Buletinul "Calea de lumina"
AN III, nr. 32, DECEMBRIE 1996

BUN VENIT LA NEW YORK, GHEORGHE ZAMFIR !

- P.S. EPISCOP NATHANIEL, SPONSOR A DOUA CONCERTE ALE MAESTRULUI ZAMFIR -

În zilele de 20 si 22 Octombrie a.c., au avut loc, în monumentala biserica Sfântul Bartolomeu din New York, doua concerte de nai ale marelui compozitor si interpret român Gheorghe Zamfir, acompaniat la orga de Christian Micsunescu din Freiburg, Germania.
Concertele au fost date în scopul ajutorarii bisericii Sfânta Maria din Queens, în curs de constuctie.
A spune ca aceaste manifestari ale artei românesti si ale unui mare român au fost încununate de succes ar fi banal si n-ar reflecta decât palid realitatea. Putem însa afirma, ca cei care au participat la aceste concerte au trait o experienta pe care cu greu o vor uita vreodata.
Pot marturisi ca samânta acestei alese si înaltatoare manifestari a geniului românesc a fost zidita de mine, acum un an, cu ocazia unor conferinte pe care le-am tinut la Paris, si când am fost gazduit de Zamfir la locuinta sa din apropierea Paris-ului. În acele zile de neuitat, în care am dezbatut multe teme muzicale si aspecte din compozitiile sale, mai ales potentarea acelui specific traditional pur românesc din creatia sa, prietenia dintre noi s'a transmutat în fratietate spirituala, caci ne-am aflat vibrând pe aceleasi lungimi de unda. Adesea, Marie-Nočle, sotia sa, se distra gasindu-ne ascultând vreo compozitie de-a lui Zamfir, stând alaturi, strângându-ne de mâna si plângând ca niste copii.
Vorbindu-i de rolul pe care mi l-am asumat la o biserica din New York, fratele Zamfir a fost miscat de actiunea grupului de români din Queens, care, cu mijloace modeste dar patrunsi de credinta si inspirati de duhovnicul lor, Parintele Casian Fetea, au întreprins cladirea unei mari si încapatoare biserici, în stilul nostru traditional româno-bizantin. Aflând de la mine ca-i vorba de prima constructie româneasca, cu adevarat ortodoxa din New York, maestrul Zamfir a hotarît sa se numere printre ctitori.
Dupa o absenta de 15 ani, naiul lui Zamfir nu mai rasuna la Carnegie Hall, ca în 1981, ci vibreaza alaturi de orga (si ce orga !) în atmosfera sacra si majestoasa a bisericii Sfântul Bartolomeu.
Mariajul dintre nai si orga este o descoperire a lui Zamfir. Se poate spune ca acest nou cuplu instrumental s'a nascut dintr'o inspiratie geniala. E vorba de o adânca necesitate spirituala pe care multi dintre noi am simtit-o nedeslusit. Nevoia de a evada din modernismele ritmate galagios si obsesiv, cu texte ridicole de sex si violenta, cu care mase de tineret umplu arenele. Acestei necesitati de reînnoire a sursei spirituale a sunetului, Zamfir îi gaseste solutii si raspuns în aceasta originala împerechere de instrumente.
Naiul, cel mai vechi instrument inventat de om, e cel mai apropiat de vocea umana, în româna suflu e radacina cuvântului suflet caci, dintru începuturi, românul a simtit ca prin suflu îsi exprima sufletul. Iar prin nai, suflul iesit din pieptul cântaretului ni se comunica, asemenea coardelor vocale, mai direct decât prin oricare alt instrument. Daca naiul exprima cu precadere simtirea personala a artistului, orga exprima simtirea unei comunitati, în general unita în jurul unei credinte. Primul simbolizeaza calea mistica monahala, calea spiritului nostru individual. Al doilea reprezinta calea comunitatii, a ceea ce se întelege prin eclesia.
Naiul lui Zamfir si orga uriasa mânuita de Christian Micsunescu au realizat mai mult decât un concert. Publicul s'a trezit ca e rapit într'o alta sfera, la un alt nivel spiritual si ca participa la un ritual sacru. O solemnitate liturgica a umplut întreg spatiul sonor. Zamfir nu cânta, ci se ruga, vorbea cu Dumnezeu, doinea cu jalea din strabuni si oficia slujba de apostol al Neamului care l-a trimis ca sol al vechilor cazanii.
Printre participanti s'au remarcat distinse personalitati românesti si americane
Dar ceea ce ne-a impresionat în deosebi, a fost participarea, alaturi de P.S. Episcop Nathaniel, a I.P.S. Mitropolit Theodosius al Bisericii Ortodoxe Americane, împreuna cu alti Episcopi ai diferitelor etnii ortodoxe din Statele Unite.
La începutul fiecarui concert, am avut cinstea de a prezenta pe artisti publicului newyorkez. La sfârsitul ultimului concert, am dat cuvântul P.S. Episcopului Nathaniel, care, cu o evidenta emotie, si-a manifestat adânca admiratie pentru realizarea artistilor români. Momentul în care P.S. Sa îl îmbratiseaza pe maestru Zamfir a miscat adânc întreaga asistenta care a izbucnit în noi aplauze.
Îmi vine atunci inspiratia de a cere si I.P.S. Mitropolitului Theodosius sa ne dea o binecuvântare. I.P.S. Sa, nu numai ca se ridica la altar, alaturi de cei doi instrumentisti si ofera binecuvântarea arhiereasca, dar tine si o scurta, dar entuziasta cuvântare de apreciere a initiativei bisericii românesti si a înaltei realizari artistice si spirituale a maestrilor români.
Înainte de al doilea concert, maestrul Zamfir a acordat un interviu pentru ziarul Micro-Magazin.
Dupa încheierea acestui emotionant festival si dupa numeroase autografe cerute de public de la acest adevarat rege al naiului, atât artistii oaspeti, împreuna cu dna. Marie-Nočle Zamfir, cât si P.S. Episcopul Nathaniel, au fost condusi la biserica Sfânta Maria, unde întreg Consiliul parohial îi astepta pentru o agapa de ramas bun si multumire pentru gestul marelui muzician fata de biserica Sfânta Maria.
Participarea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Americane la acest festival Zamfir, a avut o valoare simbolica deosebita. S'a subliniat, în special, unitatea Bisericilor Ortodoxe din aceasta tara si s'a aratat strânsa legatura a bisericii Sfânta Maria din New York cu acest Sfânt Sinod.
L-am condus pe maestrul Zamfir si pe dna. Marie-Nočle la aeroport. Dânsii ne-au spus câta caldura au simtit din partea noastra si cât de bine s'au simtit în mijlocul nostru. Iar pe românii de la Sfânta Maria i-au asigurat de toata dragostea si recunostinta lor.
Ajuns la Paris, maestrul Zamfir ne-a telefonat sa ne multumeasca de primirea facuta la New York si sa ne roage sa transmitem P.S. Episcopului Nathaniel si Parintelui Casian Fetea calde salutari si adânca sa admiratie pentru înfaptuirile lor si sa felicitam pe toti cei care au avut marele curaj de a ridica un astfel de templu Sfintei Fecioare într'un mediu ca cel newyorkez.
Noi îi multumim acestui suveran al melosului nostru traditional, acestui sol al geniului românesc, care a facut cunoscute comorile noastre muzicale pe toate meridianele, ca ne-a onorat cu prezenta sa, si speram sa ne dea prilejul si în viitor sa ne bucuram de magia cântecelor sale.

Vlaicu Ionescu