Scriind acest titlu, îmi amintesc cu emotie si nespusa duiosie de popasul facut la Sfânta Mânastire Govora în anii copilariei.
Eram în statiunea Govora, cu familia, când am plecat cu o trasura spre mânastire, aflata nu prea departe. Îmi amintesc si acum de soseaua umbrita de stejari falnici, la capatul careia se zareau zidurile si portile ferecate ce-i dau un aspect de cetate bine stajuita.
Dar odata patruns înauntru, chiliile înconjuratoare pline de flori, si maicutele ce trebaluiau harnice la îndatoririle lor, te îndemnau sa le calci pragul, sa te asezi pe o lavita în cerdacul cu glicine si sa gusti farmecul linistii si a frumusetii dumnezeesti ce te înconjoara.
Privirea ti se opreste spre mica biserica alba ca neaua, ctitorie a lui Radu cel Mare pe fundatiile unei si mai vechi mânastiri din secolul al XIV-lea. Mai târziu, în anii studentiei si mai apoi, am putut afla cum Matei Basarab si Constantin Brâncoveanu "iubitori de tara, neam si credinta stramoseasca" - cum scrie la cronica - s'au aplecat si ei cu grija si dragoste asupra sfântului lacas, înfrumusetându-l si adaugându-i noi meniri.
Astfel, Matei Basarab aseaza aici prima tipografie din Tara Româneasca, unde se tipareste din porunca Domnului, Pravila cea Mare "Îndreptarea Legii", care din pacate s'a pierdut, dar în muzeul mânastirii se afla un alt exemplar tiparit la Târgoviste în anul 1652. Citim cu emotie pagina titlu a cartii, scrisa în pitoreasca limba a epocii, atât cât se mai poate descifra dupa atâtea secole de grele încercari: "Pravila acesteia iaste dreptariu de legi, tocmeala sfintilor Apostoli . . . tiparita în timpul prealuminatului Domn Io Matei Basarab Voievod, a toata Ungrovlahia, în mânastirea Govora, veleatul 7144, iara de la nasterea lui Iisus 1640".
Patrunzi în biserica mica, daltuita cu grija si migala de mesterii vremii, adevarata bijuterie în piatra, dornic sa-i descoperi tainele si frumusetile. Te vei opri miscat sa admiri deasupra usii din pronaos o fresca reprezentând pe Maica Domnului în vesmânt larg, bogat, cu aripi ce ocrotesc în stânga pe Sfintii Parinti, iar în dreapta pe oamenii din popor.
Este o reprezentare unica a Maicii Domnului, pe care artistul a dorit s'o înfatiseze ca pe o mediatoare între cer si pamânt.
Din colectia bogata a mânastirii iese la iveala o alta icoana unica lucrata în stil bizantin "Taierea împrejur a lui Iisus", care fiind nascut evreu a fost supus "botezului ritual", botezul crestin primindu-L mult mai târziu, la vârsta matura, în apa Iordanului, dupa cum se stie.
Iar într'o nisa, din hrubele mânastirii, se afla osemintele înca neidentificate ale unei persoane, dupa toate probabilitatile - statura, conformatia oaselor - o femeie ; lânga oseminte a fost descoperit - cu ocazia unei restaurari - un urcior de apa. I.P.S. Arhiepiscopul Bartolomeu Anania, în cartea sa "Cerurile Oltului" - pe care am prezentat-o în numerele anterioare ale Buletinului - emite ipoteza ca osemintele ar fi ale maicii Olimpiada, calugarita de la mânastire Dintr'un Lemn, ce a gazduit-o pe doamna Pauna - sotia lui Stefan Cantacuzino, care a uneltit împreuna cu unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, contra Domnului lor, Constantin Brâncoveanu-. Reamintim ca doamna Pauna cuprinsa de remuscarile uneltirilor, a început sa tipe în timpul slujbei, parându-i-se ca vede în tesatura icoanei Maicii Domnului cum turcii taie capetele Brâncovenilor. Atunci Domnul a poruncit ca maica Olimpiada sa fie întemnitata la o mânastire din apropiere ca sa dispara martorii.
La iesirea din biserica, vei admira printre miile de flori din jurul chiliilor, o minunata floare, un fel de glicina, din a carei corola se desprind mici si delicate forme, pe care imaginatia poporului le-a numit "Cuiele din crucea Mântuitorului, Ciocanele cu care au fost batute, Coroana cu spini". Te uiti la floare si parca sunt aidoma cum le-a imaginat poporul.
Cu voia maicii ghid, ce ne însotea la ultimul popas, am luat o floare cu radacina cu tot, cu un nume tot atât de gingas ca si ea, si am dus-o acasa ; dar vai, s'a uscat repede, cu toate grijile date. Simtise biata floare ca nu mai este în mediul ei de liniste si pace, acolo unde îi placea sa creasca, în curtea mânastirii Govora, ci balconul unei case de oras.
