AN X, nr. 105-106, IANUARIE - FEBRUARIE 2003

EVOCARE

HERCULE SI CENTAURUL NESSUS

In urma cu peste 100 de ani, adica mai exact in anul 1883, in timpul domniei regelui Carol I, se incheiau lucrarile partii principale din Castelul Peles de la Sinaia. Ulterior castelul a fost mereu marit si refacut pana in ajunul primului rasboi mondial, adica in anul 1914. Asa era obiceiul, caci o veche legenda spunea ca lucrarile unui castel odata incheiate, prevestesc moartea stapanului si de aceea suveranii adaogau mereu cate ceva frumos la vechea cladire. Iata cum s'a facut ca la Sinaia, Castelul Peles este de o mare frumusete. Asezat in poiana inconjurata de paduri, castelul ne apare ca o iluzie, o imagine de basm.

Tot pe vremea aceea, familia regala mai poseda, bineinteles, si un mare palat in Bucuresti, situat pe locul actualului Palat Regal. Palatul din Bucuresti fusese la origine casa lui Dinicu Golescu, clādire mare asezata langa frumoasa biserica Cretulescu - desigur palat mult marit si infrumusetat in decursul timpului, dar care a fost distrus de un incendiu dupa primul rasboi mondial, adica acum vreo 70 – 80 de ani. Pe locul lui s'a ridicat cladirea monumentala, minunatul Palat Regal din Bucuresti de pe Calea Victoriei si pe care il cunoastem cu totii.

Dar pe vremea cand Castelul Peles de la Sinaia precum si vechiul Palat Regal din Bucuresti erau inca noi, adicā in anul 1883, guvernul roman hotaraste sa achizitioneze o mare colectie de tablouri celebre, ca sa infrumuseteze interioarele somptuoaselor locuinte ale suveranilor. Pretul tablourilor a fost platit in aur. Conventia fusese ca tablourile sa fie cumparate de guvern pentru Coroana iar nu ca proprietate personala a familiei regale. Oricum bine s'a facut, deoarece aceasta colectie alcatuieste astazi partea principala a Galeirei Universale ale Muzeului de Arta din Bucuresti si care a fost completata cu tablouri din colectia lui Anastase Simu, Toma Stelian, Movila, ceea ce a mai rāmas din colectia doctorului Ion Cantacuzino si altele din Bucuresti si din tara. Galeria Universala de pictura cuprinde opere de Rembrandt, Velasques, Titian, Caliari, Veronese precum si unele opere atribuite anterior lui Corregio, Rafael, Lavinia Fontana si multe altele. Frumusetea si valoarea Galeriei de Arta Universala a Romaniei este unica in tot sud-estul Europei, caci intr'adevar nici Varsovia, nici Praga, ca sa nu mai vorbim de capitalele balcanice, nu ascund asemenea frumuseti ca cele care se pot vedea in Romania. Doar la Budapesta se afla un muzeu care ar putea, in unele privinte, sa-i stea alaturi.

***

Iatā cā acum as vrea sa va spun povestea unuia dintre tablourile celebre care se gasesc in Galeria de Arta din Bucuresti, si anume tabloul pictat de artistul spaniol Jose de Ribera, acum vreo 350 de ani, tablou care, pe vremuri, a fost taiat in patru bucati si mai apoi admirabil restaurat si care trecand prin mai multe colectii, a fost cumparat pana la urma de statul roman, alcatuind astazi una dintre perlele muzeului nostru.

Povestea pe care vreau sa v'o spun am citi-o de mult, foarte de mult timp, intr'o revista de arta numita "Boabe de grau", revista pe care am gasit-o in rafturile bibliotecii noastre din Bucuresti si care, din cate mi-a rāmas in minte, fusese tiparita cu cel putin 70 de ani in urma, prin anii 1930.

Mi-am amintit de tabloul lui Ribera si de povestea citita, vizitand Muzeul de Arta de aici, din Montreal, muzeu gazduit in frumoasa cladire cu coloane de pe strada Sherbrooke si care poseda cateva capodopere printre care un excelent portret de barbat, o pictura cretano-spaniola de El Greco precum si un splendid portret de femee de Rembrandt, portretul Saskiei. Cred ca pentru orice Roman, care viziteaza Galeria Universala a Muzeului din Montreal, cele doua portrete amintite trezesc emotii triste, ascunse undeva in strafundurile sufletului, acolo unde se gasesc raftuite amintirile zecilor de capodopere admirate candva in Galeria de Arta din Bucuresti.

Asa dar, vāzand portretul lui Rembrandt din Montréal, mi-am amintit povestea acelui tablou celebru din sala spaniola din Bucuresti, tablou de mari dimensiuni, pictat de Jose de Ribera si care, precum v'am spus, fusese pe vremuri, taiat in patru bucati. Tabloul reprezinta lupta lui Hercule cu Centaurul Nessus. Este o panza de un dramatic realism, in care cele doua personage se reliefeaza intr'un puternic contrast de umbra si lumina. Hercule si Centaurul Nessus sunt fatā in fatā. Hercule, intr'o puternica incordare, cu un joc de musculatura reliefat, loveste puternic, crispat, cu o miscare larg desfasurata. Centaurul, cu un efort dureros, cade lovit de moarte.

Dar alaturi de inclestarea celor doi eroi, Jose de Ribera a asezat un al treilea personaj, caracterizat printr'un calm apolonic si care contrasteaza cu crisparea dureroasa a eroilor. Este Zeita Afrodita, care intinzand mana, ca un destin, fara niciun efort fizic dar cu sigurantā si evidentā forta zeiascā, croieste soarta luptei in favoarea lui Hercule. Toate aceste detalii de psichologie plastica, confera tabloului puterea de a emotiona si numai daca esti avizat si te uiti cu mare atentie, vei descoperi urmele si cusaturile cu sfoara ale reparatiilor celor patru bucati in care fusese taiata panza, atat este de reusita restaurarea.

***

Dar iata ca m'am indepartat de la subiect, pentru ca va promisesem sa va spun povestea acestui tablou iar nu sa va descriu scena pictata. Asa dar sa trecem la poveste.

Pictorul Jose de Ribera, poreclit Lo Spagnoletto, s'a nascut in sudul Spaniei, in Andalusia, in anului 1591. Artistul a lasat splendide capodopere in catedrale si in castele din Spania, precum si in numeroase colectii nobiliare din Italia de Sud, unde tablourile sale au stat timp de peste 200 de ani, ascunse cu gelozie de soarele puternic al Mediteranei, prin draperii la ferestre. Dar dupa rasboaiele napoleoniene, toata Europa se turburase, Spania saracise. Nobilii spanioli vindeau parti insemnate din imensele lor valori artistice.

Deci, dupa anul 1830, regele Frantei Louis-Philippe d'Orleans, mare amator de arta, a trimis iscoade in Spania special ca sa cumpere capodopere la pret de chilipir, prin intermediul ministrului sau acreditat la Madrid. Asa au ajuns in colectia regala, la Paris, in Palatul Tuillerie, care pe vremea aceea inchidea curtea Palatului Louvre, un mare numar de tablouri spaniole. Veste se rapandise despre comorile de arta ale regelui Louis-Philippe. De aceea, intr'o noapte, talharii patrund in palat, probabil in legatura cu servitorii si fura mai multe panze la intamplare, pe apucate. Tabloul lui Ribera, smuls din rama, era prea greu de transportat si de aceea, fara multe ezitari, hotii l-au sfartecat cu un cutit, in patru bucati.

Poate ca n'ar fi fost greu de prins hotii, dar urmarirea jefuitorilor a cazut tocmai peste detronarea regelui Louis-Philippe, astfel ca tablourile furate trec Marea Nordului si ajung in Anglia, unde sunt vandute unor colectionari. Un restaurator priceput reface admirabil tabloul.

Ulterior tabloul acesta, impreuna cu multe altele, sunt cumparate de un principe German din familia imperiala de Habsburg, iar la moartea acestui principe, colectia este din nou pusa in vanzare. Tocmai atunci in Romania se terminase aripa principala a Castelului Peles, precum va spusei, si guvernul roman hotaraste sa cumpere tablouri celebre, pe bani grei de aur.

Aceasta este povestea furtunoasa a minunatului tablou, care trecand din Spania in Romania, a facut un lung ocol prin Franta si Anglia.

***

Cred ca va mira faptul ca tablouri furate de la curtea regelui Frantei au putut fi cumparate de catre colectionarii englezi. Dar de fapt nu trebue sa ne miram. Furturi din muzee si din marile colectii de arta sunt curente iar cumparatori de tablouri furate nu lipsesc niciodata. Iata de pilda ca, in tara noastra, din colectia de arta a Castelul Peles, au fost furate o serie intreaga de tablouri celebre, arhicunoscute, in preajma celui de al doilea Razboi mondial. Dar cine le-a furat, in ce colectii particulare americane si in ce muzee din Statele Unite se gasesc, va voi povesti alta data.

Pana atunci, daca cumva vom organiza o excursie colectiva in Romania, sa trecem neaparat prin fata tabloului reprezentand lupta lui Hercule cu Centaurul Nessus, ca un omagiu adus pictorului acestei capodopere, ca un omagiu adus priceputului restaurator, ca un omagiu adus acelor rafinati cunoscatori de arta din Romania de acum 100 de ani.

Prof. Dr. Paul Dāncescu

Back