AN IX, nr. 100, AUGUST 2002

Teologia romaneasca in doliu: Pr. Prof. Dr. Ion Bria a plecat dintre noi

Dintr-un comunicat de presa al Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, Elvetia, aflam trista veste ca Parintele Profesor Dr. Ion Bria si-a dat obstescul sfarsit, Marti 2 Iulie, 2002, trecand la cele eterne, pe neasteptate, in urma unui atac de cord. Vestea cutremuratoare si de necrezut, ne-a surprins pe toti, intrucat Parintele Ion Bria, fiu devotat al Prahovei (nascut in comuna Telega, la 19 Iunie, 1929, al doilea intr-o familie cu 10 copii), fusese daruit de sus cu sanatate robusta si putere de munca iesite din comun, reliefate zilnic in zambetul lui unic, luminos si optimist. Eram impreuna cu Parintele Theodor Damian, cand 1-am intaInit, plin de vigoare ca totdeauna, acum doi ani (2-4 Octombrie, 2000), la Simpozionul Teologic International "Dumitru Staniloae", organizat de Patriarhia Romana in Palatul ei din Bucuresti. Nu stiam ca va fi si pentru ultima oara. De acum inainte ne vom intaIni cu el doar in duh de rugaciune si in cartile sale de unde ne va zambi de pe fiecare pagina citita, privindu-ne senin si impacat cu sine din eternitate.
Plecarea dintre noi, asa devreme, a Pr. Ion Bria, lasa un mare gol in Teologia romaneasca. Ne-a fost colaborator distins si devotat, la revista "Comuniunea Romaneasca" si Pr. Th. Damian, la revista "Lumina Lina", Gracious Light. Mostenirea lui culturala si spirituala, ii supravietuieste, impresionanta. Activitatea lui pe multiple planuri creatoare, de afirmare teologica ortodoxa si ecumenista, a fost injugata zi si noapte cu slujirea sa preoteasca misionara (a fost hirotonit preot in anul 1969), universitara, didactica si misiologica. Il vor regreta fostii lui elevi seminaristi dela Buzau (1957-1962), si fostii lui studenti de la Institututul Teologie Universitar din Bucuresti (1962-1972; 1977-1995), sau de la Facultatea de Teologie "Andrei Saguna" (1995-1999), din Sibiu.
De asemenea il vor regreta studentii de la diferitele universitati si centre ecumenice europene, care i-au audiat cursurile sale periodice, mai ales la Institutele de Studii Ecumenice din Geneva (Bossey), Paris si Lyon. Intre anii 1973 si 1995, cand s-a pensionat, Pr. Prof. Dr. Ion Bria a functionat in posturi de mare raspundere in cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, mai ales ca secretar pentru studii si relatii cu Bisericile Ortodoxe din Comisia "Misiune si Evanghelizare" sau ca Director al Departamentului "Unitate si Innoire" al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, organizand consultatii si seminarii panortodoxe cu subiecte de misiune, si initiind un curent ecumenist de innoire misionara si marturie crestina in jurul temei "Euharistie si misiune".
A luat parte la marile adunari ecumenice din ultimele decenii si a publicat o serie de lucrari capitale in domeniul misiunii; mentionam printre altele: Martyria-Mission (1980), Jesus Christ - the Life of the World (1982), Go Forth in Peace (1986), The Sense of Ecumenical Tradition (1991) si Liturgy after the Liturgy. Mission and Witness from an Orthodox Perspective (1996). In acest context trebuie sa notam ca Parintele Ion Bria mai este si autorul unui dictionar, lucrat sub conducerea lui si care ar merita sa fie tradus si in limba romana. Este vorba de: Dictionnaire Oecuménique de Missiologie. 100 mots pour la mission, Publiée par l'Association - Francophone Oecuménique de Missiologie (Cerf/Labor et Fides).
Si e bine sa nu uitam, ca paralel cu obligatiile sale asumate in cadrul Consiliului Ecumenic, Parintele Ion Bria a mai gasit timp sa reprezinte Teologia romaneasca la Congresul Facultatilor de Teologie ortodoxa de la Atena (1976), sau sa ia parte ca reprezentant al Bisericii noastre Mame in comisiile de dialog cu Bisericile Anglicana si Romano-Catolica. Peste 30 de carti tiparite si peste 300 de studii, articole si eseuri teologice si filosofice, aparute in limbile romana, engleza si franceza, la care trebuiesc adaugate si manuscrisele sale, ii vor nemuri numele in Teologia si cultura romaneasca. Dar mai ales in literatura ecumenista de specialitate.
E de ajuns sa citam tratatul sau masiv si unic, de Teologie Dogmatica si Ecumenica, aparut la Bucuresti, in colectia "Didascalos" (1999, 320 pp.), ca sa nu mai vorbim de Destinul Ortodoxiei aparut in anul revolutiei (1989), in Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane (Bucuresti, 372 pp.), sau de Ortodoxia in Europa. Locul spiritualitatii romane (Iasi, Trinitas, 1995, 238 pp.) si de Dictionarul de Teologie Ortodoxa (doua editii: 1981 si 1994) care este deja considerat o lucrare clasica. Aceasta bogata opera teologica va trebui studiata si speram valorificata si apreciata ca atare, de tinerele generatii de teologi ortodocsi romani. Sa mai notam cu acest prilej indoliat de trecerea Parintelui Ion Bria la cele eteme, una din cartile sale de capatai, o adevarata marturisire de credinta ortodoxa romaneasca, intitulata simplu "Iisus Hristos", ce a vazut lumina tiparului in colectia "Orizonturi Spirituale" a edituriii enciclopedice din Bucuresti (1992) si este dedicata ca un testament spiritual fiului sau Alexandru.
Evident, Parintele Bria a fost un vizionar al Teologiei Misionare. O dovedeste mai ales Hermeneutica Teologica. Dinamica ei in structurarea Traditiei (Sibiu, 1999, 122 pp.), din care cateva capitole esentiale au fost publicate si in revista noastra.
Ca sa ajunga un nume consacrat de mare teolog si ecumenist de faima mondiala, cum este caracterizat in cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, Parintele Ion Bria a trebuit sa urce, treapta dupa treapta, scara inalta a studiilor teologice superioare si interdisciplinare, in tara si strainatate, spre a reconstitui, la modul ecumenic si ecumenist, cununa valorilor spirituale si culturale ale unei crestinatati dornice de unitate, dar divizata intr-o multime de confésiuni si denominatiuni, neimpacate intre ele si impartite dupa sfere politice, implacabile, de influente antropocentrice nefaste. In aceasta cununa nemuritoare, gratie Parintelui Profesor Ion Bria, stralucesc si razele stralucitoare ale Teologiei si Ortodoxiei romanesti. Prin Parintele Ion Bria au patruns in mediile ecumeniste din lumea intreaga valorile spirituale si ecumenice ale spiritualitatii ortodoxe romanesti. Fara urma de indoiala, Parintele Bria s-a impus ca un diplomat subtil al Ortodoxiei Ecumenice si in special al Ortodoxiei romanesti, la Consiliul Mondial al Bisericilor din Geneva, fiind inzestrat de Bunul Dumnezeu cu un deosebit simt dogmatic al nuantelor confesionale si al slujirii lor misionare, pe care le-a valorificat simbolic si apologetic, in lumina invataturii de credinta crestina ortodoxa a Bisericii noastre stramosesti.
Intr-o scrisoare de condoleante adresata dnei Cati Bria, Georges Lemopoulos, Secretarul General Adjunct al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, subliniind tristetea profunda a Consiliului Ecumenic pentru pierderea sotului ei, il numeste cu intimitate "colegul, prietenul si parintele duhovnicesc, Ion Bria!" Oare noi Romanii, cum il vom pomeni, pururea, pe iubitul nostru Parinte, prieten si coleg, Ion Bria?
Luni 8 Iulie 2002, cimitirul Sfintei Manastiri Cernica de langa Bucuresti (devenit un "Père Lachaise" bucurestean al elitelor intelectuale romanesti), si-a deschis din nou portile, in dangat trist de clopot, pentru a primi in sanul lui luminos dupa indatinata pogribanie, pe stralucitul profesor de Teologie Dogmatica si Ecumenica, Pr. Prof. Dr. Ion Bria din Geneva, Elvetia. A fost condus pe ultimul sau drum, spre viata de veci, de scumpa sa familie, in frunte cu iubitoarea si devotata sa sotie, Cati, iubitul lor fiu Alexandru, cu sotia, si de familia Parintelui Prof. Dr. Vasile Bria, fratele sau de suflet si de sange, intru teologie si preotie, precum, si de alte
neamuri apropiate.
Marelui cortegiu funerar, de ierarhi, preoti si diaconi slujitori, de colegi preoti si de profesori universitari, de studenli teologi, de prieteni si de toti cei ce 1-au cunoscut si 1-au apreciat, ne alaturam si noi cei de aici, de peste Ocean, cu aceeasi dragoste frateasca, murmurandu-i cu sufletele cernite de tristete, "Vesnica lui pornenire!" Dumnezeu sa-1 ierte si sa-i faca parte de lumina Sa cea necreata si pururea fiitoare!

George Alexe
(Lumina Lina, 07 august 2002)