Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 42, OCTOMBRIE 1997

Pagina cititorului

SFÂNTUL IERARH IOSIF DE LA PARTOS

Poporul nostru a dat Ortodoxiei numerosi sfinti, care au fost aparatorii dreptei credinte împotriva celor care o tagaduiesc si luptatori împotriva navalitorilor si cotropitorilor, a celor de neam strain sau de alta religie.
În 1950, Patriarhul Justinian, care plecându-si inima si sufletul catre ortodocsii români din partea Hunedoarei, Tarii Hategului si credinciosilor banateni, propune Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca între Sfintii Ierarhi români sa fie canonizati si Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos. La aproape trei sute de ani de la trecerea în vesnicie, la 7 Octombrie 1956, osemintele Sfinte ale Smeritului Mitropolit Iosif de la Partos, au fost mutate si asezate în racla de argint si duse la Catedrala Mitropolitana din Timisoara, si de atunci, în Calendarul nostru ortodox, ziua de 15 Septembrie este ziua pomenirii, zi de priveghi si cu rugaciuni în cinstea Sf. Iosif cel Nou de la Partos.
Tomosul de canonizare dat de Patriarhia Ortodoxa Româna, întareste urmatoarele :
"1. Drept aceea facându-se amanuntite si temeinice cercetari asupra vietii si petrecerii Cuviosului Parinte Iosif si stabilindu-se fara putinta de împotrivire ca acest sfânt barbat a stralucit ca un vas ales al Domnului, prin credinta curata si statornica, si printr-o vietuire fara de prihana, la care s-a ridicat prin urmare neabatuta a pravilelor sale, precum si ca a lasat în urma lui miresma sfinteniei pentru viata sa curata si pentru minunile ce le-a savârsit, chemând puterea Celui Preaînalt în ajutorul naturii, hotarîm împreuna cu Duhul Sfânt ca de acum înainte, Parintele nostru Iosif sa se numere cu sfintii".
am putea spune fara sa gresim ca viata oricarui Ierarh se identifica cu eparhia pe care o pastoreste. Cronica de aur a Mitropoliei Banatului are înscrise pagini alese si marete despre Sfântul Iosif cel Nou.
Crugul vietii sale începe în anul 1568, când în sudul Dunarii, din parinti români macedoneni, se naste în vremuri tulburi, când semiluna turceasca batea la Portile Occidentului. Crescut în frica lui Dumnezeu de catre parintii sai, are în preotul satului un adevarat dascal de simtire si cultura, care-l învata carte. Dar, tânarul Iacov are si alta chemare, spre liniste, spre meditatie, spre mânastire. Îsi îndreapta pasii catre Sfântul Munte athos, unde la mânastirea Pentocrator, cunoscuta pentru trairea vietii, dar si pentru cultura si spiritualitatea ei se închinoviiceste.
aici, dând dovada de pricepere în cercetarea documentelor si a manuscriselor, împlinând diferite ascultari si raspunderi este tuns în monahism sub numele de Iosif.
Cu binecuvântarea Patriarhului de Constantinopol, se îndreapta spre Patriarhia de Ipec. aceasta purta de grija tuturor ortodocsilor si din motive politice si Banatul intra sub influienta sârba si în cadrul ei se înfiinteaza opt mitropolii în treizeci si doua de episcopii. Nu este excusa interventia domnitorului Matei Basarab la Patriarhul de Ipec ca Iosif sa fie ales Mitropolit în stravechiul centru episcopal Tibiscum Timisoara.
Data înscaunarii sale pe Scaunul arhiesc a fost ziua de 20 Iulie 1650, ziua Sfântului Prooroc Ilie, patronul unor importante bresle din oras, ocrotitor al Banatului.
Cuviosul Iosif venea cu o vasta experienta pastorala si cu prestatia vârstei sale patriarhale de 82 de ani, si fiind socotit sfânt si facator de minuni. Timp de trei ani pune rânduiala în eparhia sa, facând multe vizite canonice. Senin si blând, milostiv si iertator, slujind zi si noapte, introduce vechea pravila bizantina, fapt care l-a facut sa fie cinstit ca un patriarh, iar credinciosii îi iubeau si îi cereau mijlocirea.
Simtind, totusi, greutatea vârstei se retrage la mânastirea Partosului, în anul 1653, unde reorganizeaza scoala pentru preoti si unde face din aceasta mânastire o vatra de spiritualitate româneasca pentru multi calugari din Banat si Tara Româneasca.
aici, la vârsta de 88 de ani, chiar în ziua praznicului adormirii Maicii Domnului, 15 august 1656, senin si încrezator si-a dat duhul în mâna Cerescului Creator.
a fost condus pe ultimul drum de mii de credinciosi banateni, care au simtit în sufletele lor vesnicia lui, socotindu-l sfânt, trimis al lui Dumnezeu, ierarh cu aleasa chemare, lumina îngereasca si român iubitor de neam si credinta.
Trupul sau neprihanit a fost coborît în mormântul sau din biserica mânastirii Partos, si timp de aproape 300 de ani, a fost strajuit cu devotament de vietuitorii mânastirii.
astazi, înaintea sfintei sale racle, credinciosii ortodocsi de pretutindeni îsi pleaca genunchii mereu cu încredintarea ca sfintele lui Moaste au fost întotdeauna sprijin de nadejde si de pazire a dreptei credinte.
Si din minunata rugaciune speciala din acatist, care ne sugereaza alesele sale trasaturi personale, citez : "Ca, tu, ca un izbavitor ai fost trimis de Sus, drept mentor la crestinii din partile Banatului, la vreme de strâmtoare si ca un bun pastor si parinte, cu dragoste si cu întelepciune, i-ai pastorit pe acestia, chip de smerenie, de înfrânare si de curatenie. Sfânt al Banatului, lauda Timisoarei, cinstea Partosului, podoaba Bisericii, slujitor al Domnului, facatorul de bine al tuturora".

Pr. Dr. Ioan-Octavian Rudeanu
Hunedoara