Buletinul "Calea de lumina"
AN VI, nr. 61 - 62, MAI - IUNIE 1999

A VRUT DUMNEZEU

Lasând deoparte câteva voci venind dinspre ungherele în care s-a retras ateismul, sau dinspre cele ale negativismului programatic, românii au trait cele trei zile ale vizitei Suveranului Pontif în România cu un sentiment de bucurie si fericire vizibil întiparit pe chipuri. Românul de rând, fie el greco-catolic sau ortodox a trait vizita Papei Ioan Paul al II-lea ca pe o mare împacare finala între doi frati care s-au certat cândva, demult, dar care, nu au încetat sa marturiseasca aceeasi credinta în Hristos, si sa se iubeasca. Si care, în cele din urma, decid sa se împace, luând întreaga lume drept martor la împacarea lor "întru Domnul".
Trebuie sa fii, într-adevar, de o rea-credinta absoluta, ca sa nu vezi importanta uriasa pe care o va avea, în mileniul ce vine, reconcilierea dintre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa pentru destinele întregii omeniri. Si cu adevarat numai un rau-intentionat nu ar putea vedea binecuvântarea cereasca pe care o reprezinta, pentru poporul român, faptul ca Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a ales, pentru gestul esential ce marcheaza începutul acestei reconcilieri, tara noastra. România este tara unui popor latin si nascut crestin, evanghelizat de Apostolul Andrei, fratele Sfântului Petru, evanghelizatorul Occidentului, tara-punte, nu numai prin credinciosii sai catolici, ci si prin caracterul deschis, tolerant, al Ortodoxiei sale, între Biserica crestina apuseana si cea rasariteana. Îmbratisarea data de Sanctitatea Sa Patriarhului Teoctist, înseamna recunoasterea, de la cel mai înalt nivel de autoritate morala si spirituala, a apartenentei României, nu numai geografice, ci si istorice si culturale, la Europa, la lumea occidentala. Recunoastere care nu va întârzia sa-si produca efectul în cancelariile occidentale - care, de altfel, si-au trimis deja un mesager de prim rang la Bucuresti, înca înaintea Sfântului Parinte, în persoana premierului britanic Tony Blair.
A vrut Dumnezeu ca, la granita dintre al doilea si al treilea mileniu crestin, sa fie ales Papa un om cu adevarat extraordinar, care avea toate "datele" ce-l faceau apt sa aduca o contributie decisiva la prabusirea comunismului, la renasterea credintei, la reunificarea lumii crestine. Si care nu a înselat aceste asteptari.
A vrut Dumnezeu sa-i dea bunul gând sa înceapa reconcilierea Bisericilor crestine în România, tara ortodoxa cea mai recomandata si cea mai pregatita pentru aceasta opera divina.
A vrut Dumnezeu, ascultându-ne rugaciunile, ca Sfântul Parinte sa fie apt (fizic, fiindca spiritual este un atlet absolut) pentru eforturile mari pe care le cerea vizita în România.
A vrut Dumnezeu sa lase deasupra Bucurestilor vreme buna, dupa zile întregi de ploaie si vânt, soare cald, un cer senin, curat, de un albastru ca în tablourile lui Fra Angelico, si vesminte de un verde crud, odihnitor, arborilor, pentru ca Sfântului Parinte sa-i fie cât mai usoara si placuta sederea în "Gradina Maicii Domnului".
A vrut Dumnezeu ca gazdele sale, Biserica Ortodoxa Româna si sora sa Catolica de rit bizantin, precum si Statul român, sa fie la înaltimea evenimentului, obligându-ne sa le adresam meritatele felicitari.
Daca toate acestea s-au întâmplat, cum sunt convins, cu voia lui Dumnezeu, nu ne mai ramâne decât sa ne înhamam cu nadejde la ceea ce tine, de acum, doar de vrerea si puterea noastra.
Vizita Papei în România a schimbat cursul istoriei lumii crestine.
Potrivit purtatorului de cuvânt al Vaticanului, vizita în România a Papei Ioan Paul al II-lea a reusit, în mare masura, sa elimine tensiunile dintre cele doua Biserici, tensiuni care - în Europa de Est, cel putin - au fost generate de regimurile comuniste. Unitatea crestina se vede însa la nivelul vietii de zi cu zi, în modul de convietuire a credinciosilor, diferentele fiind mai ales la nivel teologic.
Dupa atâtea înfrângeri de-a lungul istoriei noastre si din ultimii zece ani, Dumnezeu a binecuvântat poporul român, rasplatindu-l pentru suferintele lui. Se pare ca istoria noastra înainteaza doar din miracol în miracol. Primul Papa al lumii care a ajuns într-o tara ortodoxa a venit cu un mesaj clar pentru România si pentru omenire: în istorie înving întotdeauna valorile fundamentale ale omului, adevarul, dreptatea, dragostea, întelegerea, credinta, eroismul. Victoria fortelor raului e precara si cu urmari nefaste în istorie. Timp de trei zile, România a fost inima care a pulsat în întreaga lume dragoste frateasca si caldura dumnezeiasca a regasirii comune, oameni si biserici, dupa o mie de ani de despartire si intoleranta. În aceste trei zile, timpul a fost atât de dens încât am trait lucruri pe care abia urmasii nostri de peste ani si ani le vor întelege. La Bucuresti s-au spus lucruri atât de importante si s-au facut gesturi atât de marete, fara precedent în istorie, încât de acum înainte ar fi posibil ca istoria lumii sa ia alt curs. Fericit este pamântul si poporul aflat la o asemenea rascruce binefacatoare a lumii! Dumnezeu si-a facut datoria fata de noi. Urmeaza ca si noi sa ne facem de acum înainte datoria fata de Dumnezeu.

Ion Zubascu
(România Libera, 10 Mai 1999)