Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 38, IUNIE 1997

ECUMENISM

STIINTA CONFIRMA AUTENTICITATEA GIULGIULUI LUI IISUS DE LA TORINO (ITALIA)

Ziarele bucurestene au informat despre puternicul incendiu care, în dimineata zilei de 12 Aprilie a.c., a distrus partial catedrala din Torino, nu înainte ca sfântul Giulgiu al lui Iisus Hristos sa fie scos din racla care-l adapostea, si în felul acesta salvat. Nota dubitativa privind autenticitatea Giulgiului, strecurata de unele cotidiene în aceasta informatie, ne-a determinat sa apelam la cele mai recente cercetari stiintifice întreprinse asupra sfintei relicve. Concluziile acestora le-am gasit într'un impunator volum (420 p. in 4), aparut în Noiembrie 1995, la Paris, în editura François-Xavier de Guibert, care cuprinde actele Simpozionului Ôtiintific international tinut la Roma în 1993, la apelul Sfântului Scaun din 18 August 1990 - L'identification scientifique de l'Homme du Linceul, Jésus de Nazareth. Actes du Symposium Scientifique International -.
"Dupa publicarea zgomotoasa, în 1988, a datarii cu carbon 14 a Giulgiului de la Torino, marele public dezinformat a crezut ca este stiintific stabilit ca aceasta nu era decât o vulgara mistificare de ev mediu. Anuntul zarnoitor a surprins si apoi a convins, cu atât mai mult cu cât acumularea de rezultate favorabile autenticitatii, înregistrate pâna atunci de diferite lucrari de specialitate, se abtinuse de la sinteza necesara pentru a permite transarea stiintifica a chestiunii autenticitatii", se spune în prezentarea facuta cartii de editor. 57 de savanti specialisti în Giulgiu, provenind din 18 natiuni, s'au constituit în adunare reprezentativa a ansamblului Cercetarii, cu scopul de a trage o concluzie asupra piesei arheologice celei mai celebre din lume, cel mai temeinic examinata, care este, totodata, relicva cea mai importanta a Crestinatatii. În cadrul simpozionului, comunitatea internationala a oamenilor de stiinta angajati în cercetari a luat act unanim, formal si pentru prima oara de faptul ca daca stiinta supune evaluarea Giulgiului aceluiasi nivel de exigenta epistemologica cerut de obicei pentru identificarea fenomenelor fizice, si la vederea ansamblului de rezultate deja acumulate, ea nu poate decât sa concluda : Omul de pe Giulgiu nu poate sa nu fie Iisus din Nazaret. Întreaga valoare a publicatiei pluridisciplinare, citata mai sus, tine de faptul ca ea comunica, oamenilor vremii noastre, procesul verbal stiintific al dovezii care ne obliga sa dam Omului de pe Giulgiu adevarata sa identitate, sa-l facem sa fie recunoscut ca cel care este Iisus din Nazaret. Potrivit unui numar de circa zece experti ai atomului (rusi, belgieni, francezi, americani), testul cu carbon 14 a fost efectuat în conditii inacceptabile : au fost relevate 15 anomalii în desfasurarea testelor, de la refuzarea procedurii în "dublu orb", care ar fi facut sa nu se stie care erau esantioanele examinate, pâna la refuzarea comunicarii rezultatelor brute (neprelucrate). Cifrele publicate în revista Nature prezentau divergente superioare "intervalului de încredere" acceptabil din punct de vedere stiintific. Repartizarea carbonului 14 nu pare omogena pe Giulgiu, un factor de îmbogatire (deci de întindere) a falsificat datarea. Testul va trebui reluat în conditii mai riguroase.
Pe de alta parte, numeroasele teste care stabileau vechimea Giulgiului au fost valide si complete. Identitatea cu Mandylionul (portretul lui Hristos) "nefacut de mâna de om" adestat la Edessa, înca din primele secole crestine, a fost confirmata de mai multe rapoarte. Profesorul Jérôme Lejeune a scos în lumina o atestare a Giulgiului anterioara anului 1200, si doctorul Bergeret i-a precizat circulatia de la Constantinopol la Atena si în Franta etc. "Avem dovada absoluta a autenticitatii, spunea Arnaud Upinsky la terminarea congresului, identificarea lui Iisus este la fel de sigura ca aceea a unui individ prin amprentele digitale". Într'adevar, acumularea de coincidente este considerabila. La fel ca Iisus, omul de pe Giulgiu a suferit o flagelare romana (peste 49 de lovituri). I s'a pus o coroana de spini. Bârna groasa a crucii i-a lasat semne pe spate. A cazut sub greutatea ei si genunchii poarta semnele acestei cazaturi. A fost crucificat dupa metoda atestata de arheologie : cu trei cuie (unul pentru amândoua picioare). Inima i-a fost strapunsa. Nu a stat decât foarte putin timp în giulgiu si a iesit din el într'un mod misterios, fara nici o smulgere, în ciuda abundentei de rani sângerânde etc. Daca era frecventa crucificarea, multe alte caracteristici sunt unice. Calculul probabilitatilor da mai putin de o sansa la miliarde ca o alta solutie sa fie posibila.
Potrivit lui Ian Wilson, autoritate de necontestat între cercetatorii Giulgiului de la Torino, icoanele bizantine reprezentându-L pe Iisus au o singura sursa : Giulgiul din Torino. În secolul al XV-lea, argumenteaza el, exista o capodopera ideala cu care se putea compara Giulgiul din punct de vedere al asemanarii cu Hristos : tabloul Rex Regum de Jan Van Eyck. Desi originalul nu a ajuns pâna la noi, se pastreaza patru excelente copii facute în vremea pictorului. Este un exemplu ideal pentru ca ni-l prezenta pe Hristos din fata, cu aceiasi rigoare pe care o are imaginea frontala de pe Giulgiu. Se poate constata pâna la un punct, în fiecarte din detaliile fetei - par lung împartit la mijloc, barba mijlocie cu doua vârfuri, nas lung si proeminent, mustata subtire cazuta si unindu-se cu barba, un spatiu anume lipsit de par sub buza inferioara - portretul lui Van Eyck corespunde imaginii de pe Giulgiu. Urmarea cercetarilor unor experti ca Pacht, se cunoaste acum ca Eyck s'a servit de portrete ale Mântuitorului venite din Orient, "din acest univers bizantin unde artistii, unii copiindu-i pe altii, au urmat o traditie care merge cu multe secole în urma. Si trebuie sa urmarim, tocmai, aceasta traditie, acest drum, pentru a ajunge la sursa unica a asemanarii". Într'o demonstratie foarte riguroasa pe care o face în cartea sa din 1978, "The Shroud of Turin. The Burial Cloth of Jesus Christ?" (Giulgiul de la Torino. Lintoiul lui Iisus Hristos ?), demonstratie care se bazeaza pe asemanarile frapante care exista î?ntre mai multe lucrari celebre reprezentându-L pe Iisus (Hristos pe tron, mozaic din amvonul "Sfintei Sofia" din Constantinopol, secolul al XIII-lea ; Hristos Pantocrator, tot mozaic, dominând absida bisericii bizantino-normande din Cefalu, Sicilia, secolul al XI-lea ; Hristos Pantocrator din interiorul domului bisericii din Daphni, aprope de Atena, secolul al XI-lea ; Hristos pe tron în biserica Sant'Angelo din Formis, aproape de Capua, majestosul Hristos al Sfintei Întelepciuni, pe un mozaic descoperit deasupra portretului regal în nartexul "Sfintei Sofia", tot Constantinopol, secolul al X-lea ; Hristos Pantocratul, din catacombele de la Saint-Pontien, Roma) si între acestea Chipul de pe Giulgiu, l-au condus pe Ian Wilson sa îmbratiseze concluziile biologului francez Paul Vignon si ale eruditului american Edward Wuenschel care, studiind un numar important de portrete bizantine ale lui Iisus Hristos datând din secolule VI-XIV, au identificat 20 de particularitati (din care I.W. nu accepta decât 15) care apar în totalitate sau partial pe fiecare dintree acestea, ca si cum toate ar fi avut ca model o copie facuta dupa Chipul de pe Giulgiu de un artist necunoscut ca a înregistrat un ansamblu de detalii particulare pe care la data aceea putea sa le întleaga.
A trebuit sa vina anul 1898, când s'a facut prima fotografie a Giulgiului, s'a observat pe negativul acesteia ca ochii, bunaoara, nu sunt larg deschisi cum apareau pe o copie anonima, ci închisi din cauza mortii. Modelul este aproape sigur ca a fost chipul de pe Giulgiu. Aceasta pentru ca, arata Ian Wilson, exista documente care atesta faptul ca în secolul al VI-lea, într'unul din zidurile care înconjurau orasul Edessa, a fost descoperit în urma unei inundatii, Mandylionul, despre care nu s'a stiut multa vreme (din cauza faptului ca era împaturit într'o rama de lemn) ca este Giulgiul având imprimat pe fata si pe spate întregul trup al lui Iisus. În secolul al X-lea, Mandylionul ajunge la Constantinopol, unde va fi cinstit ca cea mai pretioasa relicva crestina din Imperiul Bizantin. De aici el a fost furat în anul 1204 de templierii care cucerisera orasul în timpul unei Cruciade, si autorul avanseaza ipoteza - tot mai confirmata de ultimile cercetari - ca acesta este cunoscut acum drept Giulgiull de la Torino.
Acest text apare cu ajutorul materialului documentar ce ne-a fost pus la dispozitie de dl. Emanuel Cosmov, (n. red.)

Vera Maria NEAGU
(Viata Cultelor, 18 Aprilie 1997, Editura Traditie)