Buletinul "Calea de lumina"
AN VI, nr. 63 - 64, IULIE - AUGUST 1999

DOCUMENTAR

ISTORICUL PAROHIEI SI BISERICII "Sf. Ilie Tesviteanul" DIN SINAIA, PRAHOVA

Orasul Sinaia, asezat la poalele Bucegilor, s-a întemeiat în jurul Sfintei mânastiri Sinaia si a Castelului Peles.
Denumirea localitatii îsi are obârsia în numele Sfintei mânastiri Sinaia, dat de ctitorul ei, spatarul Mihai Cantacuzino, dupa numele vestitei mânastiri Sinai, din muntele Horeb, din peninsula Sinai, pe care numitul spatar a vizitat-o în jurul anului 1681.
Multa vreme, credinciosii ortodocsi, stabiliti în jurul mânastirii, si-au îndreptat datoriile si nevoile religioase la biserica Sfintei mânastiri.
Cu timpul, însa, numarul locuitorilor din Sinaia crescând, s-a simtit nevoia unui preot de mir, ceea ce Sfânta Mitropolie a Ungro-Vhahiei a facut în anul 1903, trimitând ca preot al orasului Sinaia pe Pr. Grigore Teodorescu, desi parohia "Sfântul Ilie Tesviteanul" s-a înfiintat legal abia în 1910. Era acum nevoie de o biserica parohiala. Aceasta s-a construit mai târziu, între anii 1933-1939, prin stradania Preotului paroh din acea vreme, Vasile Haisan. Biserica a fost sfintita la 17 Decembrie 1939. Din 1972 este paroh Parintele Stefan Vasiliu.
Aceasta biserica, un adevarat monument de arta, a fost zidita dupa planurile arhitectului Paul Smarandescu, în stil bizantino-românesc, din piatra captusita cu caramida, cu bolti si acoperis din beton armat peste care sunt asezate olane rosii turcesti. Biserica impresioneaza prin maretie, soliditate si frumusete arhitecturala.
Pictura al fresco, opera pictoritei Nina Arbore (+1941), fiica învatatului dascal de istorie româneasca Zamfir Arbore, impresioneaza prin originalitate, finete, îmbinarea armonioasa a culorilor, prin plasticitatea tablourilor si a motivelor ornamentale.
Catapeteasma este de zid, pictata al fresco. Icoanele împaratesti sunt asezate în zid, cu rame de stejar si îmbracate în argint presat în forma de flori. O nota deosebita o da Sfântului Lacas, paraclisul din interiorul bisericii, anvonul cu intrare directa din Sfântul Altar, policandrul din fier forjat cu 224 becuri electrice, cât si lipsa coloanelor sustinatoare a boltilor.
Biserica, încalzita de calorifere cu aer cald, asezat în subsolul cladirii, are doua turle, în cea din fata aflându-se doua clopote de marimi diferite.
Ctitori ai acestui Sfânt Lacas de închinaciune sunt : Emil, Adina si Nicolae Costinescu, ca si toti cei ce au jertfit si s-au ostenit mai mult sau mai putin pentru ca sa înalte Casa de închinaciune cât mai mareata, spre slava lui Dumnezeu si spre mântuirea lor.

Preot Stefan Vasiliu, paroh