Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 35, MARTIE 1997

DOCUMENTAR

EMIGRATIA ROMĀNEASCA

Istoria emigratiei, a exilului romānesc, daca este sa ne referim la cei pe care īmprejurari istorice potrivnice i-au facut sa-si paraseasca meleagurile natale, mai asteapta īnca sa fie scrisa. Desigur, de-a lungul timpului au aparut o serie de lucrari, mai ales memoristice, dar ceea ce īnca lipseste este o perspectiva, o sinteza asupra emigratiei romānesti īn ansamblul ei. Cu atāt mai importante sunt documentele din arhivele straine care ofera informatii pretioase, de cele mai multe ori inedite. Arhiva Ministerului Federal de Externe din Bonn constituie o asemenea sursa de informare.

Contributii documentare
O prima etapa de emigrare este aceea din preajma celui de al doilea razboi mondial cānd, datorita apropierii Romāniei de Germania, īn special o serie de politicieni, intelectuali de orientare vestica parasesc tara.
Īn acelasi timp, represiunile īmpotriva Garzii de Fier din 1938 si 1941 determina trecerea lor īn Germania. O a doua etapa are loc īn perioada imediat urmatoare intrarii trupelor sovietice īn Romānia, urmata, dupa cātiva ani, de aceea antrenata de schimbarile politice de dupa 1947.
Tarile īn care se afla cea mai numeroasa emigratie romāneasca erau, la acea data : Austria, Germania, Italia, Franta, Spania, Argentina, Brazilia, Canada, SUA, Anglia, Australia, Venezuiela, Bolivia, Turcia, Peru. Referitor la numarul emigrantilor din Romānia, documentele mentioneaza, bazāndu-se pe date puse la dispozitie de organisme oficiale, apreciaza ca, de la īnceputul deceniului cinci, īn Austria se gaseau 3520 de romāni, īn Germania - 3000, īn Italia - 1000, īn Franta - 7000 (īn afara de ei, aici se gaseau si 10000 de evrei originari din Romānia), īn Anglia si īn alte tari europene, cāte 100-300, ī?n SUA 2000-3000.
"Dar - ca sa citam din sinteza - taria emigratiei romānesti consta īn calitatea sa : politicieni de profesie, diplomati, ofiteri superiori, oameni de stiinta, scriitori, jurnalisti, preoti, medici, avocati, oameni de afaceri, functionari, muncitori si tarani".
Predomina tinerii. Emigratia romāneasca dobāndeste putere prin faptul ca este sprijinita "din punct de vedere moral, de vechia colonie romāneasca din SUA si Canada".

Organizatii si Asociatii
Informatii destul de detailate sunt cele referitoare la organizatiile, asociatile emigratiei romānesti : Comitetul national romān (īnfiintat īn Martie 1949, sediul la Washington, presedinte Constantin Visoianu, care i-a urmat, din Noiembrie 1950, generalul N. Radescu ; alti membri ai Comitetului : Alexandru Cretzianu, prof. dr. Anton Chihan, prof. dr. Augustin Popa, Cornel Bianu, George Assan, Iancu Zissu). Īn Martie 1950, ies din Comitetul national romān, presedintele, Nicolae Radescu, precum si G. Gafencu, Nicolae Caramfil si Mihai Farcasanu, din "motive personale", de fapt, legate de administrarea "fondului national". Radescu si adeptii sai īnfiinteaza, mai tārziu, Uniunea romānilor liberi din Statele Unite (sediul la New York, alte persoane din conducere : G. Gafencu, Vintila Bratianu, M. Farcasanu, Emil Ghilezan, N. Caramfil). Alte organizatii : Comitetul national romāno-american (īnfiintat īn Martie 1945, presedinte Rudi Nan ; sprijina Comitetul national romān din Washington), Uniunea patriotica a romānilor canadieni " Mihai Viteazul", Comitetul Europa libera (Rio de Janeiro, īnfiintat īn Decembrie 1949), Organizatia de rezistenta a romānilor din Germania (īntemeiata īn vara anului 1948, de generalui Ion Gheorghe), Comitetul national al refugiatilor romāni din zona americana din Germania (īnfiintat īn 1949, de generalul Ion Gheorghe, München), Uniunea romānilor din zona britanica (Hannover). Societatea suedeza-romāna. Īmpreuna cu alti reprezentanti ai exilului, din celelalte tari din "blocul de est", si reprezentantii Romāniei au semnat "Declaratia de la Philadelphia", la īnceputul anului 1951. Aceasta contine trei puncte importante : un apel la lumea libera "sa nu uite popoarele īnrobite" ; un apel la compatrioti de a nu-si pierde "credinta īn eliberare" ; un program īn zece puncte, privitor la instaurarea de "conditii normale" īn tarile respective, dupa eliberarea lor.
Īn afara de aceste asociatii, sunt mentionate organizatiile de asistenta :Caroman (Comitetul de asistenta al romānilor, īntemeiat īn 1947, la Paris, conducator : Raoul Bossy), Comitetul anglo-romān al refugiatilor (Londra, īnfiintat īn 1949). De asemenea, reprezentanti ai bisericii greco-catolice au īnfiintat, la Roma, o organizatie de ajutor, iar īn Brazilia exista o organizatie de ajutor īn cadrul Crucii Rosii.

Partide politice
Īn afara de aceste organizatii, care nu aveau un caracter politic, Īn 1948, a luat fiinta, la Paris, Consiliul partidelor politice, din care faceau parte reprezentantii Partidului national-taranesc (Anton Crihan, Augustin Popa, Emil Ghilezan, Cornel Bianu) ; ai Partitului national-liberal (Mihai Farcasanu, Vintila Bratianu) ; ai Partidului social-democrat independent (Iancu Zissu). De asemenea, se face referire la miscarea sindicala din emigratie (conducator : Eftimie Gherman).
Īn ceea ce priveste institutiile culturale si stiintifice, sunt mentionate : Fundatia regala universitara "Carol I" (Paris, īnfiintata īn 1951, cu spijinul Regelui Mihai I al Romāniei si al Comitetului national romān, urmasa a institutiei similare īnfiintata īn 1891 la Bucuresti ; scopuri: promovarea relatiilor stiintifice si culturale cu tarile din lumea libera ; directii de activitate : acordarea de burse, tinerea de cursuri, editarea de publicatii etc.). Poftim - Uniunea romāno-franceza, Centrul romān de studii politice "Simion Barnutiu", Asociatia muzicala franco-romāna (presedinte Remus Tzincoca), Asociatia culturala "Mihai Eminescu" (Paris, īntemeiata īn vara anului 1948), Centrul de studii si cercetari al romānilor din Germania. Asociatii similare au existat īn Spania, Argentina, Brazilia, Canada etc. Alte organizatii, institutii cu caracter cultural : Biroul romānilor intelectuali (Paris, conducator : prof. N.I. Herescu), Biblioteca Romāna Freiburg (conducator : prof. V. Mihailescu), Biblioteca de īmprumut pentru scriitorii romāni din exil "Mihai Eminescu" (Dalmenhorst, conducator: V. Bendescu).
Īn ceea ce priveste Bisericile romānesti din exil, sunt amintite : Episcopatul ortodox romān din America (Arhiepiscop Valerian Trifa), Biserica ortodoxa romāna din Paris (mitropolit Visarion Puiu), Biserica ortodoxa romāna din Germania (Oherhalz si Bonn, preot Vasiloschi). Comunitati religioase romānesti exista la Londra, Buenos Aires, Salzburg etc. De asemenea, este mentionata Comunitatea greco-catolica din Germania (reprezentant al misiunii Vaticanului pentru romāni : Octavian Bārlea) si se remarca faptul ca biserica ortodoxa si unita din exil se considera solidare.

Publicatii
Un capitol special este dedicat presei romānesti din emigratie : La nation roumaine (Paris, organ al Consiliului partidelor politice), Romānul (New York, din 1951, organ al Uniunii romānilor liberi), Patria (Bad Kissingen, din 1949, organ al grupului generalului Ion Gheorghe), Era noua (Paris), La Gazette Roumaine, L'action Roumaine (Paris). Acestora li se adauga publicatiile de informare : Monitorul Comitetului national romān (Washington, din 1951), Information Bulletin of the Romanian National Committee (Washington, 1951), BIRE (Paris, independent), Cronica Romāneasca (New York, editat de uniunea "Europa libera"), Cronicarul (Paris, din 1950, "foaie pentru informare politica si literara"), Faclia (Londra, organ de informare al Comitetului anglo-romān pentru refugiati").
Dintre reviste, sunt mentionate : Luceafarul (Paris, "revista pentru scriitorii romāni din exil", editor Mircea Eliade), Suflet romānesc (Roma, din 1949, editat de profesorii si elevii din "Colegio Rumeno" - greco-catolic), Caiete de dor (Paris, 1951, "caiet pentru metafizica si poezie, primii pasi ai unui existentialism romānesc"), Orizonturi (Stuttgart, din 1949, "ziar stiintific pentru probleme economice si culturale", editor : Cercul de studii si cercetari al romānilor din Germania), Foaia poporului (Detroit, organ al romānilor americani), Solia (organ ortodox al romānilor americani), Unirea (organ greco-catolic al romānilor americani). Mai apar publicatii īn Brazilia, Spania. Īn acest context, este de amintit Uniunea jurnalistilor romāni din strainatate (Paris, presedinte : Jean Dragu).
Fara īndoiala, aceste informatii pot fi completate cu date din alte izvoare documentare, memorialistice etc., īn interesul realizarii unei atāt de necesare istorii a romānilor de pretutindeni.

Alexandru Popescu
(Curierul Romānesc, 12 Decembrie 1996)