Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, Nr. 36, APRILIE 1997

DANIA CA JERTFA DE MULTUMIRE

Jertfa, dupa cum citim în Biblie, a existat înca de la crearea omului. Omul a fost creat "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", nu numai cu o parte fizica (vazuta), ci în primul rând cu o parte vie (nevazuta), precum si cu un bagaj spiritual, moral. În cadrul acestui bagaj spiritual, "A multumi", ocupa un loc important. Omul trebuie sa multumeasca lui Dumnezeu Creatorul pentru tot ce a dobândit, în principal viata, dar si pentru celelalte care nu sunt deloc neglijabile si care vin din aceiasi sursa.
Pe scurt, jertfa a aparut pe scara evolutiei dupa caderea omului în pacat. Adam nu aducea jertfe cât a trait în rai, dar fiii sai, Cain si Abel, aduceau. Toate popoarele antice aduceau jertfe zeilor pe care-i considerau creatorii lor.
Avraam, parintele a mai multe popoare, aducea jertfe lui Dumnezeu si a dat zeciuiala din prada de razboi lui Melchisedec, regele Salemului (orasul pacii) si mare preot al lui Dumnezeu. În marea sa credinta, a vrut sa jertfeasca chiar pe unicul sau fiu Isaac.
Israel, poporul ales, aducea jertfa lui Dumnezeu, care în marea Sa iubire pentru oameni, a dat pe Fiul Sau, Iisus Hristos spre jertfa pentru a ridica pacatele lumii.
Dupa cum vedem, jertfele oamenilor, chiar daca nu au fost cerute, au fost acceptate, cu conditia sa fie facute cui si când trebuie.
Prin jertfa Sa, Iisus Hristos ne-a aratat ca trebuie sa dam ceea ce este mai bin si numai lui Dumnezeu.
În istorie, jertfa lui Abel a fost primita, jertfa lui Cain nu a fost primita. Jertfa lui Avraam a fost primita chiar daca nu si-a ucis fiul, cum i se ceruse initial pentru a i se încerca credinta, ci doar un berbec pe care tot Dumnezeu i l-a pus la dispozitie. Jertfele popoarelor Caanului nu au fost primite pentru ca erau catre idoli, iar tara lor a fost data lui Israel.
Jertfele lui Israel catre Dumnezeu au fost primite, iar pentru jertfele lor aduse idolilor au fost pedepsiti de mai multe ori în istorie.
Analizând cu atentie jertfa, asa cum reiese din Biblie, observam ca ea s'a facut :
- pentru a multumi lui Dumnezeu, creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute ;
- pentru anumite situatii speciale, când oamenii erau fie foarte multumiti, fie foarte nenorociti, pentru a implora ajutorul Celui de Sus ;
- din "materialul" pus la dispozitie de Iisus si Dumnezeu ("ale tale dintru ale tale"), si anume:
- din animalele create si daruite de Dumnezeu omului ;
- din recoltele obtinute, cu ajutorul lui Dumnezeu ;
- din prazile de razboaiele câstigate tot cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dar, lucrul cel mai important : jertfele primite, mai violente sau mai pasnice - în functie de evolutia oamenilor -, au avut ca numitor comun credinta cu care au fost facute.
Odata cu Noul Testament, când Dumnezeu a facut jertfa suprema prin darea Fiului Sau Iisus Hristos, Domnul pacii, jertfele sângeroase au încetat, fiind înlocuite cu simbolul jertfei Trupului si Sângelui Domnului la Sfânta Euharistie si prin dania de bunavoie a credinciosilor ("Tie-ti aducem de toate si pentru toate").
Dania trebuie facuta cu credinta în Dumnezeu si cu convingerea ferma ca nimeni nu da nimic de la el. Aceasta danie va fi rasplatita însutit de Dumnezeu. Noi dam din ceea ce am dobândit pâna acum. Fara a vorbi de lucrurile într'adevar importante pe care le-am primit, ca: viata, familia, copiii, sanatatea etc., noi am beneficiat înca de la nastere de adapost, hrana, îmbracaminte, bani, care, chiar daca sunt primite prin intermediul oamenilor, tot de la Dumnezeu vin. Ni se cere sa daruim o mica parte din ceea ce am primit si care în mod vremelnic este în posesia noastra pamânteasca (atât noi, cât si averea fiind trecatoare), cu scopul de a ne aduna avere nepieritoare în Cer. Cât suntem pe pamânt, pentru evolutia sufletului nostru, trebuie sa învatam ca verbul "a da" este mult mai important decât verbul "a primi" si astfel vom fi mai fericiti.
Din Vechiul Testament am vazut ca pentru a se construi marele templu din Ierusalim nu a fost nevoie decât de dorinta lui David si de credinta nestramutata în Dumnezeu. Restul a venit de la Dumnezeu, ca de la sine : plan, lemn, piatra, aur, argint, arama, pace pentru ca sa se poata construi, si chiar un fiu întelept - Solomon- care sa coordoneze lucrarile.
De-a lungul timpului, bisericile s'au construit mai curând cu "banutul vaduvei" si nu cu "surplusul bogatului", chiar daca au fost ridicate prin intermediul unor ctitori luminati, cu multa credinta în Dumnezeu.
Banul pe care-l dam pentru construirea unei biserici trebuie sa-l dam din inima, cu ferma convingere ca nu este un ban pierdut. Numai acest ban îl putem considera câstigat !
Zi de zi, suntem asaltati de diverse companii pentru a face diverse asigurari, pentru casa, masina, viata etc., care uneori se ridica la sume importante, iar sistemul în care traim, chiar ne obliga sa facem unele din ele. Dar oare, într'adevar este vre-un om care ne poate asigura contra ceva cât costa viata noastra si cine ne poate da contravaloarea ei?
Contribuind cu o suma cât de mica, dupa cât ne lasa inima si puterile, la construirea unei lacas sfânt, ne putem, poate, considera dintre cei alesi la "Praznicul Împaratesc" unde cei chemati si care s'au eschivat nu vor intra.
"Dati Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu !", a spus Domnul noastru Iisus Hristos.
Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Marin Iorga