Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 33-34, IANUARIE - FEBRUARIE 1997

DOCUMENTAR

MITROPOLITUL ROMÂN PETRU MOVILa AL KIEVULUI
(1596 - 1646)

La 21 Decembrie 1996 s'au împlinit 400 de ani de la nasterea Mitropolitului ortodox român Petru Movila al Kievului, cel care a contribuit la renasterea bisericeasca si culturala a Ortodoxiei din Ucraina si Bielorusia, în secolul al XVII-lea.
S'a nascut la Suceava, la 21 Decembrie 1596, ca fiu al lui Simion Movila - viitor domn în Muntenia si în Moldova - si al sotiei sale Marghita. În acea vreme era domn în Moldova unchiul sau, Ieremia, si mitropolit celalalt unchi, Gheorghe, ctitorii mânastirii Sucevita. Petru era stranepotul lui Petru Rares, bunicul sau, Ioan, fiind casatorit cu fiica lui Rares.
Dupa moartea tatalui, a pribegit cu familia în Muntenia, asezându-se definitiv în Polonia. Studiile, începute în Moldova, le-a continuat la scoala ortodoxa a "Fratiei" din Lvov (Lemberg). Dupa obiceiul vremii, a învatat si mânuirea armelor, luând parte la doua lupte contra turcilor.
În toamna anului 1627 s'a calugarit la Kiev si a devenit egumen al celebrei mânastiri "Lavra Pecerska", fiind ridicat la treapta de arhimandrit ; avea 31 de ani. Timp de cinci ani, Petru Movila a desfasurat o bogata activitate bisericeasca si culturala, continuând activitatea tipografica a înaintasilor sai, aparând Ortodoxia în fata prozelitismului catolic - urmare a unirii de la Brest-Litovsk din 1596 - punând bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la mânastirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie duhovniceasca de la Kiev în 1633.
A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut unele din vechile drepturi si libertati ale ortodoxiei : recunoasterea legala a Mitropoliei Ortodoxe a Kievului, cu episcopiile sufragane : Lvov, Lutk, Przemsyl si Mstislav ; mentinerea Fratiilor ortodoxe; restituirea tuturor bisericilor luate de uniti si dreptul pentru ortodocsi de a ocupa demnitati de stat.
În 1631 a fost ales ca Mitropolit al Kievului, Haliciului si a toata Rusia (Mica, n.n.), datorita originii sale voievodale si pregatirii sale teologice. A fost hirotonit arhiereu la 28 Aprilie 1633 si recunoscut de Patriarhul Ecumenic Ciril Lukaris.
Ca Mitropolit al Bisericii Ortodoxe ucraino-ruse din Polonia, timp de 13 ani, a desfasurat o intensa activitate bisericeasca si culturala, mai ales în domeniul tiparirii de carti bisericesti, cunoscându-se peste 50 de carti îngrijite de el.
Printre cartile de slujba, cea mai importanta este Evhologhionul sau Trebnicul (1646), adaugând o parte originala si anume explicarea sensurilor liturgice si dogmatice ale slujbelor, precum si felul cum sa se pregatesca preotii pentru savârsirea lor. Alte carti de slujba, tiparite de el, sunt Liturghierul (1629), Evanghelierul (1636), Apostolul (1638), Psaltirea (1640), Triodul înflorat (1631) etc.
Dintre cartile de aparare a Ortodoxiei amintim Lithos (1644), ca raspuns a învinuirilor aduse ortodocsilor, în care combate primatul papal si Filioque, cu expunerea irenica si obiectiva, dar - mai ales - Marturisirea Ortodoxa (Pravoslavnica Marturisire), pentru precizarea doctrinei ortodoxe, dupa aparitia - la Geneva, în 1629 - a unei Marturisiri de credinta calvinizanta, pusa sub numele Patriarhului Ecumenic Ciril Lucaris.
În 1640, Movila convoaca la Kiev un Sinod care cerceteaza o marturisire de credinta alcatuita de el, în latina, "Expositio fidei Ecclesiae Russiae Minoris", împartita dupa cele trei virtuti teologice - credinta, nadejdea si dragostea - cu 261 de întrebari si raspunsuri. Sinodalii n'au cazut de acord asupra a doua puncte si au cerut parerea Patriarhului Ecumenic.
S'a ajuns astfel la convocarea Sinodului de la Iasi (1642), unde domnea Vasile Lupu, sprijinitor al Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni. Au fost prezenti delegatii Patriarhiei Ecumenice, ai Bisericii din Kiev si ai Bisericii moldovene, în frunte cu Mitopolitul Varlaam, un "soboras" cum l-a numit Nicolae Iorga. Pentru prima data în istoria Bisericii, s'au reunit reprezentantii a trei ramuri ale Ortodoxiei (greaca, slava si româna). Ei au analizat Marturisirea de credinta a lui Petru Movila, respingând doar cele doua puncte : purgatoriul si timpul prefacerii elementelor la Sfânta Liturghie, corectarile fiind facute de Meletie Sirigul, cel mai învatat teolog grec al secolului al XVII-lea, prezent la Iasi.
Sinodul, tinut în trapeza mânastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, a aprobat Marturisirea de credinta a Mitropolitului român de Kiev, Petru Movila, ca Marturisirea prin excelenta a Bisericii Rasaritene. Tradusa în greceste a fost prezentata Patriarhului de la Constantinopol si aprobata în Sinodul de la Constantinopol din 1643. A fost semnata de Patriarhul Ecumenic Partenie si, ulterior, si de Patriarhii Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului. A fost tiparita în greaca populara abia în 1677, la Amsterdam, dupa moartea lui Movila, si pentru prima oara în româneste, la Buzau, în 1691, tradusa de Radu si Stefan Greceanu. Mult timp a fost folosita ca manual în scolile teologice din Rusia, din Tarile Române si din alte parti, ceea ce l-a determinat pe dogmatistul Macarie Bulgakov sa-l considere pe Movila "parintele teologiei ortodoxe moderne" (M. Pacurariu).
Sub raport edilitar, a restaurat catedrala Sfânta Sofia din Kiev si cele doua mânastiri care depindeau de ea, a reînoit biserica mare a Lavrei Pecerska, a restaurat din temelie biserica Spasa, ctitorita de Cneazul Vladimir etc.
A instituit vicari si protopopi pentru a îndruma pe preoti si un "consistoriu" pentru a judeca abaterile clerului.
Sub raport cultural a acordat o atentie deosebita Academiei duhovnicesti din Kiev, corpul profesoral fiind recrutat din membrii Fratiei ortodoxe, aceasta scoala fiind cea mai veche institutie de învatamânt universitar la slavii ortodocsi.
Mitropolitul Petru Movila a pastrat legaturi neîntrerupte cu Tarile Românesti. Nu numai ca Marturia Ortodoxa a fost aprobata în Sinodul de la Iasi, dar în 1631 - când fratele sau, Moise, devine domn al Moldovei -, îi va închina o carte tiparita la Kiev, Triodul înflorat, în a carei prefata îl sfatuieste cum sa se comporte ca domn crestin.
A sprijinit activitatea cultural-tipografica din Tarile Românesti, daruind sau cumparând tipografiile lui Matei Basarab de la Câmpu-Lung, Govora si Târgoviste sau cea a lui Vasile Lupu de la Iasi, în care au aparut primele carti românesti, dupa cele din Transilvania. În 1640, Vasile Lupu întemeiaza la Iasi Academia domneasca, dupa modelul celei din Kiev, venind de aici patru profesori.
În 1645 vine la Iasi si binecuvânteaza casatoria fetei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul calvin Ianusz Radziwill. În omilia sa, b a vorbit româneste si numai o a în polona.
Pe frontispiciul multora din tipariturile sale se gaseste stema Movilestilor sau a celor doua Tarile Românesti, unde domnisera ai sai. El însusi se intitula "fiu al voievodului Tarii Moldovei" sau "fiu de domn moldovean" (voievodici), ca expresie a dragostei fata de neamul din care descindea.
A decedat la 22 Decembrie 1646, fiind îngropat în biserica mare a mânastirii Pecerska. Întreaga avere a folosit-o pentru restaurarea de biserici si înfiintarea de scoli.
Pentru deosebitele sale merite, Mitropolitul ortodox român Petru Movila al Kievului a fost canonizat de Biserica Ortodoxa din Ucraina în luna Decembrie 1996. La festivitati a participat si o delegatie a Bisericii Ortodoxe Române, condusa de Mitropolitul Nestor al Olteniei. Festivitatile au început la Bucuresti, au continuat la Sucevita si la Chisinau si s'au încheiat la Kiev, cu o sesiune academica si bisericeasca.

Preot Dr. Cezar Vasiliu