ĪNCEPUTURILE ORTODOXIEI ROMĀNESTI ĪN AMERICA

Romānii veniti īn America la īnceputul veacului nostru erau īn marea lor majoritate originari din Ardeal, Banat si Bucovina. Ei aduceau cu ei vointa de a-si agonisi un trai mai bun dar si valorile spirituale ale stramosilor lor, obisnuinta, unei vieti religioase īn noua lor tara.
Ei nu s'au putut multumi cu serviciile religioase oferite din cānd īn cānd de un calugar trecator si cu calitati uneori īndoielnice si nici cu serviciile oferite de bisericile grecesti sau rusesti a caror limba nu o pricepeau. Īn cazuri de forta majora, cununii, botezuri si mai ales īnmormāntari, au apelat la ajutorul unor preoti de neam diferit dar, foarte curānd, ei au īnceput sa īsi īnfiripeze propriile lor parohii.
Imediat ce s'au īntemeiat īn comunitatile mai mari si mai stabile, si imediat ce nevoile economice de prima necesitate au fost potolite, Romāniiveniti īn America au construit biserici modeste si au īnceput sa apeleze la autoritatile din tara «veche» pentru preoti. Cei din America au apelat mai ales la Mitropolia Sibiului.
Primele parohii romānesti s'au īntemeiat dupa exeplul celor protestante. O adunare constituita decide īnfiintarea unei parohii, apoi se īnregistra o «congregatie» religioasa. La īnceput aceste parohii s'au condus dupa propriile reguli. Acolo unde a existat o conducere mai destoinica s'au īnregistrat progrese dar īn alte cazuri au existat multe conflictesi neīntelegiri. Preotul, acolo unde era vre unul, se gasea la bunul plac al poporenilor care īsi alcatuiau statute si stabileau reguli la voia lor si care foarte adesea erau īn totala contrazicere cu canoanele Bisericii. Totusi, parohiile au īnceput sa se īnmulteasca pe parcursul cātorva ani. Prima parohie ortodoxa romāneasca din America de Nord a fost «Sf. Nicolae» din Regina, Sask., Canada (1902). Īn August 1906 s'a īntemeiat parohia «Sf. Maria» din Cleveland, Ohio.
Modul īn care s'au īntemeiat parohiile ortodoxe din America poate nu a fost cel mai fericit. Ele s'au īntemeiat īn conditii istorice aspre si grele. Dar acel mod a imprimat vietii din parohii anumite trasaturi ce au continuat mereu sa existe. Spiritul de pionierat si rolul poporenilor au imprimat acestor parohii un caracter net deosebit fata de cele din tara «veche», un caracter pe care azi īl putem numi Romāno-American, si care, īn timp, se va dezvolta tot mai mult.
O prima misiune de informare trimisa de Mitropolia Sibiului a esuat caci raportul trimis aprecia ca īn America parohiile romānesti nu por avea viitor caci Romānii cu-rānd vor veni cu totii acasa. Desigur, din perspectiva istoriei, aceasta parere apare nu numai simplista ci si ridicola. Oricum era primul semn ca pentru cei dai sara «veche» va fi greu sa īnteleaga specificul parohiilor Romānesti din America.
Cātiva ani mai tārziu soseste īn Statele Unite si primul misionar, Parintele Moise Balea. Acest preot, originar din Tara Motilor, a fost o remarcabila personalitate a grupului Romānilor-Americani. El era un spirit viu, nelinistit, dornic de a afla si de a īnnoi, iar multe dintre concluziile lui erau dincolo de puterea de acceptare a momentului istoric. El a fost unul dintre primii care a īnteles ca Romānii sunt īn America pentru totdeauna sau pentru o lunga vreme si de aceea el a insistat ca metodele si caile noii tati sa fie adoptate fara tagada. Spre exemplu, Parintele Balea a dorit ca Biserica «Sf. Maria» din Cleveland sa fie o constructie impunatoare si īn stil national. El sustinea un proiect care sa coste circa 25.000 de dolari dar credinciosii l-au redus la 7.000, caci ei credeau ca vor ramāne scurta vreme īn America. Istoria a dovedit ca Parintele Balea avea dreptate si nu poporenii. Tot Parintele Balea a īnfiintat īn Septembrie 1906, ziarul «America» pe frontispiciul caruia a scris «Organ al Romānilor din Statele Unite si īn special al Romānilor Greco-Orientali». Privind frecventa ziaruluiu el a adaugat celebra prezicere , «apare cānd am voie, bani si timp». Ulterior, īn 1908, ziarul a devenit oficialul Uniunii Societasilor Romānesti din America, ramānānd īn aparitie pān» īn ziua de azi.
Dupa Parintele Balea au mai venit si alti preotisi īncet, īncet numarul parohiilor si bisericilor ortodoxe Romāno-Americane a crescut.
Īn Martie, 1909, īn Statele Unite a venit Parintele Ioan Podea, un om cu nenumarate calitati organizatorice dar impulsiv, iritabil si peste masura de instabil īn hotarārile si convingerile sale.
Īn 1911, Pr. Ioan Podea a fost īntarit de catre Mitopolia Sibiului ca administrator protopopesc cu misiunea de a stabili o legatura mai strānsa īntre parohii. Din mai multe motive misiunea Pr. Podea nu a reusit. Īn 1913, Mitropolia Sibiului trimite pe Parintele Constantin Proca, īn America, sa cerceteze starea parohiilor. Emisarul Sibiului nu a putut rezolva situatia. Mai mult, nici el nu a īnteles natura parohiilor si nevoile lor. El nu a priceput ca īnca de atunci caracterul aparte al parohiilor, caracterul Romāno-American, nu se potrivea cu o abordare strict autoritara. Aceasta contradictie, īntre natura locala si specifica a parohiilor Romāno-Americane si conceptia si practica din tara «veche» se va accentua īn timp.
Revenind din America, Parintele Ioan Podea s'a aflat pus īn fruntea unui protopiat ce cuprindea toate parohiile Romāno-Americane. Protopopiatul functiona virtualmente normal caci hotarārile erau cel mai adesea total ignorate mai ales de protii hirotonisiti īn America.
Izbucnireas Primului Razboi Mondial a influientat mult comunitatea Romānilor-Americania. Constinta americana s'a dezvoltat mult, iar planul revenirii «acasa» a īnceput sa fie, daca nu abandonat, oricum amānat tot mai mult. Evenimentul cel mai de seama l-a reprezentat īn viata comunitatii ortodoxe convocarea Soborului Obstesc de la La Youngstonwn, Ohio la 24 Februarie 1918. Aici s'au īntrunit 13 preoti si 57 de mireni care au decis sa rupa legaturile cu scaunul de la Sibiu ocupat de Vasile Mangra si sa alcatuiasca o Episcopie Ortodoxa Romāna a Statelor Unite sub dependenta canonica a Bucurestiului. Hotarīrea de la Youngstown a ramas doar o hotarīre, dar ea a reflectat procesul de maturizare al parohiilor ortodoxe din America si dorinta lor de a avea propria lor organizatie religiasa.