Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 55, NOIEMBRIE 1998

DOCUMENTAR

ENCICLICA PAPALA "FIDES ET RATIO" (CREDINTA SI RATIUNE)

La 16 Octombrie a.c., s-au împlinit 20 de ani de la alegerea Cardinalului Karol Wojzyla, arhiepiscop de Cracovia (Polonia), ca Papa sub numele de Ioan-Paul al II-lea, primul papa neitalian dupa Adrian al VI-lea(1522 - 1523), olandez de origine.
Nascut la 18 Mai 1920, hirotonit preot în 1946, numit cardinal de Papa Paul al VI-lea în 1967, viitorul Papa Ioan Paul al II-lea a predat teologia si filozofia la Universitatea din Cracovia înainte de a urca pe tronul pontifical în 1978.
Bilantul primilor 20 de ani de pontificat ai Papei Ioan-Paul al II-lea este impresionant : 550 întrevederi cu sefi de state si 181 sefi de guverne ; 84 calatorii în afara Vaticanului si 132 în Italia ; numirea a 805 "fericiti"(prima treapta a sfintilor în Biserica Romano-Catolica, n.n.) si 280 sfinti, precum si 34 de canonizari ; publicarea a 13 enciclici ; convocarea a 12 sinoade de episcopi etc.
Alegerea cardinalului Wojtyla drept papa acum 20 de ani, a unui episcop care a cerut dintotdeauna o adevarata libertate de constiinta si de religie pentru poporul polonez - profund credincios, dar supus ateismului de stat - a constituit mai mult decât un act de credinta : era si un act politic. Prima sa vizita în Polonia, în Iunie 1980, sprijinul acordat Solidaritatii, pozitia sa net anticomunista au constituit premizele regimului comunist în Polonia si în celelalte tari est-rasaritene.
Cei 20 de ani de pontificat au fost marcati de publicarea celei de a 13-a Enciclica "Fides et ratio" (Credinta si ratiune) si de canonizarea filozofului de origine iudaica Edith Stein, discipol al lui Edmund Hussler, parintele fenomenologiei. Enciclica aceasta, împreuna cu "Veritatis splendor" (Splendoarea adevarului) din 1993 si "Evangelium vitae" (Evanghelia vietii) din 1995, formeaza o trilogie asupra raportului dintre viata, libertate si adevar în lumea contemporana.
În Enciclica "Fides et ratio", Ioan-Paul al II-lea pledeaza cu pasiune pentru relansarea dialogului întrerupt dintre credinta si ratiune, dintre teologi si filozofi, denuntând nihilismul unor curente filozofice moderne.
Gândirea filozofica este - în conceptia Papei - "unul din mijloacele indispensabile pentru a face fata gravelor probleme ale omenirii contemporane". Ratiunea împacata cu credinta poate ajuta "tinerele generatii" în care "multi sunt pe malul abisului fara sa stie încotro se îndreapta".
Papa este critic fata de anumite curente moderne de gândire si chiar fata de anumiti teologi care se inspira din ele care "s-au ratacit în nisipurile miscatoare ale unui scepticism general", devalorizând adevarurile cunoscute, "preferând sa sublinieze limitele si dând primat efemerului care încurajeaza deznadejdea". Ori - subliniaza Ioan-Paul al II-lea - "gândirea filozofica este adesea unicul teren de întelegere si de dialog cu cei care nu împartasesc credinta noastra".
"Problemele care se pun astazi omenirii - adauga Papa - pot fi rezolvate printr-o colaborare sincera si onesta între crestini si credinciosii altor religii sau cu persoane care, chiar daca nu au o credinta religioasa, au la inima reînoirea omenirii".
Enciclica respinge orice "competitie" între ratiune si credinta, a caror separare a constituit o "drama". "Una se integreaza celeilalte si fiecare are propriul sau domeniu de activitate". Pentru Papa, "credinta si ratiunea" sunt aripi care permit spiritului uman sa se înalte spre contemplarea adevarului.
Papa denunta diferitele forme de umanism ateu care "au prezentat credinta ca nociva si alienata pentru dezvoltarea deplinei rationalitati. Ele s-au prezentat ca noi religii, constituind bazele proiectelor unor sisteme totalitare traumatizante pentru omenire".
Dincolo de reîmpacarea cu filozofia, Papa desemneaza cu claritate dusmanii comuni ai credintei si ratiunii : "scientismul", "fideismul", "istoricismul" conform caruia ceea ce era adevarat la o epoca poate sa nu mai fie în alta, "eclectismul" adica atitudinea de a adopta diferite idei împrumutate din diferite filozofii, "pragmatismul" care exclude recursul la evaluari fondate pe principii etice si mai ales "nihilismul" care reprezinta "negarea însasi a umanitatii omului".
Dar atacul cel mai dur al Papei este adresat "anumitor teologi ai eliberarii", miscare care considera ca misiunea Bisericii este de a elibera poporul de opresiune si saracie când acesta împrumuta tezele marxiste ca lupta de clasa sau violenta ca mijloace de schimbare politica si sociala - teologi vinovati ca au "adoptat într-o maniera non-critica tezele si metodoligiile iesite din marxism". Critica Papei se îndreapta si catre unii preoti catolici care, dupa Conciliul Vatican II, s-au dezinteresat de filozofie. "Tin sa amintesc cu vigoare ca studiul filozofiei îmbraca un caracter fundamental" - adauga Ioan Paul al II-lea în finalul Enciclicii.
Texte filozofice, texte abstracte, texte intelectuale, desigur pentru initiati - aceasta este Enciclica "Fides et ratio"-. Papa nu încearca sa vulgarizeze, ci vrea sa dea un raspuns la înaltimea Bisericii marilor curente actuale ale gândirii si moralei, deci o Enciclica ce se vrea un text de referinta. Sunt citati aici, alaturi de Edith Stein, filozofi ca Jacques Maritain, Etienne Gilson, Vladimir Soloviev.
Papa Ioan Paul al II-lea apreciaza ca în masura în care Evanghelia intra în contact cu arii culturale noi, aceasta poate sa se adapteze culturilor locale. Pentru el, India - de exemplu, poate asigura o "îmbunatatire a gândirii crestine". Acelasi lucru este valabil pentru marile culturi ale Chinei, Japoniei si altor tari asiatice, precum si pentru anumite bogatii ale culturilor traditionale africane" - adauga Suveranul Pontif.
Papa Ioan Paul al II-lea a aparat valorile traditionale ale Bisericii Catolice de-a lungul primilor 20 de ani de pontificat. Iata câteva dintre ele.
Avortul reprezinta pentru Papa o "crima abominabila" si o "rusine a umanitatii". Suveranul Pontif apreciaza ca a te opune avortului si eutanaziei înseamna ca actionezi pentru mântuirea omului si a civilizatiei.
Contraceptiunea. Papa mentine parerea Bisericii ca aceasta reprezinta o "depreciere a vietii omenesti". În ochii sai, controlul nasterilor este un izvor de falsa libertate, un declin al adevaratelor valori si o erodare a constiintelor.
Homosexualitatea. Papa crede ca homosexualii trebuie tratati cu compasiune, dar ca n-ar trebui sa aiba relatii sexuale, ca si heterosexualii, în afara casatoriei.
Divortul. Papa apara restrictiile impuse catolicilor divortati sau recasatoriti de a primi Sfânta Împartasanie, dar precizeaza ca ei pot asista la messa (liturghia catolica, n.n.).
Pedeapsa cu moartea. Papa considera ca trebuie aplicata "foarte rar, deci practic sa fie inexistenta".
Preotia. În conceptia Papei, preotii nu pot fi decât barbati, deoarece Iisus Hristos a fost barbat si s-a înconjurat de apostoli barbati. El justifica celibatul preotilor catolici luând exemplul lui Iisus si îl considera ca parte integranta din îndatoririle preotilor catolici.
Economia. Papa denunta capitalismul salbatic, cautarea nestavilita a profitului si materialismul, considerând ca modelele atlantic si socialist ale societatii agraveaza alienarea oamenilor.
Papa Ioan Paul al II-lea poate fi considerat un teoretician al sexualitatii careia i-a consacrat volumul "Amour et responsabilité" (Dragoste si responsabilitate), publicat recent în Franta.
În cadrul omiliei pronuntate în Piata San Pietro din Roma cu ocazia unei Liturghii solemne pentru cei 20 de ani de pontificat, Papa Ioan Paul al II-lea si-a marturisit dorinta de a aduna pe conducatorii religiilor monoteiste, pe Muntele Sinai, cu ocazia jubileului din anul 2000.

Pr. Dr. Cezar Vasiliu