Buletinul "Calea de lumina"
AN II, nr. 12 - APRILIE 1995 -

«Eu sunt Învierea si Viata. Cel ce crede în mine, de va si muri, viu va fi» (Ioan 11,25). Aceste cuvinte le-a rostit Mântuitorul catre Marta, sora lui Lazar, care se tânguia de moartea fratelui sau. Iar Iisus, prin puterea Lui dumnezeiasca, l-a readus la viata pe Lazar. Multi din cei care au vazut aceasta minune au crezut în Iisus, încât, la intrarea în Ierusalim, multimile i-au facut Domnului o primire rezervata numai împaratilor (In. 12, 11-18).
Nu mult dupa aceea, Iisus însusi este prins, batjocorit, rastignit si îngropat, pentru ca a treia zi sa învie, eveniment ce a înflacarat inimile a milioane si milioane de oameni vreme de aproape doua mii de ani.
Ne putem întreba daca exista sau nu o diferenta între învierea lui Lazar - sau cea a fiicei lui Iair sau a din tânarului Nain - si Învierea Mântuitorului si în ce consta ea ?
Lazar s'a întors la viata trupeasca obisnuita dupa ce s'a «trezit» din «somnul mortii», traind în acelasi trup, iar dupa trecerea anilor murind ca oricare dintre noi. La învierea lui Lazar, oamenii au ridicat piatra de pe mormânt si numai dupa aceea Iisus l-a înviat. Caci, dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel «în Dumnezeu viem si suntem» (FA 17, 28). Tocmai aceasta viata vesnica, cu adevarat fara de moarte si fara de sfârsit, ni s'a descoperit, ni s'a daruit si ni se daruieste mereu în Iisus Hristos, în Învierea Lui. Trupul Lui îndumnezeit, patruns de lumina dumnezeirii, are viata vesnica. De aceea Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, este viata vesnica si, în El, aceasta viata vesnica ni se împartaseste tuturor.
Trupul înviat al Domnului este nevazut, dar apare si dispare dupa vointa Sa. Dupa ce s'a aratat femeilor mironosite, Iisus intra în camera unde erau adunati ucenicii si iese de acolo, usile fiind încuiate, apoi se arata pe drumul Emausului ucenicilor Luca si Cleopa ; în sfârsit, dupa opt zile se arata si lui Toma (In. 20, 1-31; Lc. 24, 13-33). Deci, se arata cui voia si cînd voia. Trupul înviat este deci un trup înduhovnicit, partas la viata vesnica.
Sfântul Apostol Pavel, scriind corintenilor despre Învierea Domnului, arata ca aceasta este începatura învierii tuturor, adica toti «cei ai lui Hristos» vom învia, vom avea trupuri asemanatoare cu cel al lui Hristos cel înviat. Caci a trebuit ca acest trup stricacios sa se îmbrace întru nestricaciune si acest trup muritor sa se îmbrace întru nemurire. Atunci moartea va fi definitiv înfrânta si vom fi cu adevarat nemuritori, partasi si cu trupul la viata vesnica (I Cor. 15- 4-58). Acelasi Apostol precizeaza : «Si daca Hristos n'a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta noastra» (v. 14).
Învierea este, asadar, schimbarea trupului obisnuit într'unul înduhovnicit, adica îmbracat în slava vesniciei. Începutul acestei schimbari s'a facut prin Învierea Domnului. Prin harul lui Iisus Hristos cel înviat si înaltat de-a dreapta Tatalui, vom învia si noi - la vremea stiuta de Dumnezeu singur - si vom fi schimbati ca si El, adica vom avea trupuri duhovnicesti. «Caci atunci când El se va arata, vom fi asemenea Lui» (I Ioan 3, 2). Marturisind aceasta credinta în schimbarea trupurilor noastre, în învierea cea de obste, crestinii aduc spre pomenirea celor morti coliva, adica boabe de grâu. Caci, dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel, precum boabele acestea se schimba în spic, tot asa si trupurile noastre se vor schimba din trupuri muritoare în trupuri nemuritoare. Si atunci «pururea cu Domnul vom fi» întru slava Sa cea dumnezeiasca.
Învierea Domnului - chezasia învierii noastre - sa ne aduca tuturor Românilor, din Tara si din Exil, bucurie, sanatate, pace, belsug si dragoste între noi.

Parintele Cezar