AN X, nr. 105-106, IANUARIE - FEBRUARIE 2003

DE CE RAMANEM CRESTINI?

In 1978 a fost ales papa Ioan Paul al II-lea. La numai doi ani de la intronare, Ioan Paul al II-lea a initiat primul dialog cu adevarat eficient cu Biserica Ortodoxa. Anume, in 1980 a fost creata o Comisie mixta internationala pentru dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa. Aceasta Comisie este alcatuita pe de o parte din reprezentantii a 14 Biserici Ortodoxe nationale, de regula mitropoliti sau episcopi, si pe de alta parte dintr-un numar egal de reprezentanti ai Vaticanului, cardinali-presedinti ai diverselor Consilii pontificale si episcopi primati ai Bisericilor Catolice din diférite tari. Aceasta Comisie s-a intrunit mai intai la Bari, in Italia, in 1986 si 1987, la Freising in Germania (in 1990), apoi la Balamand in Liban (in 1993). Progresele au fost uriase.

Dupa "schisma" din 1054, intre Biserica Catolica si cea Ortodoxa au urmat cateva tentative de dialog nereusite (de exemplu Conciliul de la Florenta din 1439), cateva tentative nefericite de fuziune prin "uniatie" (in Bielorusia, Ucraina si Transilvania), dar mai ales, peste toate acestea, s-au asternut aproape o mie de ani de imobilism. Si iata ca, in mai putin de un deceniu, prin lucrarile Comisiei mixte sus-amintite s-a convenit (la Bari) ca Sf. Taine administrate de cele doua Biserici, Catolica si Ortodoxa, au aceeasi valoare, ca diferentele dintre ele tin doar de traditia istorica, si ca aceste difčrente nu sunt ireductibile. De asemenea, s-a cazut de acord (la Balamand, in 1993) ca, de vreme ce ambele Biserici asigura in chip egal mantuirea credinciosilor, nu se va mai face prozelitism. Sunt pasi de insemnatate cruciala in directia ecumenismului autentic.

Pe de alta parte, Hans Küng a avut ocazia sa-si faca retrospectiva propriilor idei, vreo douazeci de ani mai tarziu. In 1986, el a revenit cu o noua carte: De ce sunt inca crestini? Aici el isi enumera mai intai deceptiile. In Biserica Catolica, afirma Küng, spiritul Conciliului Il Vatican i-a speriat pe papi si Curia papala; acestia au facut tot posibilul ca sa-i stopeze evolutia. Roma, desi se arata deschisa in exterior, mai ales in chestiunile sociale in care nu este implicata, ea se inchide in interior, in ceea ce priveste reconstructia eclesiala, libertatea crestina si creativitatea spirituala. In Biserica Catolica exista numeroase contradictii de neinteles. Biserica vrea sa lupte impotriva saraciei in lume, dar interzice contraceptia, considerand-o imorala. Biserica se pronunta pentru cauza drepturilor omului, dar isi intimideaza teologii proprii, chemandu-i la ordine si interzicand clerului sa se casatoreasca. Biserica da dovezi de deschidere spre lume, dar in acelasi timp discrimineaza femeile, carora nu le este tolerata apropierea de altar. Biserica Catolica se pronunta pentru ecumenism, dar interzice sa se atinga cineva de infailibilitatea papala. Rezultatul este, dupa Küng, ca numerosi barbati si femei, fosti catolici practicanti, parasesc Biserica, pentru ca aceasta nu este in stare sa adopte un nou stil de viata crestina, creatoare; in multe Biserici Catolice din lume se asista la o cadere infricosatoare a practicii religioase.

Cu toate acestea, Küng nu poate sa nu se intrebe: ce il poate lega pe un om de aceasta Biserica? De ce trebuie perseverat in ea? In conditiile in care adevarata reconstructie a acestei Biserici este putin semnificativa, cand esti nevoit sa inoti in contra curentului, cand ideile tale nu provoaca decat ostilitate sau chiar ura - atunci trebuie sa spui da sau nu intr-un interval de cateva zile.

Raspunsul lui Küng este afirmativ. Dupa el, exista motive generale, care trebuie sa ne faca sa perseveram, motive la care chiar si necrestinii ar putea sa subscrie. Anume, orientarea fundamentala in viata nu se poate schimba in mod superficial. Exista apoi si motive particulare, pe care Küng, in calitatea sa declarata de crestin, care a luat in serios urmarea lui Hristos, le adauga aici. Mesajul lui Hristos nu poate fi slabit prin meschinaria intereselor de grup, prin caracterul limitat al mijloacelor, prin insuficienta activitatii sau prin esecul intr-o activitate anume. In aceasta lumina, puterea se poate manifesta in neputinta, forta in slabiciune, grandoarea in mizerie si costiinta de sine in smerenie.

In final, Küng declara ca viitorul Bisericii Catolice a inceput deja. Ca vointa de reconstructie nu mai este apanajul unui grup restrans. Ca o noua polarizare a opiniilor in interiorul Bisericii este surmontabila. Ca cei mai multi preoti si episcopi spun da unei reconstructii radicale. Ca aceasta tendinta din Biserica Romano-Catolica se sprijina pe forte creatoare din alte Biserici. Ca Biserica Romano-Catolica nu poate sa opreasca evolutia lumii si nici sa o intoarca in Evul Mediu sau in epoca Contra-Reformei.

In fine, convingerea noastra personala este ca pontificatul lui loan Paul al 11-lea, inceput in 1978, initiativele personale ale acestui papa, au o importanta istorica fara precedent, atat in plan etic cat si ecumenic, o importanta care nu poate fi inca estimata, deoarece consecintele sale sunt inca pe cale de a se produce, si nici nu poate fi judecata deoarce, in mod firesc, lipseste inca perspectiva istorica. ln principiu, oricare dintre noi care s-a nascut crestin poate oricand sa-si paraseasca Biserica si religia, sa se declare ateu ori sa adopte o alta religie sau vreo secta exotica. Si chiar daca cineva apartine doar formal vreunei Biserici crestine si ramane astfel toata viata, sau chiar daca vreun practicant frecvent al unei Biserici decide matur si constient sa-si schimbe confesiunea si sa paraseasca crestinismul, aceste componente nu schimba cu nimic esenta lucrurilor. Trecerea unui crestin la o alta denominatiune religioasa ramane o schimbare pur nominala. Fiindca in fiinta noastra profunda crestinismul ramane perpetuu, ca o resorbtie spirituala implicita. Suntem vrand-nevrand produsul unei culturi crestine.

Prof. Dr. Nicolae Iuga
(Lumina lina, nr. 4, 2002)

Calea de lumina, revista parohiala a Misiunii orthodoxe romane "Sf. Nicolae" din Montreal, Canada, ajuns la nr. 100 (in vara anului 2002, nn)

Realizare remarcabila, daca tinem cont de multiplele greutati pe care le intampina cel ce scoate o publicatie, greutatile financiare, de cele mai multe ori fiind la loc de frunte.

Totusi, Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu, redactorul principal impreuna, cu colaboratorii sai de redactie, au stiut nu numai sa mentina revista in toti acesti opt ani de aparitie, dar sa ofére cititorilor materiale serioase de instruire si informare.

Din partea Luminei Line, Caii de Lumina, La multi ani!

***

Pr. Dr. Cezar Vasiliu a publicat un nou volum intitulat Sfintii Neamului Romanesc (Editura Stolnicul Cantacuzino, Targoviste, 2001,188 pp).
Dupa o introducere in care autorul defineste notiunea de sfintenie si vorbeste despre canonizarile oficiale din Biserica Ortodoxa Romana, volumul prezinta viata, nevointele, minunile si martiriul sfintilor straromani si romani grupati in trei categorii: sfinti straromani (sec. III-IV); sfinti cu moaste in Romania (sec. IV-VIII); sfinti romani canonizati din 1955 incoace. La viata fiecarui sfant este adaugata o utila bibliogafie selectiva, fapt ce da valoare stiintifica si academica lecturii.

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu este autor al altor doua volume: Nihil Sine Deo: Eseuri istorice si Teologice (San Diego, CA, 1990) si Istorie si Credinta (Danubius, Bucuresti, 1997);

Il felicitam pentru noua lucrare.

Pr. Prof. Dr. Th. Damian

Back