Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, Nr. 42, OCTOMBRIE 1997
CRUCEA FAMILIEI
Casa si o avere sunt mostenire de la parinti, iar o femeie
înteleapta este un dar de la Dumnezeu. (Pilde 19-14)
C
rucea, ca simbol, exista din cele mai vechi timpuri, si chiar daca
la început semnificatia ei era cunoscuta doar de initiati, puterea ei a fost simtita de
multi oameni. Dupa ce, nevinovat, Domnul Hristos a murit cu trupul, pe cruce,
înobilând-o, Sfnta Cruce a devenit simbolul de necontestat al crestinilor din lumea
întreaga.
Daca privim în jurul nostru, este aproape imposibil sa nu observam crucea, sub forma unor
intersectii sau desene, în aproape toate alcatuirile, îmbinarile, constructiile. Omul ca
entitate, creatia lui Dumnezeu, contine deasemenea crucea, atât în alcatuirea sa fizica,
materiala, cât si în constructia sa spirituala, nevazuta. Prin bratul vertical al crucii
se face legatura cu Dumnezeu Creatorul, fara de care omul nu poate trai, iar prin bratul
sau orizontal se face legatura cu lumea, în care trebuie sa ne desfasuram activitatea
pamânteasca.
Din batrâni se spune ca barbatul este "cruce întreaga", spre deosebire
de femeie care este "jumatate de cruce". Ba, se mai spune si ca femeia
este "jumatatea barbatului", ca si cum ar fi "construita" cu
jumatate din "piesele" utilizate pentru alcatuirea barbatului ! Acest mod
simplist de a vedea lucrurile a dus, de-a lungul veacurilor, la o adevarata lupta între
barbat si femeie care, din niste fiinte egale, complementare (asa cum au fost create !),
au ajuns, de multe ori, sa fie antagoniste. Barbatul, profitând de mai marea sa forta
fizica (în general !) a supus femeia, încercând sa o transforme în sclava sa ! Reactia
normala nu s-a lasat mult asteptata, si femeia a început lupta de eliberare, lupta care a
luat cele mai neasteptate forme, si care dureaza deja, de milenii ! Astfel, femeile,
încercând sa-si dovedeasca egalitatea cu barbatii, au aratat ca pot face, mai bine
deâct barbatii, multe din meseriile traditionale barbatesti, fiind, de multe ori, mai
puternice, mai inteligente, mai atente, mai constiincioase deâct barbatii, pe care chiar
i-au înlocuit din acele munci ! Lupta dintre femeie si barbat (în care s-a ajuns pâna
la crima uneori), a luat în zilele noastre, forma militarii active pentru "drepturile
femeii". În numele acestei cauze "drepte", "luptatoarele"
din avangarda, dând exemplu personal, "si-au luat soarta în mâna" si
si-au distrus familiile, chiar fara a le parasi ! Cunoastem azi "femeia
politician", femeia "om de afaceri", femeia "sef mare", femeia
"tractorist", "femeia muschi" si exemplele ar putea continua la
nesfrâsit pentru a defini "femeia barbat"! Aplecându-ne mai cu atentie
asupra fenomenului, observam ca aceasta "avansare a femeii" nu s-a facut în
detrimentul barbatului, ci în detrimentul familiei ! Renuntând de buna voie la
rolul de "cheie a casei", aceste femei "au reusit în viata"
croindu-si drum prin îmbinarea fortei ( traditional barbatesti), cu farmecul si
delicatetea ( traditional femeiesti).
Fiind invidiate de cele mai multe dintre semenele lor, aceste femei puternice ori nu au o
familie, ori pentru a salva aparentele, mentin o familie de suprafata ! În familiile de
acest soi, copiii, daca exista, au "tot ce le trebuie" minus "caldura
materna". Iar, dupa cum se stie, toti copiii au absoluta nevoie pâna la vârsta de 7
ani de caldura si educatia mamei, care nu pot fi înlocuita prin nimic. De aici si
expresia : "cei 7 ani de acasa"! Daca îsi vad de treaba, copiii crescuti
"cu cheia de gât", cu gardiene platite, sau în cele mai luxoase asezaminte de
educatie (dupa posibilitati), ajung niste exemplare perfecte de "oameni noi",
exponenti ai unei societati în care banii si numarul lor reprezinta cele mai mari valori!
Dragostea nu va mai fi pentru ei, decât o marfa care, bineînteles, are un pret, iar
nefericirea, îi va marca toata viata, cu toate ca aparent, au toate conditiile sa fie
fericiti !
Fara exagerare, daca ar fi posibil, 50% din "femeile barbat", ar da cu placere
nasterea copiilor, în sarcina barbatilor, fiind "nedrept ca numai femeile sa
nasca!", iar copiii fiind o piedica în calea "ascensiunii" lor ! Toate
acest aberatii, la care s-a ajuns, au ca punct de plecare neîntelegerea omului ca o
creatie a Lui Dumnezeu ! Pe scurt, barbatul si femeia au fost creati ca doua fiinte egale,
dar diferite, pentru a se completa, si nu pentru a se înlocui una pe alta. Barbatul, asa
zisa cruce întreaga, reprezinta energia pozitiva : +, iar femeia, asa zisa jumatate de
cruce, reprezinta energia negativa : -- ( care nu are nimic de a face cu energia malefica,
cu care este confundata adesea, din ignoranta !). Pentru crearea unei familii, nu se
poate spune ca energia pozitiva (+) este mei buna deâct energia negativa (--), ci ca,
desi sunt diferite, sunt ambele la fel de necesare, asa cum nu putem spune ca, pentru
fabricarea unei pâini, apa este mai necesara decât faina !
În alta ordine de idei, se bate foarte multa moneda pe "omul creator" si pe
"creatia sa", în special vorbindu-se de artisti, scriitori, savanti renumiti.
În realitate, nimeni nu a creat nimic nou sub soare, ci toti au transformat, cu mai mult
sau mai putin har de la Domnul, materia, mai bruta sau mai subtila, pusa la dispozitie de
acelasi Creator ! Cele mai mari genii au recunoscut ca ideile, pentru marile lor
"creatii" sau descoperiri, le-au venit dintr-o data printr-o inspiratie, chiar
daca nu au recunoscut întotdeauna ca a fost vorba de o inspiratie divina ! Si
totusi, omul are acces la creatie ! Dar, nu facând experiente nucleare sau genetice
prin care nu va reusi dect sa distruga ceea ce a creat Dumnezeu, ci întemeind o familie !
Este momentul sa spunem ca, nu orice cuplu este o familie, chiar daca cei doi care-l
compun sunt casatoriti legal ! Cele mai multe cupluri se creaza ad-hoc, doar pe baza
atractiei sexuale, care este trecatoare. Unirea se face rapid, doar la nivel fizic, fara
ca cei doi sa se cunoasca mai profund. În acest gen de familii, chiar daca nu se ajunge
la despartire, cei doi ramân toata viata doi indivizi nefericiti, care se simt obligati,
din diferite motive, sa ramâna împreuna, si traiesc toata viata ca doi straini. Desi
vietuiesc împreuna, sunt singuri ! Într-o adevarata familie, sub obladuirea Duhului
Sfnt, doua entitati compatibile din toate punctele de vedere, barbatul (energia
pozitiva +) si femeia (energia negativa -), se unesc prin Taina casatoriei pentru a
forma o noua entitate : familia. În aceasta familie, fiecare are rolul sau
bine definit, bine înteles, bine acceptat. Nu mai sunt doi indivizi în competitie,
niciunul nu este mai bun deâct celalalt (cine se aseamana se aduna !), nu se mai
pune pret pe realizarea individuala a fiecaruia din cei doi participanti initiali, ci
numai pe realizarea familiei. Crucea întreaga (+) se contopeste cu jumatatea de cruce
(-), formnd o noua cruce mai puternica si mai luminoasa, crucea familiei. Într-o
simbioza perfecta, femeia se împlineste prin barbat, capatând, ca o noua valenta,
legatura directa cu Dumnezeu, iar barbatul se sfinteste prin femeie ! Noua entitate,
familia, are deci, o Cruce proprie si este înconjurata de o singura aura energetica, prin
intermediul careia traieste, si poate fi numita creatia omului !
Pe când într-un cuplu, unul da si celalalt primeste dragostea, într-o familie protejata
de Duhul Sfânt, ambii parteneri dau si primesc în acelasi timp dragostea, al carei izvor
nu seaca niciodata. Copiii se nasc si cresc într-un climat de pace, fiind o binecuvntare
pentru familie. Iar cei doi soti, în loc "sa-ti duca fiecare crucea sa", care
de multe ori este foarte grea, poarta împreuna crucea familiei !
Iisus, Mântuitorul nostru, este modelul de comportare pentru barbat, iar Maica Domnului
este modelul catre care trebuie sa tinda orice femeie, si cum spune Sfntul Apostol Pavel :
"Fiecare barbat sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau.
Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului" (I
Cor. 7,. 2-3)
Marin IORGA
BUCATARIA DE POST
" Daca postul a fost necesar în rai, cu atât mai mult e necesar în afara
de rai. Daca a fost un medicament util înainte de rana, cu atât mai mult este util dupa
rana."
SUPA DE CONOPIDA
1 conopida potrivita; 3 cartofi; ˝ l apa în care a fiert conopida; sare;
piper; 3 linguri margarina (ulei); 2 linguri faina; 1 legatura patrunjel fin tocat.
Se spala conopida, se taie bucati ti se îndeparteaza cotoarele groase. Se curata
cartofii, se taie si se pun la fiert împreuna cu conopida 20-25 minute. Se paseaza
zarzavaturile si se adauga sarea si piperul. Se topeste margarina într-o craticioara, se
pune faina si se amesteca continutul pna capata culoarea galbuie, dupa care se adauga
putin câte putin din supa, apoi se toarna în oala mare cu supa. Dupa ce s-au amestecat
bine, se adauga patrunjelul.
SALATA DE CARTOFI
1 kg cartofi; 2 cepe taiate solzisori; 1 legatura patrunjel; ˝ ceasca ulei; 2
linguri mustar; 2 linguri otet (zeama de lamie); sare; piper.
Se fierb cartofii, se taie cubulete si se amesteca cu ceapa si patrunjelul. Peste ele se
toarna amestecul de ulei, otet, mustar; sare si piper.
PLACINTA CU DOVLEAC
Pentru foi : ˝ ceasca ulei; 2 cesti apa; 1 lingurita sare; faina ct cuprinde.
În faina pusa într-un lighenas, se face o scobitura în care se pune apa calda (nu
firbinte), uleiul si sarea. Se framnta sa se obtina un aluat potrivit de moale. Ca sa se
fragezeasca se bate aluatul de masa timp de 10 minute.Se poate pregati aluatul cu cteva
ore mai devreme sau în momenul în care se prepara placinta, dupa cum este mai comod
pentru gospodina.
Este de preferat sa se întinda foi mici, cât tava, pentru a se putea întinde usor si ct
mai subtiri. Se taie câte o gramajoara de aluat cât un mar, se tapeteaza masa cu faina,
ca sa nu se lipeasca si se întinde cu placintarul în toate directiile. Se întoarce
foaia, se tapeteaza cu faina de câte ori este nevoie, pna cnd este suficient de bine
întinsa. C,nd se întind foi mici, se evita înfasurarea foii pe placintar, lucru care
necesita oarecare dexteritate. Foile se întind pe masura ce se aseaza în tava, nu se
pregatesc toate odata.
Umplutura : 1 kg dovleac; 1 ceasca ulei sau margarina ; 5 linguri gris; zahar;
250g nuca pisata; stafide.
Se curata si se da dovleacul pe razatoare, se sareaza putin si se lasa sa se scurga. În
cîteva linguri de ulei se pune grisul pe foc, se amesteca pâna capata culoarea galbuie.
Se adauga dovleacul, zaharul, nuca si stafidele. În tava tapetata cu ulei se pun 2-3 foi
subtiri, apoi jumatate din compozitie, iar deasupra alte 3-4 foi. Se presara ulei sau
margarina, se taie si se da la cuptor pâna se rumeneste frumos.
Pofta buna !
Gratiela IORGA
