Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, Nr. 41, SEPTEMBRIE 1997

LIBERTATEA DE A FI ROB

Fiicei mele Alina

"La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut." (Ioan, 1, 1-3)
Asa începe Evanghelia dupa Ioan, care marturiseste despre IISUS, Fiul lui Dumnezeu, CUVÂNTUL!
Oamenii preistorici nu vorbeau, adica nu articulau cuvinte, ci scoteau niste sunete care semanau foarte bine cu cele ale animalelor. Treptat, ei au început sa articuleze cuvinte, ca mai târziu sa dezvolte limbaje si adevarate limbi, ceea ce a sporit, sau a limitat, comunicarea între oameni, în functie de cuvintele pe care le utilizau.
De asemenea, este evident ca fiecare cuvânt are o anumita putere intrinseca, mai mica sau mai mare. Exista chiar cuvinte extrem de puternice, asa numitele cuvinte magice, în sfârsit, cele mai puternice fiind cuvintele divine, Cuvântul lui Dumnezeu. Cei mai ascultati oratori, cei mai cititi scriitori, sunt cei care mânuiesc cu pricepere cuvintele în vorbire sau în scris.
Unul din cuvintele a caror putere nu poate fi pusa la indoiala de nimeni, este libertatea, care datorita diferitelor sale semnificatii, este în acelati timp si unul dintre cele mai prost întelese si utilizate cuvinte. Cine nu si-a dorit macar o data o libertate ?! În numele libertatii s-au comis cele mai abominabile crime : oamenii ti-au omorât copiii ( ca sa fie liberi !), copiii si-au omorât parintii, barbatul si-a omorât nevasta, nevasta si-a omorât barbatul, sclavul si-a ucis stapânul, ucenicul învatatorul ! În numele aceleiasi libertati s-au facut rascoale, care au dus la pierderea multor vieti, s-au facut revolutii, care au înlaturat niste orânduiri nedrepte pentru a le înlocui cu altele si mai nedrepte, s-au facut multe razboaie "drepte", razboaie de independenta, chiar si razboaie mondiale; Hitler considera ca poporul german nu are destula libertate de actiune între granitele de atunci ale tarii! Astazi, în numele libertatii, se dau lovituri de stat, care înlatura de la conducerea unei tari nitte banditi, pentru a-i înlocui cu altii ti mai rai, se unesc tari, altele se separa sau vor sa se separe, sotii se despart, parintii îsi parasesc copiii, copiii îsi parasesc parintii !
Toate aceste interpretari gresite ale libertatii au totusi un numitor comun, si anume lipsa credintei în Dumnezeu, Creatorul nostru. Iar Credinta în Dumnezeu este hrana sufletului ! Când credem în Dumnezeu, Îl chemam pe El sa locuiasca în sufletul nostru, "templul" care Îi este destinat de la început. În acelasi timp, oamenilor li s-a lasat, iata, libertatea de a-si alege calea. Unii oameni, asa zisii atei, din necunostinta, Îl izgonesc din sufletul lor pe Domnul, crezându-se în acest fel liberi. Dar sufletul omenesc este ca un vas cu apa, din care, daca varsam cu buna stiinta apa, vasul nu ramâne gol, ci este imediat umplut de aerul, care intra nechemat, iar când îti este sete, nu poti bea un pahar de aer, nu?! Asa se face ca, cel ce si-a înlaturat protectia divina, în "libertatea" sa, absoarbe o alta influenta, care îi da senzatia de autodeterminare. O alta latura a fenomenului este faptul ca omul cauta libertatea aiurea, nu în el, cauta sa-i schimbe pe altii, si nu pe el însusi, si în general, el încearca sa-si satisfaca nevoia fireasca de evolutie, schimbând ceva exterior, adica doar ambalajul.
Cel mai frecvent, auzi vorbind de libertate adolescentii sau tinerii întârziati în adolescenta, pentru care, nu este "fan"a-si plati datoriile pe care le au fata de Dumnezeu, care le-a daruit viata, sau fata de parintii prin intermediul carora au primit aceasta viata ! Asa ca îsi cer, sau chiar îsi iau, "libertatea" de a-si parasi parintii, dupa ce L-au parasit pe Dumnezeul parintilor lor, crezând ca, în acest fel, au scapat de datorii, asemeni datornicului care, ascunzându-se, crede ca a scapat de plata. Aceasta se cheama, pe scurt, "Conflictul între generatii". Marea noastra sansa este ca Dumnezeu, Singurul care este bun, bate din nou la "usa sufletului nostru" si ne ofera o alta ocazie ca sa revenim la Calea cea dreapta ! Astfel, o parte dintre cei care au confundat libertatea cu libertinajul, înteleg mai devreme sau mai târziu ca : nu exista libertate, decât în comuniune cu Dumnezeu ! Si ca, atunci când au crezut ca si-au luat libertatea, de fapt si-au câstigat libertatea de a fi robii diverselor ispite, pofte, vicii si a altor pacate, adevarasi demoni, dusmanii declarati ai Domnului si ai creatiilor Sale, oamenii. Aici în Québec, patria noastra de adoptiune, traim într-o societate bolnava, în care de circa 30 de ani populatia majoritara, care a avut sansa sa fie nascuta crestina, a hotarît în masa sa-si "ia libertatea" de a renunta la Dumnezeu, considerând omul propriul sau creator. Au parasit numeroasele biserici, care desi sunt mari si frumoase, sunt goale acum în timpul slujbelor ; ba chiar unii le considera o povara pentru stat si probabil ca nu este departe momentul când se va începe demolarea lor! Aproape au desfiintat casatoria, luându-si "libertatea" de a trai în pacat înca de la cele mai fragede vârste, cu încuviintarea parintilor chiar. Nu vor sa mai aiba copii, pe care îi considera o povara inutila. Sunt gata sa legifereze casatoriile homosexuale. Scoala o considera din ce în ce mai inutila. Singura ratiune de a trai pentru ei sunt distractiile de orice fel, dar în schimb sunt seducatori, cu zâmbetele lor profesionale, si cu gentiletea lor de suprafata. Dupa statisticile oficiale, în Québec, la fiecare 15 secunde o noua persoana se îmbolnaveste de SIDA, datorita schimbarilor dese de parteneri!
Asa cum odinioara Evreii, au primit mostenire de la Dumnezeu tara Caanului, tot asa noi, emigrantii de azi, am primit ca mostenire Canada. Locuim în cetati pe care nu le-am construit noi, mâncam din roadele câmpiilor pe care nu le-am semanat noi, bem din vii pe care nu le-am sadit noi. Dar ca sa avem viata lunga în aceasta tara, nu trebuie sa procedam ca locuitorii ei, trebuie sa ne pastram credinta stramoseasca în Dumnezeu, obiceiurile sanatoase mostenite de la parintii nostri, sa ne pastram familiile si identitatea noastra nationala, sa nu uitam limba materna.

Marin Iorga

2btn_back.jpg (7358 bytes)