Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 49, MAI 1998

ECUMENISM

DESPRE SFÂNTA LITURGHIE

Cu Dumnezeu stam de vorba prin rugaciune. Raporturile noastre cu El sunt cu totul aparte decât sunt ele cu semenii. Lui Dumnezeu noi Îi cerem lucruri deosebite, pe care nu le putem cere semenilor. Asa bunaoara : sa ne ia durerile din suflet, sa ne usureze îngrijorarile inimii, sa ne fie aproape cu darul Sau în zbuciumul nostru, sa ne apere acolo unde mijloacele proprii sunt insuficiente.
Toate acestea noi le expunem înaintea lui Dumnezeu prin rugaciuni fierbinti. Care ne va fi însa rugaciunea cea mai potrivita si mai eficace spre a fi primita cu siguranta de Dumnezeu ? Raspunsul este : Sfânta Liturghie ! Ea sta în centrul cultului divin si este cea mai de seama rugaciune ce poate rosti o buza de credincios. Este rugaciunea noastra cea mai de efect, pentru ca rostind-o noi suntem singuri. Jertfa necrunta a Legii Noi, într-însa Mântuitorul Hristos se jertfeste în mod real, desi neînteles de mintea noastra. Este El, Hristos, care da putere suspinului nostru liturgic. Noi am putea sta ceasuri întregi si zile de-a rândul în genunchi, am putea sa tot rostim o pagina de rugi una dupa alta, am putea cerceta zilnic mai multe biserici si am putea savârsi alte acte de pietate, în fata lui Dumnezeu. Nimic nu se compara însa cu eficacitatea Sfintei Liturghii.
Îndependenta de contributia noastra, Sfânta Liturghie este puternica prin sine. Servita de capeteniile bisericesti sau de cel mai smerit preot rural, ea este aceeasi ca putere si ca eficacitate. În odajdiile cele mai stralucitoare, ca si în vesmintele cele mai saracacioase, într-o biserica somptoasa ca si într-o capela, Sfânta Liturghie este mereu una si aceeasi opera divina a cerului. Însotita de acordurile grave si pline de armonie ale compozitorilor celebri sau cu raspunsurile date de un copil ori de un batrân, cu un cor dirijat de un maestru consacrat sau de un modest initiat în ale muzicii, Sfânta Liturghie are aceeasi valoare.
Se pot schimba accesoriile ei. În altar se pot consuma în sfesnice de aur lumânari voluminoase si grele sau luminite ieftine si simple împlântate în cuie de fier, se poate folosi un potir cu nestemate sau o modesta cupa de portelan, poate sluji un sobor de preoti numeros în jurul unui Ierarh sau un singur preot, Sfânta Liturghie ca valoare nu se schimba întru nimic, nu este nici mai multa sau mai mare, nicând nu-i mai putina sau mai mica, nu este niciodata alta, ci de-a pururi una si aceeasi, ca si Dumnezeu care nu se schimba de loc. Este cântata cu glas sarbatoresc sau este recitata cu o dictiune domoala si înceata, astazi ca si ieri, mâine ca în vremea Sfântului Ioan Gura de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, în veacul acesta tot asa cum a fost si în veacul dintâi.
Este lucru mare o Sfânta Liturghie, caci este lucru dumnezeiesc. Dar e mare si prin vechimea ei. Aprindeti aici lumina voastra azi. Sa stiti însa ca înainte de Testamentul Mântuirii, în Legea Veche, ardeau lumini si pe altarul templului din Ierusalim. Biserica crestina a mostenit de la Biserica Profetilor acest semn al credintei si al iubirii, spre a-si arata gândul de apropiere si dorul de a ramâne lânga Dumnezeu. Tot asa a preluat actul tamâierii, care se gasea si în Legea Veche, precum a împrumutat unele cuvinte si exclamatii de la Biserica Legii Noi, ca : "amin", "osana", "aliluia", fiind expresive si cuprinzatoare, caci arata credinta si lauda ce aducem lui Dumnezeu.
Nu totdeauna Sfânta Liturghie a fost asa cum o cunoastem astazi. Prima data a fost oficiata de însusi Iisus Hristos, la cina Sa din urma. Ea a fost simpla si scurta de tot. Asezându-se adica la masa, înconjurat fiind de Apostoli, Mântuitorul a luat în mâinile Sale pâinea, a binecuvântat-o si a dat-o lor zicând : "Luati, mâncati, acesta este trupul Meu !" Asemenea dându-le si paharul cu vin, le-a spus: "Beti dintru acesta toti, Acesta este sângele Meu!"
Un cadru si un mijloc simplu iar textul cât se poate de scurt. Dar la sfârsit rasuna ca un adaus întregitor porunca Domnului : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !" Nu le cere sa faca minuni, sa mute din loc muntii sau sa uimeasca cu ispravi extraordinare, ci numai : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !"
Ei, Apostolii, au fost cu El la nunta din Cana Galileii, unde în fata lor a prefacut apa în vin, în pustie, unde în fata lor a înmultit pâinile, au fost si în casa vamesului Zaheu pe care din Harpagon al banului din Legea Veche îl schimba în Mecena generos al legii darniciei, au fost cu El atunci când El a vindecat bolnavi, când a curatat pe cei leprosi, când a înviat pe cei morti, dar niciodata El nu le-a spus : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !" Nu, niciodata nu le-a dat consemnul sau porunca aceasta, decât în Joia Mare, la frângerea pâinii si la binecuvântarea paharului : "Aceasta" si nimic din celelate lucruri mari, pe care voi le-ati vazut savârsindu-se de Mine, "acesta sa o faceti întru pomenirea Mea". Voi înca nu pricepeti. Darul de sus va va ajuta însa sa patrundeti întrucâtva cu ochii credintei în miezul acestei Taine. Totusi : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !". Întru pomenirea venirii Mele pe pamânt. Întru amintirea petrecerii Mele cu voi în cursul careia v-am împartasit învatatura cerului. Întru pomenirea patimilor si a mortii Mele pentru voi. "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !"
Nu pot reproduce decât cuvintele Mântuitorului nostru, cuvinte care în gura mea sunt serbede, reci si, poate, fara nici un efect. Cine ar putea reproduce accentul, gravitatea si seriozitatea, cu care le-a rostit Iisus Hristos ? El a stiut ce face. Era testamentul Sau. Cu privirea Sa divina, Domnul patrundea misterul si vedea lucrarea minunata care se petrecea sub vazul pâinii si al vinului.
Ca sa ne lase ceva care sa-I tina locul, a poruncit Apostolilor : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !" Chiar daca nu pricepeti. Chiar dca ati fi ispititi a crede ca-i cu neputinta. Chiar daca veti întâmpina ironia umilitoare. Chiar daca vi se va spune ca-i absurd ceea ce Eu va poruncesc. În ciuda tuturor : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !".
Apostolii au luat în serios porunca venita din gura lui Iisus Hristos în clipe atât de solemne. Sa ne închipuim cu câte evlavie, cu cât devotament si cu câta veneratie s-au pregatit si s-au apropiat ei de marele act : sa repete ceea ce pentru prima oara a facut Iisus Hristos !
"Acesta este trupul Meu. Acesta este sângele Meu!"
Hristos Domnul s-a înaltat la cer. Glasul lui blând nu mai rasuna. Dar noi avem cuvintele Lui. Sa facem ceea ce ne-a poruncit El !
Desigur, acestui lucru i-a premers mai apoi un act de pregatire. Apostolii au utilizat rugaciuni, înainte de a repeta cuvintele facatoare de minune ; iar evlavia secolelor si întelepciunea dascalilor Bisericii, au completat scheletul initial al liturghiei. Biserica nu s-a multumit sa repete numai cuvintele Mântuitorului, ci a îmbracat în haina de podoaba acest nemaipomenit dar.
Iata cum s-a nascut si cum a crescut Sfânta Liturghie pe care crestinii o pot gusta în fiecare Duminica si sarbatoare. Acesta este si raspunsul la nedumerirea acelora care se simt dezamagiti în fata cultului extern si în fata gesturilor sacre din cursul ei !
Noi cautam un echilibru moral, noi cautam o pârghie de siguranta sufleteasca, noi cautam o raza de lumina, noi cautam o pace de durata. Cine chezasuieste calea luminoasa catre o împaratie a linistii în suflet ? Sa ne reamintim de cuvintele : "Doamne, la cine vom merge ? Tu ai cuvintele vietii de veci!" (Ioan 6, 69). Tu ai zis, Doamne : "Ramâneti întru Mine si Eu întru voi !" Noi Te ascultam si ramânem întru Tine.
Tu ne-ai dat porunca cereasca : "Aceasta sa o faceti întru pomenirea Mea !" Ne aplecam cerbicea în fata altarului si cu ochii credintei noastre Te privim sub valul pâinii si al vinului si Te recunoastem sub acest acoperarânt al smereniei Tale negraite.

Prot. Dr. Iuliu Ratiu
(Iesit-a Semanatorul, Timisoara, 1974)