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune" ; acest verset din Sfânta Scriptura, care reprezinta filozofia ascetica a crestinismului, domina continutul primei carti a lui Dimitrie Cantemir. Întreaga carte cuprinde citate din diferiti autori-filozofi, fara legatura între ele. Compilatia, pe care o recomanda cu entuziasm Ieremia Cacavela, este interesanta prin faptul ca ea este cea dintâi lucrare filozofico-teologica în limba româna. Limba acestei lucrari, scrisa în spatiul scolasticului pedant, este greoaie, cu tendinte de retorism sec. "Divanul . . ." a fost tradus în 1705 în limba araba de Athanasie Dabbas, patrirh al Antiohiei, care gasise un exemplar în timpul sederii sale la curtea lui Brâncoveanu, opera pricipelui român fiind apoi raspândita si citita în toata lumea crestina arabofona din Orient, dupa cum o dovedesc cele 11 copii, pastrate pâna azi, majoritatea în Siria si Liban. Prof. Ion
Stoica |