Buletinul "Calea de lumina"
AN V, Nr. 45 - 46, IANUARIE - FEBRUARIE 1998

TREPTELE MÂNTUIRII

"Era un om bogat care se îmbraca în porfira si în vison, veselindu-se în toate zilele în chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea înaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si câinii venind, lingeau bubele lui. Si a murit saracul si a fost dus de catre îngeri în sânul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost înmormântat. Si în iad, ridicându-si ochii, fiind în chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar în sânul lui. Si el, strigând, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude vârful degetului în apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc în aceasta vapaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune în viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, între noi si voi s-a întarit prapastie mare, ca cei ce vor sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti în casa tatalui meu, caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei în acest loc de chin. Si i-a zis Avraam : Au pe Moise si pe prooroci ; sa asculte de ei. Iar el a zis: Nu parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam : Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar învia cineva din morti." (Luca 16, 19-31).

BOGATUL NEMILOSTIV SI SaRACUL LAZaR este una din cele mai cutremuratoare pilde, pentru ca de aici aflam, chiar din gura Mântuitorului ca iadul exista cu adevarat ! Apoi, aflam ca lumea nevazuta este alcatuita din rai, împaratia Luminii, unde au acces numai cei drepti, si din iad, împaratia întunericului, unde se chinuie cei care, pe pamânt au dus o viata egoista. Desi se poate comunica, între rai si iad exista o prapastie de netrecut. Cel ce ajunge în iad trebuie sa-si ispaseasca, fara nici-o partinire, pedeapsa si, el însusi, nu mai poate face nimic pentru a-si ameliora situatia. Ba, mai mult, nu mai poate face nimic, nici macar pentru cei dragi ramasi pe pamânt, oricât de mult ar dori-o acum ! Nu întâmplator, bogatul din pilda este un tânar si nu un batrân : zilele oricui se pot termina oricând ! Întelegem ca tânarul, nascut si educat într-o familie înstarita, si crezând ca totul i se cuvine, dispretuia pe cei saraci, pe care îi considera inferiori. Mântuitorul îl pomeneste pe Lazar, deoarece numele sau era scris în Ceruri în rândul celor drepti, în timp ce bogatul "nu are nume", indiferent de câta cinste se va fi bucurat el pe pamân. De fapt, pe bogat nu l-a interesat ca numele sau sa fie scris în Ceruri ! Bogatul, precum si saracul Lazar din pilda, nu sunt doar doi oameni care au trecut în lumea umbrelor, ci ei sunt si niste simboluri: bogatii si saracii lumii ! Si, sa nu ne închipuim ca bogatul din pilda îi reprezinta doar pe milionari ! Ci si pe toti care au primit multiple daruri de la Domnul : sanatate, inteligenta, o viata tihnita si îndestulata, si nu în ultimul rând avere, bunuri trecatoare, pe care trebuie sa le administreze si în interesul celorlalti. Ne reprezinta deasemenea, si pe noi, cei care ne umplem, poate prea mult, farfuriile, ca apoi sa aruncam cu sila la gunoi cea mai mare parte din mâncare, mâncare cu care s-ar satura milioanele de "Lazari", ce-si duc viata în tot felul de lipsuri, pe aceasta planeta. Iar când vorbeste de Moise si prooroci, Iisus se refera la Vechiul Testament, legea pe care trebuiau s-o respecte toti, pentru a se mântui (înainte de Ioan Botezatorul). Dupa ce am aflat cum este alcatuita lumea nevazuta, o întrebare fireasca, si pe care si-au pus-o multi, ar fi : cum este alcatuit raiul? Daca într-adevar ne intereseaza, si citim cu atentie, aflam tot din Cartea Sfânta : Vechiul si Noul Testament, din scrierile Sfintilor Parinti, precum si din predicile preotilor, în biserica. De la Sfintii Parinti aflam ca exista 9 Ceruri de Lumina. Cerul 9 si 8, din imediata apropiere a Sfintei Treimi, unde Herivimii si Serafimii slavesc continuu pe Dumnezeu, sunt ocupate de 24 Batrâni: "Si 24 de scaune înconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru de batrâni, sezând, îmbracati în haine albe si purtând pe capetele lor cununi de aur." (Apocalipsa 4, 4). Si astfel, ramân celelalte 7 Ceruri de Lumina la care pamântenii pot spera, dupa încheierea activitatii lor pe pamânt, în functie de evolutia sufletelor lor. Deci, în Împaratia Cerurilor, locurile pentru batrâni fiind deja ocupate, nu vor intra decât cei ce se recunosc a fi creatie a lui Dumnezeu, si se considera fii ai Lui, chiar daca fizic vorbind, nu mai sunt de mult copii, dar asculta întotdeauna de Tatal lor Ceresc. "Ca niste prunci de curând nascuti, sa doriti laptele duhovnicesc si neprefacut, ca prin el sa cresteti spre mântuire" (Petru 2, 2).
Si cine se poate considera pe pamânt atât de vârstnic si întelept, încât sa creada ca nu mai are nimic de învatat? "Mai de pret este un copil sarman si întelept, decât un rege batrân si nebun, care nu mai este în stare sa asculte de sfaturi." (Eclesiastul 4, 13), sau cum spune Domnul Iisus : "Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este împaratia lui Dumnezeu. Adevarat zic voua: Cine nu va primi împaratia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea." (Marcu 10, 14-15). Nasterea noastra pe pamânt poate fi comparata cu o ancorare pe un platou muntos, batut de vânturi, la marginea unei prapastii. Acest "platou" ne ofera absolut tot ceea ce ne trebuie pentru ca, în timpul vietii, sa ne construim un "dirijabil" cu care sa ne înaltam la Ceruri. Treptat, fiecare reuseste sa-si "construiasca" o "nacela", vazuta de toti ceilalti, în care "agoniseste" tot felul de lucruri, mai grele sau mai usoare (pacatele), precum si "saculetii cu lest" (averea), de care, oricât de mult ar fi atasat, trebuie sa se desparta, daca vrea ca "dirijabilul" sau sa se înalte (spre rai), în loc sa se pravaleasca în "prapastie"(iad), atunci când, "funia" cu care este legat de pamânt, va fi taiata. "Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta." (Matei 6, 21). "Dirijabilul" are si altceva în afara nacelei, si anume balonul care, chiar daca nu face parte din lumea materiala ca aceasta, el trebuie sa ne ridice cu totul spre ceruri, folosind puterea gazului pe care-l contine. "Gazul" din acest "balon" sunt faptele bune ale fiecaruia, acumulate în timpul vietii, si care compenseaza pacatele facute. Pacatele pot fi compensate (iertate) de asemenea si prin renuntarea în favoarea saracilor, la o parte din averea adunata (acesti adevarati "saculeti cu lest"!), dupa pilda ICONOMULUI NECREDINCIOS : "Faceti-va prieteni cu bogatia nedreapta, ca atunci când veti parasi viata, sa va primeasca ei în corturile vesnice". (Luca 16, 9). Caci "Cine iubeste banii nu se va satura de bani, iar cine iubeste bogatia nu va avea parte de rodul ei" (Ecles.5, 9). Mântuitorul ne mai spune: "Nu va adunati comori pe pamânt, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura." (Matei 6, 20). Odata zilele pe pamânt terminate, are loc Judecata (conform Legilor Divine), dupa care, sufletele celor nelegiuiti coboara în iad pentru a-si ispasi pedepsele, iar sufletele dreptilor se înalta, ocupând fara greseala, locurile meritate într-unul din cele 7 Ceruri de Lumina, pregatite de veacuri pentru a-i primi. Cu cât un suflet este mai evoluat, mai luminos, cu atât el îsi are locul într-un Cer mai apropiat de Tronul Ceresc. Pentru a avea acces în Ceruri, desi ar fi locuri suficiente pentru toti, trebuie ca pe pamânt, fiecare, dupa puterile sale, sa urce TREPTELE MÂNTUIRII ! Cele 7 Ceruri corespund, celor 7 trepte ale scarii mântuirii revelate de Domnul Iisus în predica de pe munte, cunoscuta si sub numele de FERICIRI (Luca 5).
"Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este împaratia cerurilor". Pe prima treapta a scarii mântuirii se situeaza CEI SARACI CU DUHUL (a nu se confunda cu cei prosti !), adica cei care cred într-un singur duh, indiferent de încercarile prin care trec : Duhul Adevarului, spre deosebire de cei care îsi uita, sau îsi tot schimba credinta, în functie de interesele materiale, sau de alte rataciri. Sufletele celor care au atins prima treapta, se vor înalta si-si vor gasi locul în primul Cer de Lumina. Aceasta treapta este nu numai prima, ci si cea mai importanta, deoarece, fara ea nu pot exista celelalte trepte de evolutie, si se bazeaza pe prima porunca din Vechiul Testament : "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamântul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei în afara de Mine !" (Exod, 20). Sau : "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si întâia porunca." (Matei 22, 37-38). Si aceasta pentru ca, dupa cum spune Mântuitorul: "Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapâni. Fiindca sau pe unul va urî si pe celalalt îl va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt îl va dispretui. Nu puteti sa slujiti si lui Dumnezeu si lui mamona." (Luca 16, 13). Odata atinsa prima treapta, nu trabuie sa ne oprim aici, pentru ca singurul sens în viata este Evolutia. Floarea, din momentul în care si-a încheiat evolutia, ne mai având nimic de facut pe pamânt, reintra în ciclul natural, putrezind. La fel si oamenii : când nu mai pot învata nimic, nu mai pot evolua spiritual, îsi încheie misiunea pe pamânt ! "Fericiti cei ce plâng, ca aceia se vor mângâia." CEI CE PLÂNG, sunt pe a II-a treapta spre mântuire, si reprezinta pe cei care au diferite suferinte grele, dar pastrându-si nestramutata credinta în Dumnezeu, le accepta, asemenea lui Iov, ca pe niste încercari necesare pentru desavârsirea sufletelor lor. Acestia vor avea un loc în cel de-al doilea Cer de Lumina.

"Fericiti cei blânzi, ca aceia vor mosteni pamântul.", rezuma cea de a III-a treapta spre mântuire. CEI BLÂNZI sunt cei care, punându-si nadejdea în Dumnezeu, purtându-si suferintele cu demnitate, reusesc sa nu riposteze niciodata, iertându-i chiar dinainte pe cei ce le fac viata amara ! Sufletele acestora vor ajunge în al treilea Cer de Lumina.

"Fericiti cei ce flamânzesc si înseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura". CEI CE FLAMÂNZESC SI ÎNSETEAZA DE DREPTATE sunt cei care, urcând cu bine primele 3 trepte, nu ramân pasivi, ci cauta dreptatea adevarata, a Celui de Sus (si nu propria lor dreptate, cum facem cei mai multi dintre noi). Acestia cauta cu aviditate sa afle, si apoi respecta întru totul Cuvântul Sfânt, vointa Domnului. Ei sunt pe cea de a IV-a treapta de mântuire, iar sufletele lor îsi vor gasi odihna în cel de-al patrulea Cer de Lumina.

"Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui." CEI MILOSTIVI - a V-a treapta spre mântuire - sunt cei ale caror suflete se vor odihni în al cincilea Cer de Lumina. Pastrându-si credinta în Dumnezeu, purtându-si cu demnitate suferintele proprii, suportând ca niste miei nedreptatile ce li se fac, cunoscând si îndeplinind voia Celui de Sus, ei reusesc sa poarte si o parte din suferintele celorlalti frati ai lor, facând, nestiuti de nimeni, fapte de milostenie cu cei care au multe nevoi. "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu." CEI CURATI CU INIMA sunt cei pregatiti pentru al saselea Cer de Lumina, cei care, depasind cu succes primele cinci trepte, reusesc sa-si pastreze întru totul inima curata, învingând toate ispitele, si se afla pe cea de-a VI-a treapta de mântuire. "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema." FACATORII DE PACE - a VII-a si ultima treapta pe calea mântuirii - reprezinta pe acei fii ai lui Dumnezeu care vor ocupa pe drept al saptelea Cer de Lumina. Acestia, nu sunt, cum s-ar astepta unii, câstigatorii premiilor Nobel pentru Pace ! Discreti, modesti, fara functii politice sau financiare, datorita fortei si curateniei lor interioare, dezvoltate prin urcarea celor sase trepte anterioare pe scara mântuirii, reusesc prin rugaciuni si posturi, nestiuti poate de nimeni, sa aplaneze orice conflict din jurul lor. Si chiar si numai prin simpla lor prezenta aduc pacea în sufletele celorlalti oameni. Ei pot fi recunoscuti numai cu inima, pentru ca ei se adreseaza inimii, nu mintii noastre. Ei sunt acei drepti datorita carora nu sunt înca distruse marile metropole care, asemenea Sodomei si Gomorei, sunt deja pline peste limite de necredinta si de pacatele locuitorilor lor. Urcarea celor 7 trepte este anevoioasa, si nici un pamântean nu o poate face fara a se înarma cu putere de la Hristos, primita prin intermediul îngerilor. În finalul Predicii de pe Munte, Mântuitorul ne arata ca exista si o "cale rapida" spre mântuire : "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este împaratia cerurilor. Fericiti veti fi voi când va vor ocarâ si va vor prigoni si vor zice tot cuvântul rau împotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este în ceruri, ca asa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi." (Matei 5). Aceasta este calea pe care au urmat-o Martirii, care au preferat sa-si piarda aceasta viata trecatoare, acceptând cu seninatate toate chinurile la care au fost supusi, dar nu au renuntat nici o clipa la credinta în Hristos, la viata vesnica !

În concluzie, dupa cum spune Mântuitorul : "Intrati pe poarta cea strâmta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla. Si strâmta este poarta si îngusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla." (Matei 7, 13-14), sau: "Lucrati nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce ramâne spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal." (Ioan 6, 27).

Marin Iorga