Gura pacatosului

ADEVARATA FATA A PROZELITISMULUI

Nu ma îndoiesc ca multi dintre noi s'au confruntat cândva cu reprezentantii unor secte sau altor credinte aflati în cautare de prozeliti. Mie mi se întâmpla destul de frecvent sa ma întâlnesc pe strada, în câte o Duminica dimineata, cu câte un cuplu de persoane curat îmbracate, zâmbitoare, politicoase, care-mi întind câteva brosuri colorate si încearca sa deschida o discutie pe teme religioase. De obicei, atunci când nu reusesc sa schimb trotuarul sau sa evit contactul vizul la timp, iau brosurile si-mi vad de drumul meu grabind pasul. Adesea am simtit impulsul sa le spun acelor persoane ca nu e deloc bine ceea ce fac. M-am abtinut, pentru ca am realizat ca mesagerii acelei secte sau alte credinte nu au alta vina decât aceea de a fi instrumentele altei instante superioare. Iar ora opt dimineata nu este cea mai potrivita pentru a purta discutii pe teme religioase pe strada. Pe de alta parte, orice credincios cu un minim de educatie religioasa poate respinge cu argumente solide încercarile de racolare. Persoanele zâmbitoare nu stau prea bine cu teoria si, dincolo de niste lozinci învatate pe dinafara, nu au prea multe sa ofere. Doar mirajul iertarii pacatelor, reprodus cu o concizie proprie mesajelor publicitare. Pentru ca, s'o spunem pe-a dreapta, aceasta activitate de cautare de prozeliti, aduce mai curând o încercare de vindere a unui produs comercial.
Observatii ulterioare au venit sa confirme suspiciunea pe care o nutresc instinctiv la adresa promotorilor trecerii la alta religie, la religia lor, oricare ar fi aceasta. S'a întâmplat tot într'o Duminica dimineata. Am zarit de departe persoanele cu brosuri - de-acum familiare - si am reusit sa le evit la timp. Am avut însa posibilitatea, de pe trotuarul opus, sa vad ce aveau sa faca în continuare cautatorii de prozeliti. Eram curios pentru ca în drumul lor se aflau doi cersetori itineranti. Asezati pe scarile unei pravalii, acestia fumau si-si treceau unul altuia o sticla bagata într'o punga de hârtie. Modul în care persoanele cu brosuri aveau sa se comporte cu cei doi cersetori era un fel de test. Chiar am pus un pariu cu mine însumi în aceasta privinta. Ei bine, cautatorii de prozeliti i-au ignorat pe itineranti si au trecut mai departe fara a le adresa vreo vorba, fara a le oferi brosuri, fara a încerca sa-i converteasca. Acest fapt m-a convins ca racolatorii au instructiuni precise pentru întreprinderea lor, asemenea unor vânzatori care nu ofera un produs celor care nu-si pot permite sa-l cumpere. Si-am auzit ca aceste secte sunt destul de exigente în privinta contributiei materiale a enoriasilor. Zece la suta din venituri, asta-i pretul iertarii pacatelor . . .
Mi s'a parut revoltator faptul ca acei cersetori au fost ocoliti de persoanele cu brosuri. Din istoria religiei mele ortodoxe stiu ca Dumnezeul nostru da alinare celor obiditi, saraci, rataciti pe caile vietii. Religia noastra da un sens existentei credinciosilor sai si ofera sprijin în momentele grele. Si biserica noastra are nevoi materiale pentru a putea functiona cum se cuvine, dar nu baga nimanui mâna în buzunar, nici nu-si selecteaza credinciosii dupa criterii financiare. Prin contrast, atitudinea cautatorilor de prozeliti pentru cine stie ce secta mi-a aparut încarcata de cinism si dispret la adresa fiintei umane, fie aceasta un amarât de cersetor itinerant. În acel moment, vazând atitudinea cautatorilor de prozeliti fata de cei doi cersetori, m-am lamurit definitiv asupra sinceritatii si omeniei lor, si-a religiei pe care o reprezentau. De fapt, nici n-ar trebui sa vorbesc de omenie în acest context, ci de portofel. Scopul sectelor care-si cauta clienti pe strada este asadar limpede. Divinitatea la care acestea se închina este banul. Ma simt dator sa va avertizez, stimati credinciosi ortodocsi, asupra pericolului prozelitismului. Nu va lasati amagiti de brosuri si lozinci publicitare. Nu va rataciti de Dumnezeul nostru, în spiritul caruia v-ati nascut si ati crescut. Nu rupeti legamântul Sfântului Botez, nu renuntati la mostenirea spirituala ortodoxa care ne defineste.
În ceea ce ma priveste, lucrurile sunt limpezi. Sunt perfect multumit cu Dumnezeul meu ortodox, cu severitatea si toleranta religiei noastre, cu ritualurile noastre, cu picturile murale ale bisericilor noastre, cu traditia istorica a religiei noastre. Strabunii nostri nu au aparat cu pretul vietii Sfânta noastra Biserica Ortodoxa pentru ca eu sau altul sa pot renunta la credinta ortodoxa ca la o haina veche. Îmi asum responsabilitatea pacatelor mele si riscul de a nu fi absolvit de ele la momentul Supremei Judecati. În locul sarurului Iudei, prefer pedeapsa Tatalui nostru. Daca El ma va ierta, cu atât mai bine. Asa sunt, asa m-am nascut, asa traiesc. asta este adevarul meu, al pacatosului.