AN IX, nr. 97-98-99, MAI-IUNIE-IULIE 2002

RECENZIE

IOAN BARBU, FRANTA ORTODOXA Ed. Antim Ivireanul, Rm. Valcea, Ed. Langues et Cultures Europeennes, France 2001, pp.251

Situatia religioasa a Romanilor din afara granitelor Tarii este una din temele de preferinta ale istoricului, scriitorului si ziaristului Ioan Barbu, directorul primului cotidian particular din Romania, "Curierul de Valcea", aparut in 1990.
Dupa volumele "Pentru o unitate a diasporei romanesti prin Biserica Ortodoxa si Ierarhii ei", Rm Valcea, 1997, dedicat bisericilor ortodoxe romane din Germania si Austria, urmat de "Vatra Romaneasca sub trei Episcopi", Rm Valcea 1999, dedicat Episcopiei Ortodoxe Romane din America, iata ca prolificul autor "recidiveaza" cu volumul al treilea din ciclul "Lumina noua" intitulat Franta ortodoxa, volum in care prezinta situatia bisericeasca a romanilor ortodocsi din Franta, in urma unei documentari de cateva luni in Hexagon.
Asa cum se precizeaza in cuvantul editorului, "cartea vine sa acopere un imens gol, in cunoasterea reala a problemelor diasporei romanesti din Franta", autorul realizand "o fresca reala si credibila a vietii confesionale a emigratiei romanesti ... o analiza sociologica a fenomenelor prezentate, accentuand contradictia de care sunt macinati romanii din Franta : atasamentul lor la Ortodoxie si neincrederea lor in ceilalti membrii ai comunitatii, adesea si in preotii care oficiaza in parohiile romanesti din Hexagon" (pag. 7)
Volumul incepe cu o prezentare a "Doua tari surori Romania si Franta", cu scurte date istorice laice si religioase, accentuandu-se legaturile traditionale dintre cele doua popoare, unul ortodox, celalalt catolic.
Urmeaza repere cronologice despre prezenta ortodoxa in Franta, incepand cu prima atestare a unui preot ortodox rus la Paris (1727), prima parohie ortodoxa rusa (1816) si, desigur, prima capela ortodoxa romaneasca (1853).
Capitolul I - Romanii din Jean de Beauvais este dedicat comunitatii romane din Paris, si intemeietorului ei, Arhim. Iosafat Snagoveanu, care, in 1853, pune bazele primei capele ortodoxe romane, in 22, rue Racine, mutata in 1882 in 9 bis rue Jean de Beauvais, capela cumparata de statul roman, dand si lista celor 27 slujitori romani, dintre anii 1853-2001.
Autorul mentioneaza si ridicarea, langa biserica romana, a statuii in bronz a lui Eminescu, opera sculptorului Ioan Vlad.
Dupa crearea primei Episcopii ortodoxe romane la Paris, in 1949, de catre mitropolitul Visarion Puiu, "Autoritatile comuniste de la Bucuresti au incercat, in mai multe randuri, sa "nationalizeze" biserica din Paris. Se impune evidentiat meritul comunitatii romanesti din jurul bisericii pariziene de a fi stiut sa se impotriveasca si sa reziste atat atacurilor dure primite, cat si ispititoarelor cantele de sirena ... Biserica aceasta a constituit cea mai de seama realizare, infaptuita peste hotare de romanii veniti aici sa se lumineze si sa se incalzeasca la flacara civilizatiei occidentale" (p. 43). In continuare, autorul deplange faptul ca dupa 1989, biserica ortodoxa romana "Sf. Arhangheli" din Paris n-a revenit la jurisdictia Bisericii mame, afirmand ca "la Jean de Beauvais, vectorul care pana acum a actionat centripet, manifesta o ciudata miscare inversa, centrifuga" si intrebandu-se "oare ce patimi, ce orgolii produc aceasta miscare "browniana" in discordie cu indemnul divin al unitatii ?" (p. 44)
Capitolul II - "Rosiers, prima manastire ortodoxa romaneasca pe pamant francez" este dedicat primei comunitati monastice romanesti din satul Rosiers, langa Fontainebleu, creata in 1991, avand ca prim slujitor pe Pr. Ioachim Josanu, si ca donatoare pe dna Pascale Morland.
Capitolul III - "Bussy-en-Othe, un nume asociat Ortodoxiei" prezinta manastirea rusilor albi din Bussy, langa Auxerre, fondata in 1947, dar importanta pentru doua motive : de peste 20 de ani, aici slujesc calugari romani veniti la studii in Franta, si tot aici a fost primita in monahism, in 1967, Principesa Ileana a Romaniei (Maica Alexandra). Ea va intemeia, in 1968, prima manastire romaneasca din America, "Schimbarea la Fata" din Ellwood City, Va muri in 1991, dupa ce si-a revazut Tara.
Capitolul IV - Episcopia Ortodoxa Romana pentru Europa occidentala si meridionala" incepe cu un subcapitol intitulat sugestiv si poate profetic "De la episcopul Visarion Puiu la arhiep. Iosif Pop". Autorul prezinta viata si activitatea mitropolitului Visarion Puiu (1879 - 1964), fost mitropolit al Bucovinei (1935-1940), retras din scaun, apoi Mitropolit al Transnistriei (1940-1942), refugiat in occident la venirea comunistilor. In 1949, el intemeiaza Episcopia ortodoxa romana din occident, sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granitelor, conducand-o efectiv pana in 1958. Si-a ales ca vicar pe arhim. Teofil Ionescu, care intre 1939-1945 a deservit biserica din Paris, stabilit apoi in SUA (1946-1954), pe care l-a hirotonit ca arhiereu vicar in 1954, cu titlul de Sevreanul, impreuna cu doi mitropoliti rusi din exil, iar in 1957 l-a numit episcop.
Episcopia romana din exil a fost condusa de Teofil Ionescu pana in 1972, data la care acesta a cerut si a obtinut intrarea sub jurisdictia canonica a Patriarhiei Romane, care l-a ridicat la treapta de arhiepiscop in 1974. A murit in 1975. De mentionat ca, in 1972, preotii Episcopiei de Exil nu si-au urmat episcopul, ci au ramas sub jurisdictia Sinodului de la New York.
Deci, din 1972, Episcopia ortodoxa romana de exil din Europa a ramas fara conducator, situatie canonica dificila, in care se afla si astazi.
Autorul trece direct la prezentarea Mitropolitului Iosif (Patriarhia Romana), fara a preciza ce s-a intamplat in 1974. In acest an (1974), Patriarhia Romana a reorganizat Arhiepiscopia Ortodoxa Romana pentru Europa occidentala si meridionala, care-i apartinea de jure (prin trecerea lui Teofil Ionescu in 1972), dar nu si de facto, preotii ei neurmandu-si ierarhul.
La 13 decembrie 1974, Arhim Lucian Florea devine Episcop-vicar la Paris, functionand pana la 16 iulie 1980 ; este urmat de Episcop-vicar Adrian Hritcu, ridicat in 1982 la rang de arhiepiscop, care va ramane in functie pana in 1990. Intre 1990-1997, Episcopia nu va avea titular. La 29 noiembrie 1997, este ales actualul Mitropolit Iosif, hirotonit episcop la 15 martie 1998, intre Ierarhii consacratori fiind si IPS Nathaniel al Episcopiei de la Vatra.
Autorul prezinta activitatea pastoral-misionar deosebita a noului Ierarh, sub care numarul parohiilor a ajuns la 70 in 2001.
Dl Barbu prezinta, apoi, cele 22 parohii romanesti din Franta si pe conducatorii lor spirituali.
De notat si existenta celei de a II-a Mitropolii romanesti pentru Germania si Europa Centralã, condusa de IPS Dr. Serafim, cu 33 parohii.
Capitolul V - "Apel la concordie" prezinta o serie de opinii ale unor personalitati romanesti pariziene - Mihai Popescu, Andrei Pandrea, George Astalos, Pr. Grigoras, Udra etc. - toate favorabile la revenirea bisericii romanesti din Jean de Beauvais sub jurisdictia Pariarhiei.
Finalul cartii este realist si plin de speranta. "Exilul romanesc traieste, palpita, exista. Polarizat in jurul Bisericii noastre Ortodoxe, el este animat de intentii si de fapte bune, chiar daca labirintul pana la aceasta constiinta de sine a fost unul intortochiat si stufos. Biserica a fost singura cale de decantare a spiritului. Cu toate dificultatile intampinate, se poate afirma ca insusirea dominanta a Exilului romanesc este cresterea in Duh, pentru care fiecare, dupa puterile sale, isi aduce obolul" (p. 150)
"Franta ortodoxa" este o editie bilingva, 60 de pagini traduse in franceza de dl Jean Yves Conrad, rezuma principalele capitole ale cartii.
Numeroase fotografii reprezentand pe inaintasii comunitatii si pe personalitatile bisericesti actuale intregesc volumul.
Lucrarea dlui Barbu captiveaza printr-un stil limpede si prin reliefarea dragostei pentru Ortodoxie a romanilor pe care viata i-a constrans sa traiasca pe meleaguri straine.

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu