Cele mai vechi carti bisericesti de pe teritoriul României au fost descoperite în biserici din Transilvania. Printre ele se afla un fragment de carte pastrat în biserica din satul Râsnov de lânga Brasov si care dateaza din secolul al XIII-lea, deci anterior perioadei de întemeiere a Principatelor Române si cu foarte mult timp înaintea descoperirii Americii de catre Christofor Columb, America în care ne afam noi astazi. Dar cine au fost cei care au caligrafiat aceste manuscrise pe foile de pergament si în care parte a tarii, nu se va sti niciodata, caci paginile îngalbenite nu pastreaza nicio mentiune de acest fel.
În jurul anului 1400 însa, în Moldova, la stalucita curte a Voievodului Alexandru cel Bun, ďnfloreste o scoala înalta de caligrafie si de pictura miniaturala destinata cartilor. Evangheliarele au splendide coperti din argint, lucrate în mic relief, iar frontispiciile capitolelor si ilustratiile care împodobesc paginile sunt adevarate capodopere.
Unul dintre cele mai valoroase evangheliare din Moldova acelor vremuri, carte veche de peste 550 de ani, ilustrata cu spledide miniaturi colorate, se afla în Anglia, în Biblioteca Bodleriana a Colegiului universitar din Oxford. Din fericire, cartea admirabil conservata, cuprinde o pagina donatoriala, în care sunt mentionati comandatarii princiari ai manuscrisului, locul unde a fost caligrafiat precum, si numele pictorului. Citim astfel ca manuscrisul a fost realizat la Mânastirea Neamt din Moldova, în anul 1429 si este opera lui Gavril Uric, cel care poate fi pe drept cuvânt considerat ca ďntemeietor al scolii române de pictura în miniatura. Cele patru ilustratii în culori, mari cât o pagina, reprezentând pe cei patru evanghelisti sunt de o frumusete si o valoare exceptionala.
Dupa cum citim în pagina dedicatorie a evangheliarului, aceasta magnifica opera de arta a fost comandata de catre Doamna Marina, sotia Voievodului Alexandru cel Bun. Comanda fusese pentru altarul Mânastirii Neamt si acolo ar fi trebuit sa ramâna, dar astazi, dupa un lung periplu, manuscrisul sta alaturi de alte pretioase manuscrise medievale latine si grecesti, conservate cu gelozie în batrâna biblioteca a Angliei. Cum a ajuns cartea în Anglia ? A fost cumparata de un lord englez de la un anticar din Venetia la începutul secolului al XIX-lea. Dar cum a ajuns manuscrisul din Moldova pâna la Venetia, iata o enigma pe care nu o vom cunoaste niciodata. Poate ca ar trebui sa întrebam armatele jefuitoare care au bântuit Moldova în secolul al XVIII-lea si au devastat mânastirile noastre voevodale. S'ar putea sa primim vreun raspuns.
Dar sa mergem mai departe pe drumul cautarii operelor noastre de arta veche. Ajungem în vremea lui Stefan cel Mare al Moldovei, când sporeste numarul si splendoarea cartilor manuscrise si a ilustratiilor în culori si legate în coperti bogate de argint. Cunoastem numele unui numar mare de artisti caligrafî si pictori de miniaturi. Scrise din porunca lui Stefan cel Mare pentru numeroasele sale ctitorii mânastiresti si biserici din orasele Moldovei, toarte multe din aceste carti au luat drumul pribegiei în timpul zbuciumtelor epoci care s'au abatut asupra tarilor române.
În Muzeul de Istorie din Moscova se afla, printre cartile din vremea lui Stefan cel Mare, doua lucrari de mare valoare artistica si care au apartinut bisericii voevodale Sfânta Maria Precista din orasul Bacau. Ambele volume sunt adevarate minuni ale scrisului de mâna si ale picturii. De aceea, pentru deosebita lor valoare artistica, aceste carti au fost prezentate ďn anul 1913 la expozitia de «arta veche rusa» de la Moscova.
În acelasi muzeu de la Moscova se mai afla înca alte sase carti din vremea lui Stefan cel Mare, printre care evangheliarul de la Voronet, cel de la mânastirea Moldovita, cel de la Mânastirea Neamt si altele, toate cu coperti de argint si eu initiale de aur în frontispiciile capitolelor.
În Biblioteca Lenin de la Moscova se gasesc trei volume din aceiasi epoca iar ďn Biblioteca Saltâcov-Scedrin alte doua. Valoroase exemplare se afla la Lvov si în alte orase din Rusia. Cum au ajuns aceste carti în pribegie nu este cazul sa ne mai punem astfel de întrebari.
Se cuvine însa sa staruim asupra unui manuscris de o exceptionala valoare si care se gaseste în Biblioteca de Stat din Viena austriaca. Este evangheliarul comandat de catre Stefan cel Mare pentru biserica pe care o zidise la mânastirea Zografu, la Muntele Athos, în Grecia de astazi. Cartea a fost studiata de Nicolae Iorga, care a descoperit pe ultima pagina un amplu epilog ďn care sunt pomeniti voevodul, sotia sa Maria si fiul sau Bogdan, alaturi de stema Moldovei si de precizarea locului catre care cartea sfânta fusese destinata. Iata înca o enigma : cum de a ajuns acest exemplar sa-si schimbe destinatia si sa ia drumul Vienei.
Carti vechi din Moldova se afla si în alte tari ale Europei. Astfel ďn Germania, în Biblioteca de Stat din München, se pastreaza evangheliarul bisericii din Cetatea Hotinului, biserica ctitorita de Stefan cel Mare. Carti din aceiasi epoca, daruite ďnsa de carte Stefan cel Mare unor lacasuri sfinte din afara hotarelor Moldovei, se gasesc în Grecia, altele sunt la episcopia ortodoxa din Muncacs, Ungaria sau în muzeele din Serbia, provenind fara îndoiala de la mânastirile ajutate de catre Domnul Moldovei.
În fata bogatiei de carti scrise în vechime în tara noastra si pentru tara noastra, dar care au luat drumul exilului, nu se poate sa nu tresarim cu emotie. Timp de secole intelectuali si artisti de pe teritoriul României au creiat cultura, traditii, opere de arta, dar mereu un vânt aspru s'a abatut spulberând si risipind cuvântul scris si delicata miniatura. De buna seama, aducerea aminte se opreste asupra cuvintelor lui Ion Neculce cronicarul, care în vechea lui carte de istorie ne spune cu jale

«Vai, saraca Tara Moldovei, asezata în calea tuturor rautatilor».