Duminica 18 Iulie, în spatiul marcat cu vechi cruci de piatra^(*) în Piata Universitatii din Bucuresti, a avut loc o slujba de parastas pentru preotul Ilie Lacatusu, al carui trup a fost gasit, în urma cu câteva zile, întreg si bine mirositor, la 16 ani de la mutarea la Domnul. Mormântul preotului Ilie a fost deschis la înmormântarea vaduvei sale, în astfel de ocazii preotul face slujba religioasa trebuind sa adune osemintele celor care au raposat cu cel putin sapte ani înainte, sa le puna într-un sac de pânza si sa le aseze la unul din capetele noului sicriu introdus în mormânt.
Pentru parastasul de Duminica, organizatorii - Asociatia Fostilor Detinuti Politici din România (AFDPR), Fratia Ortodoxa Româna si Liga Studentilor - au primit autorizatia din partea Primariei Capitalei. Pentru slujire au fost invitati trei preoti de la bisericile "Sfântul Ilie Tesviteanul-Gorgani", "Sfântul Nicolae-Studenteasca" si "Adormirea Maicii Domnului - Coltea", si si-au anuntat participarea calugari si calugarite din mai multe mânastiri.
Asociatiile crestine mentionate au adresat un memoriu Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin care cer deschiderea dosarului de canonizare a Parintelui Ilie, desi nestricaciunea trupului dupa moarte este numai unul dintre semnele sfinteniei, si nu cel mai important. În canoanele Bisericii Ortodoxe - ca de astfel si în cele ale Bisericii Catolice - semnele sfintiei sunt mai ales moartea martirica, cu marturisirea neînfricata a dreptei credinte, savârsirea de minuni, viata curata de pâna la moarte. Procesul de canonizare nu va fi deschis, decât dupa studierea tuturor aspectelor si dupa ce Sfântul Sinod se va pronunta asupra veridicitatii lor.

***

Nascut la 8 Decembrie 1909 în comuna Crapaturile din judetul Vâlcea, licentiat în Teologie si hirotonit preot în 1934, pe seama parohiei Osica de Jos (Mitropolia Olteniei), mutat mai târziu în satul Buicesti (aproape de Filiasi), Pr. Ilie Lacatusu a fost prizonier de constiinta în închisorile comuniste în perioada 1952-1954 si 1959-1964, când a facut munca silnica la canalul Dunare-Marea Neagra, respectiv la Periprava, în Delta Dunarii. Din 1965 a slujit din nou ca preot, la Garnesti (judetul Teleorman) si Cucuruzu (judetul Ilfov). A adormit întru Domnul la 22 Iulie 1983 si a fost înmormântat în cimitirul Giulesti din Bucuresti.

***

Biroul de presa al Arhiepiscopiei Bucurestilor a dat publicitatii un comunicat în care se spune: "Privitor la îmbucuratoarea descoperire a trupului neputrezit al Parintelui Ilie Lacatusu, Sfânta Arhiepiscopie a Bucurestiului aduce cu bucurie duhovniceasca la cunostinta tuturor credinciosilor urmatoarele :
- potrivit rânduielilor bisericesti statornicite în Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos de catre Sfintii Parinti ai Bisericii, actul canonizarii constituie o lucrare sfânta si dumnezeiasca ce impune o atitudine plina de evlavie si de smerenie, în cautarea tuturor marturiilor necesare unui astfel de moment, care impune etape si stradanii deosebite, asa cum s-a procedat în cazul proclamarii sfintilor canonizati în Biserica Ortodoxa. Aceasta cale a fost urmata si de Biserica noastra pentru proclamarea sfintilor români în anul 1955 si 1992, pentru canonizarea carora au fost necesari ani multi de evlavioasa si trudnica cercetare a tuturor marturiilor duhovnicesti absolut trebuincioase.
Nadajduind în lumina Duhului Sfânt, sa ne sporim credinta , iubirea si rugaciunea, ca astfel «sa cunoastem cu adevarat iubirea lui Hristos, Cea mai presus de constiinta, ca sa ne umplem de toata plinatatea lui Dumnezeu» (Efes. III, 19)".

^(*) - Crucile de piatra de la Piata Universitatii au fost instalate în urma cu cinci ani, în amintirea unor evenimente recente din istoria româneasca : începerea miscarii de revolta care a dus, în 22 Decembrie 1989, la caderea regimului comunist, si mitingul-maraton pentru democratie din 22 Aprilie-13 Iunie 199o, reprimat de regimul Ion Iliescu prin chemarea minerilor din Valea Jiului, care, infiltrati cu fosti membri ai politiei politice din România - Securitatea - s-au dedat la acte de violenta si vandalism. (n. red. Viata Cultelor)

Vera-Maria Neagu,
(Viata Cultelor, Ed. Traditie, 1999)