Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 37, MAI 1997

GÂNDURI CATRE CER (2)

• Daca suntem framântati de dorinta razbunarii, suntem pierduti. Atunci când îi prigonim pe semenii nostri, Îl prigonim pe Iisus. A refuza sa-i ierti pe altii este un blasfem pentru Sfântul Duh. A nu ierta este a uita de câte ori ne-a iertat Dumnezeu pe noi.
• Când esti prea fericit sa nu promiti nimic nimanui.
• Rugaciunea este ultimul mijloc oferit omului. Unde mintea nu mai poate folosi, rugaciunea salveaza. Încredintam lui Dumnezeu încrederea pentru tot ceeace vine.
• Dintre cele trei cruci de pe muntele Calvarului trebuie sa ne alegem una : ori murim nevinovati ca Iisus; ori murim convertiti ca unul din tâlhari ; ori murim osânditi ca tâlharul din stânga.
• Ce avem mai bun de dat lui Dumnezeu decât suferinta noastra ? Suferinta e un har. Ea înalta sufletul mai mult decât toate bunurile lumii.
• Oamenii alearga mereu dupa fericire si nu ajung niciodata la ea, caci ei se leaga de valuri si se fixeaza de pulbere.
• Singurul rau în aceasta lume e pacatul. În consecinta trebuie sa fim vigilenti pentru a respinge imediat si energic primul atac al dusmanului vesnic, indiferent de unde vine : din afara sau dinauntru.
• Sa nu spunem rugaciunile ca o corvada obligatorie, ci ca pe o istorioara minunata si totdeauna noua la urechea iubitului nostru Iisus. Si spunându-le, sa avem un surâs interior. Si cât de bine vor fi ele ascultate!
• Perfectiunea e în rugaciunea unita cu Dumnezeu, atunci când uitam de raul ce ni l-au facut oamenii.
• Rugaciunea catre Iisus sa fie tovarasul nostru neseparat de Iisus, iar Dumnezeu sa aiba mila de noi. Iar prin rugaciune, Iisus sa ne viziteze si sa ne dea ceea ce crede El ca-i mai bun ! Dragostea are un singur drum : o dam, dar nu o cerem.
• Sa vezi pe Dumnezeu în rugaciune si în natura.
• Cainta cea mai amara a nefericitilor din iad - spune Toma d'Aquino - va fi ca sunt osânditi pentru o nimica toata, în timp ce atât de usor puteau obtine fericirea vesnica.

 Dr. Gabriela Dancescu